1,460 matches
-
Trenului nostru. Din păcate, și singura, pentru că San-Sebastian a ieșit ulterior din calcul. Istoria Spaniei pare o spectaculoasă succesiune de înălțări și prăbușiri. Cum priviți dumneavoastră destinul Spaniei? - Aș vrea să-mi permiteți să vorbesc puțin despre trecut, înainte de a scruta viitorul. Eu fac parte dintr-o primă generație de spanioli, care n-a fost obligată să sape tranșee. Sper mult ca acest lucru să nu se întâmple nici de-acum înainte. Istoria țării mele este prea lungă și complexă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Vestul și Estul, două fețe ale aceluiași continent, se reflectă în jurnalul celor doi autori ca într-un joc de oglinzi paralele. O lume a contrastelor politice și culturale, întinsă de la Oceanul Atlantic până la Golful Finic, scrutată c-un ochi critic, „irigată” de imaginația artistică a martorilor-călători. Europa de la fereastra vagonului reprezintă documentul unei experiențe umane și spirituale de neuitat. PAGE PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Europa de la fereastra vagonului.doc PAGE 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trebuit să luăm act de schimbarea de dinastie: autoritățile noastre intelectuale și morale sunt acum autorii de scheciuri, actorii și cântăreții (pun totul la genul masculin ca să nu șochez prea tare). Au venit timpuri grele peste tot, îi zic eu scrutându-l cu privirea. Oare voi vedea schițându-se semnul vreunui front de solidaritate anti-people? Dacă aș fi fost un mediolog adevărat și aș fi stăpânit și araba (una e să lansezi tu o marcă și alta să fii doar furnizorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
moschei în Europa. Frivolă Europă, care se eschivează mereu! Ne așteptam să devină mai puternică pe măsură ce crește. Dar ea cu cât avansează în vârstă, cu atât își pleacă fruntea. Cu cât e mai bogată, cu atât devine mai insipidă. "Uriașii scrutează ambele părți ale frontierei" (Edouard Glissant). Piticii fixează vârful bocănceilor. * * * Deci a venit la o cetate a Samarei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său; și era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
feluri care se exclud unele pe altele dar pe care unui străin care nu crede în niciunul îi vine greu să nu le compare. Și cum fiecare religie solicită o parte diferită a ființei umane, ea ne permite să ne scrutăm ceva mai bine propria noastră ființă. E ca și cum această originală expoziție de opere de artă dacă ne este permis să numim astfel fiecare constelație confesională ar fi și o defilare a ispitelor refulate, ca o oglindă întinsă, dacă nu în fața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face să se prăbușească în sine. Pedeapsa pentru insolența de a scruta dincolo de vălul ritual este transpu¬să în drumul îndelungat ce conține vămi ale devenirii mistice: „.atunci mă mai vez’ pa mine, când îi rupe trei parechi de opinci de fier și-i trece lacu de lapte dulce și-i urca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari, se instalaseră cuiburi de mitralieră, în jurul cărora 2-3 soldați români, cu un ofițer sau subofițer, le supravegheau și scrutau străzile. Pe străzi se aflau puțini trecători. Pe unele figuri tristețe, pe altele bucurie ascunsă. Ajungem la gară. Aici, lume multă și cunoștințe la fiecare pas. Cumpărăm bilete și ne urcăm în tren, la locurile noastre. Călătorii au figurile îngrijorate
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
frustrările pe care le-am avut nu mi-au marcat oarecum personalitatea. Ce-ar fi fost dacă nu le-aș fi avut? Greu de spus. "Curaj"? O trăire care merită toate "suferințele" de până acum! De aceea privirea mea când scrutează orizontul din dreapta Tisei este ca o "feerie coborâtă parcă dintr-o pictură" (R.M. Rilke). A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Era o vreme cînd Îmi creștea tensiunea de plăcere la vederea lui Ike. CÎnd ești pe marfă, dealerul e precum cel iubit pentru Îndrăgostit. Aștepți sunetul specific al pasului lui pe hol, felul lui aparte de a bate la ușă, scrutezi fețele care se apropie pe stradă. Vezi ca-ntr-o nălucire fiecare detaliu din Înfățișarea lui, ca și cum ar sta În ușă și-ar face vechea poantă a dealerului: „Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar n-am putut să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
perspectiva unor vieți paralele ale poetului, pe de-o parte, în contemporaneitatea lui, când mitul eminescu tocmai începea să se coaguleze ("Crezi că e ușor să fii în locul meu, domnule Eminescu? îi explică, la un moment dat, Titu Maiorescu Să scrutezi timpul? Și să înțelegi ce e mai bine din perspectiva eternității și, fără ezitare, să acționezi în consecință? Să-ți dai seama că prezentul numește lipsă de milă și de sensibilitate ceea ce perspectiva eternității numește viziune și certitudine profetică? Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Am avut dintotdeauna o mare atracție pentru istorie, iar dacă nu i-am urmat calea, a fost numai pentru că am fost mai atașat de altceva. Dar pasiunea a rămas și mi-a prins bine: acceptând evoluția În toate, se poate scruta viitorul numai dacă pe lângă punctul reprezentat de prezent se adaugă un altul, situat În trecut, deci cunoscut. Cititorul atent a observat desigur că apelez adesea la această concepție și, pentru el, capitolul anterior devine acum preambulul unei serii În care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitați că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Ori, omulețul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-i scoată din încurcătură. Sau au copiat pe o hârtie transparentă figura poetului. Cu indigoul, cumva. Am și uitat de indigo de când cu xeroxul. Au copiat poza aceea de student la Viena cu părul lins pe spate și cu privirea scrutând zimbrii patriei. Asta îmi evoca mie privirea aia. Io, un antitalent la desen, l-am pictat pe poet undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ușa s-a deschis și de fiecare dată când își făcea apariția, intra parcă și speranța. Și-a profilat silueta aproape de geam, privirea-i era ațintită pe o hartă a declivității reliefului, prezența sobră, în rest doar tăcere. Fetele mă scrutau cu privirea, doar doar mă voi ridica în picioare. Preț de câteva momente am așteptat un impuls favorabil, deoarece nu doream ca intervenția mea să pară obraznică sau cu un ușor iz de imixtiune. Când domnul profesor și-a schimbat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că știi faptul că eu, împreună cu Truman, am azvârlit în orășel cadavrul unui înger. De ce nu l-am visat, Lazarus, de ce nu am visat căderea îngerului pe străzile din Serenite, de ce? Înseamnă cumva că îngerul n-a ajuns jos? Îl scrutez cumva acuzator pe Lazarus: în sinea mea bănuiesc că nu e străin de disfuncția asta și, cum m-aștept iar să nu-mi răspundă, vreau să descopăr pe fața lui, în ochii lui un eventual răspuns. Privindu-l, dau încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
10 iulie, vasul englez «Piccardy» zărește un iacht fără cârmaci, plutind liniștit pe Atlantic - 1.200 kilometri în largul Azorelor. Iachtul se numește «Teignmouth Electron». «Piccardy» abordează yachtul și-l conduce în portul Santo Domingo. Nici o urmă de Crowhurst. Avioanele scrutează orizontul zadarnic. Echipamentul pentru plonjoane submarine a fost găsit în cabină. Astfel se spulberă ultima speranță a doamnei Clara Crowhurst care - refuzând să creadă în moartea soțului ei - presupunea că acesta părăsise vasul pentru o călătorie subacvatică în ocean” (ziarele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
frunza-n codru falnic ce freamătă ușor Așa, întruna trează și demn inima bate Lângă al țării vrednic, iubit conducător Ce calea ne-o arată spre culmile-nstelate.“ („Buchet de purpură și soare“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării, Crezut-ați dârză n comunista stea Și azi, lângă Bărbatul demn al țării, Vegheați cu munca rod bogat să dea.“ („Cu inima și gândul“, Contemporanul, 6 ianuarie 1984) SELEJEAN Radu, poet „Și am scrâșnit Și am luptat Și-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și a înaintării României spre comunism. Model de gândire ce poartă însemnele geniului creator, Expunerea se dovedește a fi continentul complexelor idei politice, economice, filozofice, sociologice, istoriografice în deschiderile ce angajează răspunsuri la interogațiile timpului pe care poporul nostru îl scrutează cu rodnice fapte de autentic eroism, răspunsuri la interogațiile pe care le ridică lumea contemporană în ascensiunea ei spre progres social și echilibru moral.“ („Certitudinea devenirii“, Săptămîna, 25 decembrie 1987) TOMESCU Vasile, muzicolog „Evenimentul memorabil în evoluția societății românești contemporane
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne în marasmul comunist pentru cel puțin 50 de ani. Aproape 50 de ani de acuma încolo, bieții țărani din Cârțișoara, ca de altfel din toată România vor scruta cerul întrebându-se: «Când vin americanii?». Americanii, o nație, un popor din care 99 de locuitori dintr-o sută, nu știau atunci, după cum nici astăzi nu știu că undeva în această lume există o țară cu numele de România. 2
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care se teme să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există, probabil, tot atîtea Elade cîte au fost evocate, iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să spunem singuri. Fără o sete proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului se abat uneori spre un ținut de nicăieri, fără noapte și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
A ÎNTRUPĂRII ȘI CUPRINDE RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE, TREI INTRODUCERI, TREI PUNCTE ȘI UN DIALOG. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare obișnuită. 102. Prima introducere este să-mi înfățișez istorisirea celor pe care le am de contemplat; care aici este cum cele trei Persoane dumnezeiești scrutau întinderea sau rotunjimea lumii plină de oameni, și cum, văzând că toți coborau în iad, hotărăsc 1 din veșnicia Lor ca cea de-a doua Persoană să se facă om pentru a mântui neamul omenesc; și astfel, la plinirea timpurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult se înrăutățește. Era greu să îți 282 faci un rost în viață dacă nu aveai un capital să îți deschizi o afacere. Carlina urmărea ca fii ei să nu lucreze la privați, să fie ei însăși patroni. Pentru aceasta scruta străinătatea căutând soluțiile cele mai bune. Toți trei se aflau în câte o barca a vieții vâslind fiecare în direcții diferite. Nicky plecase afară din țară fără să mai anunțe pe cineva. Vorbise scurt la telefon cu Carmen, informând-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru a începe o afacere profitabilă, dar în mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase de acasă sau să îl fi văzut printre cei care mergeau în sensuri opuse pe strada
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]