2,355 matches
-
să mai părăsească Bucureștii. Mecanicul era instruit să conducă garnitura cu mare atenție, pentru că circulau zvonuri că țăranii ar avea intenția să ridice șinele și să oprească trenurile, ca să întîrzie sosirea trupelor în regiunile răsculate. Numai Titu Herdelea își păstrase seninătatea. El era ferm convins că toate știrile cu tulburările țăranilor trebuie să fie mult exagerate. Observase că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pielea lucioasă, fără măcar un fir de păr din cauza tratamentului cu chimioterapie. Corpul lui cândva de peste un metru și optzeci, de om viguros, acum era scheletic, pe care și o adiere de vânt îl putea răsturna. Își aștepta sfârșitul cu seninătate. Mintea o avea clară, cu o memorie care nu-i fusese afectată de suferință și sufletul i se împăcase cu implacabilul destin de a pleca din sânul familiei, al prietenilor și al celorlalți care îl înconjurau. Moartea nu-l înspăimânta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a unui adevăr puternic. Credința noastră este precum trupul nostru. Are nevoie de exerciții pentru a se întări. Dacă lipsesc exercițiile, credința, ca și trupul, slăbește. Unul dintre exercițiile care întăresc credința este acela de a înfrunta cu sinceritate și seninătate întrebările pe care știința și tehnica de astăzi le adresează. Îmi rămâne un singur lucru de făcut: să-i urez cititorului prevăzut cu aceste ustensile și provizii să facă o plăcută călătorie de explorare printre paginile unei cărți vechi de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
capacitatea de a ne expune condiției comune, condiției celui care nu are sprijinul unei garanții exterioare. Atitudinea spirituală prin care ne dispunem efortului de a ajunge în cele mai esențiale elemente ale filosofării, se naște într-un context de profundă seninătate și liniște interioară, nu este alimentată de îndoieli, de neliniști sau de întrebări tulburătoare. Din experiența plinătății credinței izvorăște și disponibilitatea totală de a ne pune în condiția inițială, nu în îndoială, ceea ce ar fi contradictoriu, ci într-un mod
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mărturisit că, dacă trec la hinduism, nimeni nu ne-ar mai putea despărți. Mi-a citat câteva cazuri de asemenea convertiri. (Pe un francez, profesor la Shantiniketan, căsătorit cu o bengali, îl cunoscusem chiar eu și rămăsesem impresionat de seninătatea și fericirea lui, sădit într-un pământ strein, având fii și fiice pe care îi creștea ca pe adevărații copii indieni.) Și în aceeași seară, la întoarcerea în Bhowanipore, Maitreyi mărturisi d-nei Sen hotărârea mea. A fost atât de fericită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența către suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce irumpe din lăuntric și întunecă suveran chipul părăsit de seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea sau greșeala este corelată planificării, calculului elaborat. Prin urmare, a te afla în eroare înseamnă, cel mai adesea, a confunda falsitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de mine. Cred că am să-i dau un telefon. — N-ai decât, uite telefonul acolo. — Dumnezeu să le binecuvânteze pe femei, niciodată nu condamnă un bărbat. Bărbații te judecă, femeile nu. Ce ne-am face fără ele? Lumea de seninătate și de iertare a femeilor, la care ne reîntoarcem, răniți în războaie! Voi consolați și însuflețiți imaginea noastră despre noi înșine. — Și ce-i cu imaginea noastră despre noi înșine? Voi n-aveți așa ceva. Imaginile voastre nu-s decât iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu i se imprimaseră în minte. Pearl distrusese gazeta curând după ce Hattie o făcuse să zboare prin cameră, iar remarcile ulterioare ale fetei vădeau o destul de vagă înțelegere a lucrurilor afirmate sau insinuate de articol. Un alt motiv al relativei seninătăți a lui Hattie provenea din faptul că ea îl cunoștea pe John Robert mai puțin decât îl cunoștea Pearl și, în momentele mai optimiste, înclina să creadă că bunicul ei va găsi articolul „plin de umor“. Absența lui (îl așteptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi parcurge. Stiu că mă îndrept spre un drum ce mă va primi cu brațele deschise, sau poate va fi pe alocuri banal, gol și mut. Poate că voi întâlni multă gălăgie, agitație și puține cuvinte înțelepte, puțină liniște și seninătate. Voi încerca să înțeleg, să pun întrebări, să mă minunez sau să rămân tăcut în fața a ceea ce nu înțeleg. Indiferent ce va fi, voi merge mai departe. De fapt, sensul existenței mele este mersul mai departe, constant spre acea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spre Dumnezeu, iar acesta cere un efort continuu de purificare prin rugăciune, meditație, sacrificiu, efort. Pelerinajul te ajută să înțelegi mai bine acest drum ce-l ai de parcurs și chiar îl parcurgi mai ușor, cu plăcere, cu bucurie și seninătate interioară. Toate acestea le meditez în ritmul pașilor, același ritm alert pe care-l am mai mereu. Am constatat că dacă merg mai încet, mă dor picioarele și mă simt mai obosit. Nu întâlnesc pe nimeni pe drum, niciun pelerin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă gândeam că atât seminariștii noștri, cât mai mult preoți și călugări ortodocși ar avea ceva de învățat de la aceste călugărițe pentru modul lor de a se ruga. M-am întors apoi la casa surorilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de scumpa mea mama, care sărbătorea cum putea mai bine această zi, cel mai adesea prin pelerinaje la Cacica, și mă gândesc că ea mă privește acum din ceruri, ceea ce-mi aduce o mare consolare în suflet și o seninătate interioară care nu poate fi decât rod al Cerului. Cât de mult își dorea mama mea să meargă și în alte pelerinaje, să viziteze și alte țări și nu a putut. Domnul a chemat-o repede la Dânsul, împlinindu-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu este o evidență clară, vizibilă și palpabilă, pe care să o pot încadra în tiparele gândirii mele, dar îl simt ca o forță în eforturile mele, dându-mi putere și curaj de a merge înainte, îl simt ca o seninătate și liniște interioară în mersul meu de fiecare zi, îl simt ca o lumină ce mă face să pot vedea dincolo de scoarța lucrurilor și să le percep frumusețea lor cuceritoare. Nu găsesc altă explicație pentru tot ce simt în mine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mele așa de grele și urâte ce m-au apăsat așa de tare în fața bisericii cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul îngândurat și încercând să mă gândesc la altceva. Cu timpul, seninătatea mi-a revenit în suflet și așa, înainte de amiază am ajuns la Marciac, un orășel cu o piață centrală dreptunghiulară, unde pe o bancă, lângă peretele unui magazin alimentar servesc masa de prânz, adică o bucată bună de cașcaval primită
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
singurul lucru ce-l înțeleg acum: solidaritatea cu acești suferinzi. Suferința, mai ales a celui nevinovat, nu o voi înțelege niciodată, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă lase pradă disperării sau revoltei împotriva cerului, ci să-mi dea seninătatea și încrederea pe care o văd, o simt în rugăciunea acestor mulțimi. Mă simt atât de mic și incapabil să înțeleg de ce atâta suferință. In zare îl văd pe Cristos cel Răstignit și în cealaltă statuie, pe Mama lui, rugându
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de urmat pentru a spera ascultarea acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu și încrederea în El) vor salva și spiritul meu. Lourdes, loc al Fecioarei neprihănite, loc al speranțelor în mai bine, loc al suferințelor oferite în rugăciune lui Dumnezeu, loc al miracolelor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu și încrederea în El) vor salva și spiritul meu. Lourdes, loc al Fecioarei neprihănite, loc al speranțelor în mai bine, loc al suferințelor oferite în rugăciune lui Dumnezeu, loc al miracolelor, inimă spirituală mariană a creștinătății catolice
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trebuie să ajungi parcă este mai departe decât este menționată pe hartă sau în ghid. Este același exercițiu repetat al luptei cu propriile limite, al răbdării, al transformării suferinței în putere care te împinge mai departe, mereu înainte, cu o seninătate interioară ce crește proporțional cu suferința fizică. Are loc o metamorfoză greu de înțeles și mai greu de explicat. Confruntarea cu limitele și suferințele proprii se transformă în energie ce-ți alimentează motoarele și te face să mulțumești cerului pentru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
apropia acest cool de vestimentația monastică: rasa. Fie veșmânt larg pentru cor pe care călugării îl îmbrăcau pentru a cânta rugăciunile, fie scapular purtat pe deasupra tunicii. În paranteză, acesta permitea împreunarea mâinilor deasupra plexului, ceea ce contribuie la relaxarea corpului și seninătatea spiritului. Toate acestea: cântec tânguitor al rugăciunilor, postură corporală permițând accederea la beatitudine, la experiența ființei. Experiență de detașare. Putem apropia asta de hainele tineretului contemporan, cu glugă și buzunar în față, așa cum o putem apropia de unele expresii încă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
față de viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiindcă, acolo unde e prezent, eul liric mai întâi observă, meditează, iar apoi trăiește. Scrisă în cea mai mare parte în vers liber, prin apelul la enjambament, cartea are, astfel, haină modernă, dar conținutul e clasic, exprimând nevoia de armonie, seninătate, echilibru care transpare din imaginarul artistic, ilustrând un univers senzorial, care se oferă unei receptări sinestezice (Săratul adevăr al iluziilor / împărățind depărtări de albastru). Volumul are o construcție unitară, de o limpezime clasică, alcătuită din două părți, sugerate încă din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși, în ultimele poeme, traversat de (rare) puseuri de seninătate. Poetul îi impune, așadar, cititorului o continuă excogitație, luându-și-l interlocutor într-un demers liric bazat pe flash-uri eterogene, având drept consecință o poezie abstractă (de pildă: dintr-o perspectivă oglinda ecoului / roade în apele clare nodul amnezic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, firește, să-și clameze nemulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]