2,120 matches
-
a textului, Cluj-Napoca, 1994; Textul aisberg, Cluj-Napoca, 2000; ed. 2, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicționar enciclopedic de pragmatică, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Smaranda Vultur, Critica - un discurs mediator, O, 1982, 47; Felicia Șerban, „Semiotica criticii literare”, ST, 1982, 12; Maria Vodă Căpușan, „Sensul, dimensiune esențială a textului”, „S-European Journal for Semiotic Studies”, 1994, 3-4; Maria Vodă Căpușan, Enigma textului, TR, 1995, 6; Daniela Fulga, Statutul semiotic al textului în procesul comunicativ verbal, ECH
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
verbal, ECH, 1995, 1-2; Olimpiu Nușfelean, „Textul iceberg”, CNT, 1995, 36; Liana Pop, „Textul aisberg”, ECH, 2000, 10-12; Mariana Neț, „Textul aisberg”, LL, 2002, 1-2; Irina Petraș, „Textul aisberg”, o metaforă cu deschidere la mare, APF, 2003, 4; Eugenia Bojoga, Semiotica românească în Spania sau Un dialog al culturilor sub semnul semioticii, OC, 2003, 191. A. Tr.
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
Liana Pop, „Textul aisberg”, ECH, 2000, 10-12; Mariana Neț, „Textul aisberg”, LL, 2002, 1-2; Irina Petraș, „Textul aisberg”, o metaforă cu deschidere la mare, APF, 2003, 4; Eugenia Bojoga, Semiotica românească în Spania sau Un dialog al culturilor sub semnul semioticii, OC, 2003, 191. A. Tr.
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
Novi Sad) ș.a. Este prezent cu studii în culegerile colective Limbaj poetic și versificație în secolul al XIX-lea (I-IV, 1977-1981), Stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea (I-V, 1982-1986), Text, figură, coerență (1987), Semiotică și poetică (1992), La Terre et l’Écrit. De la découverte archéologique au texte scientifique et littéraire (Montbrison, 2000) ș.a. Volumul Teoriile simboliste românești va fi reluat și amplificat în Poetici simboliste în România și Franța (1999), unde V. dă o
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
dintre „tradiționalism” și „modernism”; alte domenii ale științei literaturii, axate pe tema circulației și receptării operei literare: sociologia literaturii sau estetica receptării; iconologia, ca ramură a istoriei artei, În ceea ce privește imaginile transmise prin limbaj figurativ; disciplinele sistemelor generale: teoria comunicării, cibernetica, semiotica, gramaticile formale - nu atât printr-o atenție specială acordată imagologiei, cât prin sugestiile metodologice, tehnicile și conceptele care pot fi aplicate În studiul alterității; teoria relațiilor internaționale, studiul opiniei publice și al propagandei - În măsura În care aceste domenii nu sunt acoperite de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
relația dintre imagini și cadrul lor referențial, argumentele concordante ale lui Daniel-Henri Pageaux, „Une perspective d’études en littérature comparée: l’imagerie culturelle”, În Synthesis, VIII, 1981, p. 171, referitoare la „iluzia referențială” (inspirate, la rândul lor, de o demonstrație semiotică a lui Umberto Eco): definirea imaginii ca „reprezentare a unei realități culturale străine față de care fiecare individ sau grup care o elaborează Își relevă și Își precizează spațiul ideologic În care se situează” conduce la eliminarea falsei probleme care se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
directă a enunțului, cum contribuie fiecare componentă a contextului (fiecare sursă de ipoteze contextuale) la reconstituirea semnificației pe care locutorul a dorit să o vehiculeze prin enunțul său. Voi Încerca, În egală măsură, să evidențiez cât și cum contribuie competența semiotică a interlocutorilor la succesul actului de comunicare, În raport cu competența lor pragmatică. Nu am pretenția de a explora neexploratul și de a-l epuiza, de a deschide căi de acces absolut noi În domeniul atât de vast și de interesant al
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunț este adresat cuiva, are o Țintă clară (nu neapărat un singur destinatar) și 2) 8 caracterul ei predominant inferențial; În alți termeni, comunicarea Încetează a mai fi un simplu proces, garantat 100%, de aplicare a unui set de convenții semiotice prin care, la nivelul locutorului, un gând se codifică, iar la cel al destinatarului, el se decodifică. Simpla competență semiotică (cunoașterea unor sisteme de semne, a unor coduri) nu mai garantează succesul comunicării; interpretul nu mai este un element inactiv
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În alți termeni, comunicarea Încetează a mai fi un simplu proces, garantat 100%, de aplicare a unui set de convenții semiotice prin care, la nivelul locutorului, un gând se codifică, iar la cel al destinatarului, el se decodifică. Simpla competență semiotică (cunoașterea unor sisteme de semne, a unor coduri) nu mai garantează succesul comunicării; interpretul nu mai este un element inactiv, depersonalizat, (un simplu decodor automat de semne) al actului de comunicare, ci, dimpotrivă, un element creator, cu identitate, care trebuie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
analiză compozițională a frazei. De ce? Pentru că rolul pe care-l joacă contextul pare a fi cel puțin la fel de important ca cel pe care-l joacă textul <footnote id = "3"> citation author = "Mircea D. Horubeț"> Folosesc conceptul de text ca entitate semiotică Într-o semiotică a comunicării, cum ar spune Eco. Prin el Înțeleg o Înlănțuire de semne produse cu scopul de a comunica. Textul este opus, astfel, semnului (care este unitatea centrală Într-o semiotică a semnificării - Eco 1982, p. 14
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
frazei. De ce? Pentru că rolul pe care-l joacă contextul pare a fi cel puțin la fel de important ca cel pe care-l joacă textul <footnote id = "3"> citation author = "Mircea D. Horubeț"> Folosesc conceptul de text ca entitate semiotică Într-o semiotică a comunicării, cum ar spune Eco. Prin el Înțeleg o Înlănțuire de semne produse cu scopul de a comunica. Textul este opus, astfel, semnului (care este unitatea centrală Într-o semiotică a semnificării - Eco 1982, p. 14). Diferența dintre enunț
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Folosesc conceptul de text ca entitate semiotică Într-o semiotică a comunicării, cum ar spune Eco. Prin el Înțeleg o Înlănțuire de semne produse cu scopul de a comunica. Textul este opus, astfel, semnului (care este unitatea centrală Într-o semiotică a semnificării - Eco 1982, p. 14). Diferența dintre enunț și text devine astfel doar una de perspectivă de abordare</citation> </footnote>. Faptul că scopul/obiectivul comunicării nu mai este de a vehicula o semnificație lingvistică (prin codaredecodare), ci de a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
P, ar fi avut relații privilegiate cu persoana În discuție (cu șeful statului); P Îi transmite acest lucru lui H, nu atât prin mijoacele verbale folosite ( Nu mai discutăm despre acest subiect), cât mai ales prin combinarea Într-o Țesătura semiotică unică și 17 irepetabilă a semnelor vocale cu cele ale expresiei feței și cu cele ale expresiei privirii. Nici P Însuși nu ar putea verbaliza propria lui stare pentru simplul motiv că ea nu are o formă bine definită, nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
există pe lângă text și este relevant În raport cu acesta. Agentul uman aflat În poziția de interpret al unui enunț percepe două entități distincte: un stimul puternic (care va fi numit ostensiv - În teoria pertinenței), adică enunțul, și un fundal, o Țesătură semiotică de alți stimuli / alte semne, mai mult sau mai puțin relevanți / relevante În raport cu textul la momentul receptării acestuia. Acest fundal formează contextul la nivelul interpretului. Este lesne de observat faptul că ceea ce numim context, În acest caz, este posterior producerii
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de la Hobart, Hervey ș.a. <ref/>, conform căreia contextul poate fi: intern;extern; psihologic. CAPITOLUL II. CONTEXTUL INTERN Noțiunea de context intern se individualizează, ca abordare, prin aceea că, atât enunțul/textul, cât și contextul, sunt considerate ca aparținând aceleiași lumi semiotice, mai precis aceluiași sistem de semne. Rezultă că se pot identifica diferite tipuri de contexte interne În funcție de sistemele de semne care există. 2.1. Contextul lingvistic Sistemul de semne care joacă cel mai important rol În comunicarea interumană este sistemul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca entitate pur lingvistică, atrage după sine natura eminamente lingvistică a elementelor co-textuale. Întrebarea este cum privim co-textul În situația În care utilizăm noțiunea de text din perspectivă semiotică: un text format din alte semne decît cele lingvistice <footnote id = "30" > Iată câteva opinii În favoarea considerării textului ca un fapt semiotic: 1) Hjelmslev: textul este definit ca fiind o Înlănțuire de semne, sau un proces semiotic (Apud Johansen, J.D.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de interpretare (În calitate de text) el intră Într-o structură triadică (al treilea element fiind referentul). Autorii propun următoarea definiție a textului: „un sign-act prin intermediul căruia cineva [un emițător] se adresează altcuiva [receptor] despre ceva cu ajutorul uneia sau a mai multor semiotici, care pot fi mai mult sau mai puțin codate” (Johansen, J.D., Larsen, S.E. 2002, p.129) 3) Carmen Vlad: (cu referire la textul literar, numit de ea „text-aisberg”) „o categorie lingvistico-semiotică, de o complexitate funcțională și structurală fără egal În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Semnele care intră În compoziția textelor aparțin unor coduri specifice ” (Sebeok 2002, p. 24) </footnote>. O posibilitate de discriminare ar fi următoarea: să numim co-text anturajul de semne corespunzător fiecărui tip de semn utilizat Într-un text privit din perspectivă semiotică. Astfel, un text ar putea fi interpretat Într-un ansamblu de co-texte verbal/lingvistic, non verbal, paraverbal - care, prin interacțiune semantică, ar constitui contextul. Semnul făcut de un autostopist, cu degetul mare orientat spre o anumită direcție, și adresat conducătorului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sale, omul tratează lucrurile din jurul său ca fiind semne” <ref id=”53”> Ogden and Richards 1936, p. 50 referință </ref>, ei extind sfera interpretării dincolo de cuvinte, dincolo de limbajul verbal, plasând-o acolo unde, de fapt, Îi este locul: În domeniul semioticii. Ca și Wittgenstein, cei doi autori inserează procesul de semnificare-interpretare În dinamica acțiunii/vieții umane. Ca urmare a faptului că omul se mișcă Într-o lume de semne, nici o experiență de viață nu poate ocoli interpretarea. Fiecare experiență lasă urme
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ceea ce Îi lipsește este experiența anterioară În raport cu aceste semne. Aflându-se pentru prima dată Într-o asemenea situație-semn, și nedispunând de contexte psihologice care să confere semnificație semnelor, interpretarea corectă este imposibilă. Interpretul are o imagine 106 vagă asupra situației semiotice În care se află - activitate de zbor cu avioane militare, dar el nu face parte din ea, el nu poate fi inserat În această acțiune, În această formă de viață, pentru că nu are competența semiotică necesară. Pentru el, lumea referențială
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
imagine 106 vagă asupra situației semiotice În care se află - activitate de zbor cu avioane militare, dar el nu face parte din ea, el nu poate fi inserat În această acțiune, În această formă de viață, pentru că nu are competența semiotică necesară. Pentru el, lumea referențială din jurul său are o cu totul altă semnificație decât cea pe care, aceeași lume, o are pentru un aviator. Dacă istoria sa În raport cu acest gen de situații-semn este zero, posibilitatea de a interpreta adecvat enunțul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
situații-semn este zero, posibilitatea de a interpreta adecvat enunțul este, de asemenea, zero. Cum se schimbă situația În cazul În care cei doi participanți la actul de comunicare sunt piloți militari? A fi pilot Înseamnă a trăi Într-o lume semiotică specifică. În această lume, pentru interpretul competent, totul are sens. În momentul În care un pilot oarecare s-a instalat În poziția de conducător de zbor, cu indicativul Startul, el devine parte integrantă a unei activități, a unei situații-semn care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a efectuat pregătirea preliminară a zborului (situație În care s-ar fi observat starea lui 326) ș.a. Cu siguranță, În condițiile unui asemenea enunț, chiar dacă atât de puțin diferit de cel normal, Startul nu ar fi aprobat decolarea, pentru că situația semiotică reală nu mai putea fi Încadrată În nici o schemă logică, contextul nu mai avea un caracter generator, anticipativ conform acelorași scheme logice. Chiar dacă Ogden și Richards se ocupă cu precădere de cuvinte și de modul În care acestea semnifică (la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În interacțiunea creată prin actul de comunicare, subiectivitatea „... trebuie cumva transformată În intersubiectivitate”. Ceea ce este intersubiectiv este public; subiectivitatea (percepția, focalizarea pe un anumit aspect relevant, propria perspectivă asupra a ceea ce este relevant etc.) se face publică prin utilizarea codurilor semiotice. Unicitatea actului de comunicare este asigurată de caracterul subiectiv al modului de focalizare asupra unui anumit aspect al realității și este limitată de nevoia de codare semiotică pentru a interacționa. Interacțiunea se desfășoară Într-un context; Hasan face distincție Între
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
perspectivă asupra a ceea ce este relevant etc.) se face publică prin utilizarea codurilor semiotice. Unicitatea actului de comunicare este asigurată de caracterul subiectiv al modului de focalizare asupra unui anumit aspect al realității și este limitată de nevoia de codare semiotică pentru a interacționa. Interacțiunea se desfășoară Într-un context; Hasan face distincție Între contextul situației și contextul fizic real În care se produce un enunț, pe care Îl numește material situational setting. Ele se suprapun În mare parte dar, material
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]