11,090 matches
-
trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o ceartă care ne-a plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat un pumn de intelectual drept În ochiul drept deoarece toți intelectualii sunt la Început de stânga, drept pentru care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea, În unele cazuri. Părerea lui. Societatea socialistă multilateral dezvoltată Însă era mai mult decât apoape o propoziție fără predicat, era un vis: Visul de argint al omenirii pentru că, după cum toată lumea știa, cel de aur era Comunismul. Un vis la fel de scump, dacă nu chiar mai scump, ca Cloșca cu puii de aur sau Tezaurul de la Pietroasa-Moscova, cum i se mai spunea. Ce păcat că odată cu căderea Comunismului n-a căzut peste noi și aurul din care acesta era făcut! Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui. Societatea socialistă multilateral dezvoltată Însă era mai mult decât apoape o propoziție fără predicat, era un vis: Visul de argint al omenirii pentru că, după cum toată lumea știa, cel de aur era Comunismul. Un vis la fel de scump, dacă nu chiar mai scump, ca Cloșca cu puii de aur sau Tezaurul de la Pietroasa-Moscova, cum i se mai spunea. Ce păcat că odată cu căderea Comunismului n-a căzut peste noi și aurul din care acesta era făcut! Ne-am fi plătit Înainte toate creditele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gusti Careja nici atât, iar cei deposedați de noroc se mulțumeau cu ce mai aveau prin cămară: o jumătate de vițel, șapte metri de cârnați de Salonta, o șuncă de Aosta, una de Bayonne și multe alte chestii aduse din străinătate. Scumpe toate, dar fără specific decât poate cu o aromă amețitoare de libertate, ca un parfum celebru cu numărul 5 din care Însă cei din speța lor Își turnau În cap din belșug, cum mai făceau din când În când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric? Ți-e teamă? — Dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
efectul pe care-l are și asupra mea. Se referea la Paul Auster - citeam Inventarea singurătății. — Clio, am zis, vrând să încep o propoziție, dar rămăsesem fără cuvinte. Ea puse ghidul jos și se uită gânditoare la mine. — Ce e, scumpule? Am făcut tot posibilul să-i explic, articulând și comunicându-i cu atenție cuvintele de parcă ar fi fost niște mici mine, atenție, atenție, atenție. — Cum te simți? întrebă ea. Poate ar trebui să faci o plimbare sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de început. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, am zâmbit. — Bună. Cum te simți? — Am uitat de înghețată. — Mi-am făcut mari griji pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dând încet din picioare, apoi vorbi din nou: — Personalul de supraveghere e extrem de săritor și de binevoitor. Ar face orice pentru tine. Poți avea un televizor lângă pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
geanta de piele a domnului Nimeni de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rotunde. Și acelea erau mai frumoase, céci seménau cu o minge de fotbal, si se putea juca cu ele. Cele mai frumoase erau baloanele de zece copeici, céci erau mari și ovale. Dar cred cé erau și baloane mult mai scumpe, céci existau și baloane și mai mari. Dar acelea nu știu de unde se cumpérau, céci noi credeam cé se vînd numai pentru fata lui Vera Ivanovna, care numai ea avea baloane atît de mari. CÎnd nu vroiam sé aducem bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris înainte de-a o cunoaște, în fine. Plănuisem s-o urăsc. N-am urît-o. Era un lucru viu, frumos și foarte scump. Cu teancurile ei de rochii, de pălării, de lenjerie fină. Fuma Kim mentolat, dintr-un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chemau și-l așteptau pe Dumnezeu, mai deslușit sau mai incifrat. Cîtorva, Dumnezeu le-a răspuns. E ceea ce vrea să probeze și antologia mea. Ei, și post-revo, trebuia să ne simțim mai... interecumenici. Așa că am organizat mega-soboare, cu multe tămîieri scumpe, peste cele două sute de biserici demolate. "Oameni și religii". Înțelegere intercomuniuni. E corect politic să vezi așa lucrurile. Orice religie trebuie respectată, eu respect credința oricui, cu obligația ca și celălalt să-mi respecte credința. Încerc să nu-mi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ce să-l blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu le-ai scris sînt ca și călătoriile pe care nu le-ai făcut: cele mai captivante. Mi-a plăcut să scriu despre poezie, la fel de mult pe cît îmi plăcea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd blana i se udă mai tare decît mopul. "Mă ajuți, și io te ajut". Uite-l cu "Adevărul" în bot. Înseamnă că am poștă, că poșta a ieșit, în fine, din vacanță. RAJAC ne spune "mulți ani" pe felicitare scumpă, deși apa e aproape de nebăut. Primarele nu se lasă mai prejos. Și-a lansat un policier (cum e moda la oamenii politici; ei se odihnesc activ: scriu). A vuit Ioropa, nu Tîrgul Ieșilor, că și-a tipărit, pi conta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știu io. Nu vrusese să vină încoace Tano. Cînd mergem cu vreo mașină, comentează tot ce mișcă pe șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din Tîrgu-Cucului. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung șareta din urmă și disting pelerina scumpei de Șichy. Pălărioara gri e înclinată spre umărul lui Rusalin. Nu vreau să fim văzuți, Tano. Ne tupilăm pînă-n parcarea de la Litle Texas. Zvîrlim pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele Mic împinge Masca și se propulsează el în față.) Sinele Mic: Rahat, domnilor! Să nu mai umblăm cu fofârlica. Parcă onorata curte nu știe ce e aia o pereche și jumătate de coarne? Scumpa noastră Dora ne înșeală pe toți trei deodată și pe rând cu un spuțer ce vine în lipsa noastră, de câte ori noi suntem în parc s-o întâlnim pe Philomena. Vaca! Cum ar putea să nu se simtă singură când e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu evoc cazul, tulburător până la obscenitate, în care îl iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană”. Mintea mea îi căuta scuze, așa că le găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât soiul acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să-mi spună: „Scuzați-mă, mașina mea are un bâzâit ciudat, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?” N-ar fi părut destul de grav. Politețea l-a constrâns să pretexteze o pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Ori mai degrabă două sarcofage. Încetul cu încetul, Sigrid mobilă templul care începea să semene cu Abou-Simbel înainte de a fi fost jefuit. În felul acesta, contul meu din bancă se topi ca zăpada la soare. Nu vă imaginați cât de scump poate fi un Gormley, ca să nu-l citez decât pe el. Nici măcar cardul lui Olaf nu vru să mai audă nimic. Într-o zi, domnul care se ocupa de finanțele mele la HSBC îmi telefonă ca să-mi spună că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]