7,237 matches
-
mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub coarne de ger hoinărea o visare, luna-ncet croșeta pe sub noi primăveri, pe nisipul din vise-ți scuturam dor de floare, rădăcină-ți eram, ca doi miri,într-un ieri! Referință Bibliografică: CA DOI MIRI, ÎNTR-UN IERI! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară între ele. Își scutură capul ca să-și reamintească ce-l învățase cândva doamna învățătoare, că după mușchiul copacilor te poți orienta care-i miazănoapte și care-i miazăzi! Dar pe care din părțile tulpinii cresc acei mușchi de pădure? Se zăpăci dea binelea. - M-
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ce a mai șters o secundă din eternitatea fiecăruia. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă, până în 1866, a pus bazele României moderne, iar Unirea Principatelor Române a fost primul pas spre Marea Unire din 1918. Când nepăsarea va fi scuturată de pe ochii fiecărui român vor răsări flori și pe stâncile sterpe, iar libertatea, fericirea, demnitatea națională vor lumina în ființa fiecărui vlăstar al țării. Referință Bibliografică: Din iubire pentru glia străbună / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu cearcăn de lună, ochii adânc priveau cum rodiile se coc absorbind lumina în amieze săvârșind dulcele-n fruct, de eram una cu zilele verii. Cerul din aripi scuturând se topea-n miresme de ploi pe fața pământului, de se mirau păsările de unde atâta apă. Chiar înflorind, ierburile se tămăduiau singure urcând lemnul în tulpina splendorii. Când se crăpa de ziuă, la strigătul ultim al cocoșilor, se strângeau coapsele
MIZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383585_a_384914]
-
Beletristica > FURIE AMARĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Furie amară Este sfârșit de primăvară. Cu voaluri scurse din petale, Într-un amurg, mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se îmbrățișată de răcoarea dimineții de vară și sărutată de razele călduțe ale soarelui matinal. Ziua se anunța frumoasă și o tenta cu ispite insiuante încă de la primele ore
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
citesc un vers ca pe atunci și unul să-ți mai scriu ca amintire, chiar dacă mâine ar fi ca să-l arunci Și cât aș vrea să pot stoarce tăcerea, să mai adun o șoaptă pentru noi, când timpu-n mine-și scutură durerea și-mi bântuie în suflet aprigi ploi. În vise mă săruți ca prima oară și șoaptele ce-mi spui îmi dau fiori, mă mint așa ca vremea să nu doară și-am să mă mint încă de multe ori
ALTORA LE PARE CĂ-S NEBUN... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383625_a_384954]
-
plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul sfânt din colinde urătorii între ani cu pocnet din bice și clopoțiri argintii scutură din somnul greu- spiritul lupului alb reînviind la români colindul cu florile dalbe vitejia străbună și frățiile de suflet între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă cu zborul acvilelor din stemă stăpunge
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe dată, bradul se scutură și fulgii se unesc în minunate pene ce-mbracă un cocoș purpuriu, precum fostul meu chip-batistă de mătase. În sfârșit, nu mai sunt arămia și incerta siluetă! Ceasul din ochiul meu stâng a cotropit cu sinele-i întinderea pânzei, surprinzându
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost. Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare În tine țară, tu ești țărmul, nu da capitulare! Of, țară, scutură-ți grumazul, și-aruncă paraziții Fiindcă-ai întors destul obrazul să-l pălmuie bandiții! Ridică-ți fii-ntr-un moment cu gândul libertății Scandând cu forță-n Parlament:” Afară cu toți hoții!” Referință Bibliografică: Of, țară! / Nelu Preda : Confluențe Literare
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ACASĂ... Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ACASĂ... Acasă este locul unde ne-am născut, Unde înfloresc, se scutură salcâmii, Este casa copilăriei în care am crescut, ..., acolo unde ne sunt străbunii. Este locul unde ne fuge gândul La tot ce a fost frumos și n-am uitat , Este locul unde inima a sărutat pământul Când am plâns, zâmbit
ACASĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382931_a_384260]
-
ce mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POVESTEA VIEȚII Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ANOTIMP CONFUZ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ce primăvară fără zori! Și fără farmec în amiezi, A înghețat soarele-n nori Și scutură din cer zăpezi. Un vânt confuz, de nicăieri, Înfige țurțuri de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
tăcerile albite de mersul lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-și aleanul. Și... e septembrie, azi parcă e ziua mea.../ Din frunze ruginii mi-am pus o stemă... A mai trecut un an, a mai căzut o stea,/ S-au scuturat petalele din crizantemă.../ Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,/ Unii-s mai pufoși, alți-s mai grei și cenușii.../ Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii... (E
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
pe -un sur cal Iubirea ta mă cheamă Din timp medieval În toamnă am să caut Și -n frunze m -oi grăbi Nu vreau să fiu precaut Și -n frunze te -aș iubi Frumos este în toamnă Când totu -i scuturat Iar frunzele condamnă Căzând neîncetat. 01 octombrie 2015 Referință Bibliografică: FRUMOS ESTE ÎN TOAMNĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate
FRUMOS ESTE ÎN TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383027_a_384356]
-
că într-un hotel cu stele, stau pe ramuri răsfirate conuri, conuri lângă ele. Una e mai înțepata, vrea un loc mai bun, mai sus, pe o creangă mai stufoasa unde altă s-a și pus, se așează lângă ea scuturând dintr-o aripa, c-o privire rea, trufașa...ceartă iute se-nfiripă... -Pleacă!...este locul meu, eu m-am așezat întâi. De ce cauți acest loc folosind atâtea căi?! Ieri vorbeai cu o surata cum să-mi iei locu-n alun, ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
că într-un hotel cu stele,stau pe ramuri răsfirate conuri, conuri lângă ele.Una e mai înțepata, vrea un loc mai bun, mai sus,pe o creangă mai stufoasa unde altă s-a și pus,se așează lângă ea scuturând dintr-o aripa,c-o privire rea, trufașa...ceartă iute se-nfiripă...-Pleacă !...este locul meu, eu m-am așezat întâi.De ce cauți acest loc folosind atâtea căi?!Ieri vorbeai cu o surata cum să-mi iei locu-n alun,... XIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
scoată vreun cuvânt, mâinile au coborât de la ochi și s-au oprit pe sânii întăriți și ținuți captivi în sutienul care devenise prea mic. A simțit un fior până în măduva oaselor și până în firul de păr de pe cap, s-a scuturat, apoi s-a ridicat în picioare și l-a cuprins în brațele ei pe iubitul pe care și-l dorise de o veșnicie. Își impusese să nu fie a lui până nu vor rezolva problema lui Gilă. Cazul era clarificat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
căldura dragostei unui tătic. Boschetarul ăsta, uite că nici nu l-am întrebat cum îl cheamă și câți ani are, putea să-i fie tată lui Sorinel. Deși...cred că este mult mai tânăr decât mine. (își face cruce și scutură din cap) Doamne, iartă-mă! Că nu știu ce-mi trece prin cap. Maria mai scutură o dată din cap și se uită speriată la ceas: aoleeu, cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]