1,340 matches
-
Radu de la Afumați, Banul Severinului și Al. Xenopol din cartierul Ronaț, a început refacerea Căii Urseni, respectiv a străzilor Humulești și Petrila din cartierul Ciarda Roșie și vor continua pe străzi similare din cartierele Freidorf, Ghiroda Nouă și Kuncz. L. Scripcă RomTelecom majorează tarifele l Scumpirea se va aplica din 1 iunie 2004 Operatorul național de telefonie fixă RomTelecom va proceda, începând cu data de 1 iunie 2004, la modificarea tarifelor abonamentelor lunare, a convorbirilor locale, interjudețene și înternaționale și a
Agenda2004-19-04-general3 () [Corola-journal/Journalistic/282393_a_283722]
-
-lea pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate e mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste gard, cam unde-i ocolul gițeilor. Cîntau trei ursari: doi cu cobza și unul cu scripca. Ehei, da ce cîntare cîntau, săracii! Ieșea și conu Gheorghieș să vadă. O scotea și pe oloaga aceea, pe Harieta, că-i era și ei drag să prăvească. Conașu Mihai sta mai deoparte și, din cînd în cînd, însamna ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
producții literare, urmărind să răspândească cultura națională și să formeze caracterul moral al elevilor. Profesorii au depus eforturi și pentru dezvoltarea pasiunii pentru citit în rândul elevilor, ca singur mod de a ajunge la "o cultură serioasă"124. Biblioteca "Anastasie Scripcă" a pus la dispoziția elevilor un fond de carte, iar în 1938 școala a editat revista Vatra Bașoteștilor. După 69 de ani de funcționare, în 1948, liceul se va transforma în Școala Medie Tehnică Agricolă. 3.3.6 Școala secundară
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul cîntecului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic eu. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd. Fântâna îngrijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]