1,533 matches
-
husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld "Pământ sfânt"). Reformații (sinonim: calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna. În zona Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna. În zona Cristuru Secuiesc, Odorheiu Secuiesc și partea vestică a județului Covasna există o comunitate numeroasă de unitarieni care nu recunosc Sfânta Treime. Secuii lutherani trăiesc în zonele în care aceștia erau supuși sașilor în perioada Reformei: județul Brașov (de ex. la Apața, Jimbor, Hălmeag, Hălchiu, parțial Brașov), Sibiu (Săcădate), Bistrița (Jeica). În zona Bezidului (Bözödújfalu), aproape de Sovata, a existat până la al doilea război
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
aceștia erau supuși sașilor în perioada Reformei: județul Brașov (de ex. la Apața, Jimbor, Hălmeag, Hălchiu, parțial Brașov), Sibiu (Săcădate), Bistrița (Jeica). În zona Bezidului (Bözödújfalu), aproape de Sovata, a existat până la al doilea război mondial, o comunitate rurală izolată de secui "sâmbătași" ("szombatosok"), confundată uneori cu "sâmbătașii" adventiști ("szombatisták") . Acești secui au practicat un cult care se revendică a fi o variantă a iudaismului încă din secolul al XVI-lea. Mai recent, în cadrul unor serbări populare câmpenești sau manifestări etnografice sunt
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ex. la Apața, Jimbor, Hălmeag, Hălchiu, parțial Brașov), Sibiu (Săcădate), Bistrița (Jeica). În zona Bezidului (Bözödújfalu), aproape de Sovata, a existat până la al doilea război mondial, o comunitate rurală izolată de secui "sâmbătași" ("szombatosok"), confundată uneori cu "sâmbătașii" adventiști ("szombatisták") . Acești secui au practicat un cult care se revendică a fi o variantă a iudaismului încă din secolul al XVI-lea. Mai recent, în cadrul unor serbări populare câmpenești sau manifestări etnografice sunt evocate ocazional ritualuri păgâne precreștine de tip șamanic, participanții având
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
XVI-lea. Mai recent, în cadrul unor serbări populare câmpenești sau manifestări etnografice sunt evocate ocazional ritualuri păgâne precreștine de tip șamanic, participanții având vestimentația adecvată, constând în caftane și cușme țuguiate de tip scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii au utilizat cel mai frecvent acest sistem de scriere, iar textele cele mai numeroase și ample au fost descoperite în secuime; de exemplu la Dârjiu (Székelyderzs), Crăciunel (Homoródkarácsonyfalva), Sânmartin (Csikszentmárton), Daia, (Székelydálya), Corund (Korond), Vârghiș (Vargyas), Bâra (Berekeresztúr), Inlăceni (Énlaka
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Corund (Korond), Vârghiș (Vargyas), Bâra (Berekeresztúr), Inlăceni (Énlaka), Chibed (Kibéd), Cotuș (Csejd), Ghindari (Makfalva), Solocma (Szolokma), Racu (Csikrákos). Cea mai caracteristică și cea mai ornamentală piesă din toată arta construcției secuiești este poarta secuiască. Nu există nimic altceva pentru care secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
teritoriul a fost organizat în comitate, unități administrative introduse după modelul vestic. ("Grafschaften", conduse de un greav, comite, de unde denumirea de comitat). Cu toate că puterea centrală regală a căutat să impună Alba Iulia drept centrul politic, militar și religios al Transilvaniei, secuii au reușit să-și păstreze într-o oarecare măsură autonomia. Astfel, până în secolul al XV-lea, comitele de Alba Iulia ("comes Albae Transsilvanae"), reprezentantul politic al regelui în Transilvania, deținea pe lângă titulatura de voievod, și pe aceea de comite al
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au reușit să-și păstreze într-o oarecare măsură autonomia. Astfel, până în secolul al XV-lea, comitele de Alba Iulia ("comes Albae Transsilvanae"), reprezentantul politic al regelui în Transilvania, deținea pe lângă titulatura de voievod, și pe aceea de comite al secuilor ("comes Siculorum"). În baza privilegiilor lor fiscale și a statutului de grăniceri, secuii beneficiau în evul mediu de drept propriu de judecată și de apărare, în sensul alegerii libere a juzilor și comandanților militari ("hadnagy"). În secolul al XV-lea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
al XV-lea, comitele de Alba Iulia ("comes Albae Transsilvanae"), reprezentantul politic al regelui în Transilvania, deținea pe lângă titulatura de voievod, și pe aceea de comite al secuilor ("comes Siculorum"). În baza privilegiilor lor fiscale și a statutului de grăniceri, secuii beneficiau în evul mediu de drept propriu de judecată și de apărare, în sensul alegerii libere a juzilor și comandanților militari ("hadnagy"). În secolul al XV-lea s-a constituit ca reprezentanță (administrav neoficială) a celor șapte scaune secuiești așa
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
mediu de drept propriu de judecată și de apărare, în sensul alegerii libere a juzilor și comandanților militari ("hadnagy"). În secolul al XV-lea s-a constituit ca reprezentanță (administrav neoficială) a celor șapte scaune secuiești așa numita "Universitate a Secuilor" ("Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), cu sediul la Odorhei. În secolul al XVIII-lea Târgu Mureșul, denumit în latina medievală "Novum Forum Siculorum", "Forumul nou al Secuilor", a început să se profileze drept centru și al secuilor. La aceasta a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ca reprezentanță (administrav neoficială) a celor șapte scaune secuiești așa numita "Universitate a Secuilor" ("Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), cu sediul la Odorhei. În secolul al XVIII-lea Târgu Mureșul, denumit în latina medievală "Novum Forum Siculorum", "Forumul nou al Secuilor", a început să se profileze drept centru și al secuilor. La aceasta a contribuit acordarea statutului de oraș liber regesc în sec. al XVIII-lea, respectiv instalarea la Târgu Mureș a Tablei Regești, instanță de judecată oficială, care a înlocuit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
numita "Universitate a Secuilor" ("Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium"), cu sediul la Odorhei. În secolul al XVIII-lea Târgu Mureșul, denumit în latina medievală "Novum Forum Siculorum", "Forumul nou al Secuilor", a început să se profileze drept centru și al secuilor. La aceasta a contribuit acordarea statutului de oraș liber regesc în sec. al XVIII-lea, respectiv instalarea la Târgu Mureș a Tablei Regești, instanță de judecată oficială, care a înlocuit autonomia secuiască judecătorească proprie scăunală. Asta înseamnă că autonomia judecătorească
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Secuiesc"), nume care nu trebuie confundat cu numele de azi al orașului Târgu Secuiesc ("Kézdivásárhely", literal "Târgul Chizdului" - pentru "Târgul Săsesc al Chizdului" vezi Saschiz), aflat la o distanță de 224 km, în partea opusă (sud-estică) a ariei locuite de secui. La Târgu Mureș a existat "Teatrul Secuiesc de Stat" ("Székely Állami Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sud-estică) a ariei locuite de secui. La Târgu Mureș a existat "Teatrul Secuiesc de Stat" ("Székely Állami Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de Alba Iulia, deoarece - spre deosebire de sași - secuii nu au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Teatrul Secuiesc de Stat" ("Székely Állami Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de Alba Iulia, deoarece - spre deosebire de sași - secuii nu au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de Alba Iulia, deoarece - spre deosebire de sași - secuii nu au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost secui la origine, de exemplu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost secui la origine, de exemplu covăsneanul Gheorghe Doja (Dózsa György) în secolul al XVI-lea, Áron Gábor din Târgu Secuiesc în secolul al XIX-lea, celebru ca artilerist iscusit, József Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi Csoma a fost un cărturar care a călătorit până în Tibet (unde a fost înhumat), și este astăzi considerat fondatorul tibetologiei. Un scop al călătoriei sale a fost căutarea originilor secuilor. Aceste personalități sunt onorate astăzi în orașe ca Târgu Mureș cu statui și nume de străzi. Unul dintre bulevardele principale din Târgu Mureș poartă numele lui Doja, în timp ce alte străzi din același oraș au fost botezate cu numele lui Áron
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
orașe ca Târgu Mureș cu statui și nume de străzi. Unul dintre bulevardele principale din Târgu Mureș poartă numele lui Doja, în timp ce alte străzi din același oraș au fost botezate cu numele lui Áron Gábor , Sándor Körösi Csoma și Strada "Secuilor Martiri". Deși, prin tradiție, adversari ai turcilor otomani, care au invadat adesea Transilvania, secuii au nutrit ulterior sentimente romantice de frățietate față de turci în pofida religiilor diferite. Secuii vedeau în turci un fel de "frate mai mare regăsit". Astfel, ziarul Timpul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din Târgu Mureș poartă numele lui Doja, în timp ce alte străzi din același oraș au fost botezate cu numele lui Áron Gábor , Sándor Körösi Csoma și Strada "Secuilor Martiri". Deși, prin tradiție, adversari ai turcilor otomani, care au invadat adesea Transilvania, secuii au nutrit ulterior sentimente romantice de frățietate față de turci în pofida religiilor diferite. Secuii vedeau în turci un fel de "frate mai mare regăsit". Astfel, ziarul Timpul (de sub redacția lui Mihai Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din anumite așezări secuiești
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
au fost botezate cu numele lui Áron Gábor , Sándor Körösi Csoma și Strada "Secuilor Martiri". Deși, prin tradiție, adversari ai turcilor otomani, care au invadat adesea Transilvania, secuii au nutrit ulterior sentimente romantice de frățietate față de turci în pofida religiilor diferite. Secuii vedeau în turci un fel de "frate mai mare regăsit". Astfel, ziarul Timpul (de sub redacția lui Mihai Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din anumite așezări secuiești intracarpatice prilejuită de războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad-hoc amenințau să pătrundă
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
față de turci în pofida religiilor diferite. Secuii vedeau în turci un fel de "frate mai mare regăsit". Astfel, ziarul Timpul (de sub redacția lui Mihai Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din anumite așezări secuiești intracarpatice prilejuită de războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad-hoc amenințau să pătrundă prin trecătorile din Carpați în Romania, unde urmau să atace și să pârjolească satele pentru a sabota interesele românești și pentru a-și arăta solidaritatea cu Imperiul Otoman.. Stindardul acestor secui era "Turul madár" („pasărea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad-hoc amenințau să pătrundă prin trecătorile din Carpați în Romania, unde urmau să atace și să pârjolească satele pentru a sabota interesele românești și pentru a-și arăta solidaritatea cu Imperiul Otoman.. Stindardul acestor secui era "Turul madár" („pasărea Turul") identificat cu șoimul pelerin ("Falco peregrinus"), pe turcește Tuğrul sau Toğrül, totodată numele unuia dintre fondatorii dinastiei turcești "selgiucide", din ramura oguză (vide supra), simbol comun al semințiilor turanice sau "altaice", repus în uz pentru
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]