1,464 matches
-
Național de Restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor. Un panou mort. Zidurile se năruie puțin câte puțin, încât ne întrebăm ce s-ar mai putea repara după atâtea orgolii litigioase și condamnabilă indiferență. Triste înfățișări au și Gara-băi, și Izvorul Sentinelei, unde firul de apă a secat (sau a fost "tăiat" de lăcomia proprietarilor de la fabrica de îmbuteliere a apelor minerale?), fapt pe care acel "Nobilis Krasuski", ziditorul de la anul MCCMXCVI, cum scrie pe o placă inaugurală, nu bănuia că se
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
care nici un centiron nu le-ar fi putut cuprinde, agitând mânuțe și mutând pantofiori, cefoși, cu năsuc se puneau pe îngrășat, mergeau aplecați pe spate. Făceau căsătorii norocoase, plecau în misiuni îndepărtate, în capitală cinau la un restaurant anume, cu sentinele la poartă. Alții capotau și reveneau lângă mine, socotitori, pontatori, normatori, blestemându-și soarta, plini de invidie la adresa celor convertiți, marani cărora le mergea bine mai departe și poate mereu, de-a lungul și de-a latul luptei de clasă
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
un om care i-a stat aproape, ani buni, ca tînăr colaborator, ca redactor șef adjunct și ca director de revista? Ziua lui de muncă avea 12 ore sau mai multe, săptămîna, 6 zile, anul, faceți dv. socoteală cîte. Era sentinela aflată etern în post, niciodată înlocuită, imposibil de înlocuit. Dacă nu-l găseai în birou, era în tipografie, pendulînd între linotip, paginație și calandru, revenea la corectura, cobora în subsolul mașinilor, unde se "trăgea" tirajul, si nu pleca acasă pînă
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
șovin: Autorul ne povestește multe din întâmplările cele mai de seamă din viața sa de captivitate. Poate că uneori exagerează, ca orice om care a suferit. Dar sunt atâtea episoade înduioșătoare, prietenii care se leagă, în grabă, între el și sentinele sau starși, oameni din popor, simpli și aspri, singurii pe care a avut prilejul să-i cunoască, el rumanski pisatelli". Și mai departe: "în cartea sa, G. Topîrceanu e profund uman. El nu scrie ca să sconteze un succes ușor, nici
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Are voie toată lumea. Și nici "Site of Scaffold" - locul execuțiilor - nu costă nimic. O peluză superbă cu un dreptunghi mic de alamă (ca o carte de vizită) chiar pe locul unde se afla Butucul, în jurul căruia se plimbă, ca o sentinelă uitată, un corb foarte bătrân, domesticit, printre porumbei. Aici, între 1536-1601, și-au pus capul pe Butuc - după ce gâdele le-a cerut mai întâi iertare, - Călăul ținându-și bine ascunsă sub un strat subțire de paie, securea (scoasă fulgerător): Regina
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală acoperită În tabăra păgână adormită. Masacru. Fiecare pe unde trece, somnul dulce-l mută-n moarte rece (șecspirian!)... Mândrilă, la faptul că turcii nu puseseră străji, opinează că muntenii, neieșind la bătaie, sentinelele otomane se culcaseră fără griji... părere naivă a unui civil. Ca Zeii din Olimp, forțele cerești creștine se amestecă și ele în conflict. Turcii sunt încercuiți. Când încearcă să scape Mahomed însuși se vede încolțit, gata să fie prins. E
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
inhibiții, de rușinos ce era, goni sătenii cu mîinile, să-l lase în privată singur. Aceia, înțelegători, se îndepărtară. Dar, peste un minut și ceva auziră niște răcnete, urlete de groază înăltîndu-se din latrina care trona nemișcata că ghereta unei sentinele... Să vedeți însă ce întîmplare, - se minuna relatînd naratorul. Podeaua latrinei, șubrezita, putrezita de atîtea ploi și de întrebuințări, cedase deodată rupîndu-se în două, iar parlamentarul căzuse drept în materia privății, urlînd din c.-ul adînc de ani strîns, să
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
Prahova anunță ivirea în zonă a unor cîini cu simptome de rabie. Sergentul aflat în patrulare nocturnă vede o namilă într-un tufiș și sloboade pistolul în ea. Monstrul era un vițel. întîmplarea prilejuiește două comentarii de presă, unul în Sentinela Prahovei, organ al opoziției, celălalt într-un ziar central de limbă franceză. Modelul e, firește, Temă și variațiuni. La întoarcerea fiului risipitor se taie, cum știm, vițelul cel gras. Ce s-ar cuveni să sacrificăm la întoarcerea vițelului turbat? Probabil
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
lui Blaga, declină în mici șocuri ale întîlnirii, triste, mai totdeauna triste, cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt luna trece vămile./ - De ce ți-s ochii larg deschiși?/ Cine a rostit cuvintele, cine?/ Sentinela nu vorbește niciodată,/ sau numai: - Domnule, poate aveți o țigară.../ vîntul, umbrele, nimeni.../ cuvinte printre stele căzătoare."(Nauta) Cîteodată, muzici bătute de vînt, marine, sărate: "Ritmic polenul silabelor rare/ tremură-n floarea cărărilor palide/ din cimitirul feeric al toamnelor/ pînă
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
fantasma din somn într-un alt limbaj, al logicii comune, rațional, se elimină totodată și ceea ce scapă amintirii la trezie. Cel ce povestește și reconstituie visul nu poate recompune toate fazele lui și nici nu poate ocoli cenzura exercitată de sentinelele conștiinței (teoria refulării). Ar fi în stare un obervator să supună examenului obiectiv fluxul de imagini depănate pe ecranul său interior cînd doarme, dacă înainte nu s-ar smulge din succesiunea aparent haotică, adică ar întrerupe vraja visului abia trăit
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
urmează să se deruleze două proiecte: „Qualy-Med“, care își propune să stabilească standardele de calitate pentru medicina de familie și pregătirea unor experți ce se vor implica în elaborarea studiilor privind evaluarea și creșterea calității asistenței medicale primare și „Dispensare Sentinelă“ - „Medinet“, prin care se propune crearea unui sistem informatic de colectare a datelor din rețeaua de asistență medicală primară, pe baza căruia să se poată stabili strategia de îmbunătățire a activității medicilor de familie, care pot rezolva până la 80% din
Agenda2003-4-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/280611_a_281940]
-
avut sânge rece) și s-a oprit lângă vagoanele noastre cu lemne, încărcate toate, cărora le-a transmis focul ce-l mistuia. Au rezultat pagube considerabile și bunul nostru domn Peter și-a smuls părul. La fel a făcut și... sentinela care, deși înarmată, ne-a lăsat, pe mine și pe Valentine, venite să constatăm pagubele târziu după amiază, comunicându-ne că ,mulți generali germani" fuseseră acolo de dimineață. Accidentul s-a petrecut către șapte dimineața și se crede că cele
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
ele răsar acum de la sine în memoria mea ca o emanație a perspectivei largi și monumentale, plină de forță și decizie. Plină de o duritate și de un magnetism al ei și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare, cu tunică stacojie și coif galben, tras până sub sprâncene, mi-am amintit! Cuvintele vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
redactată de catre Vasile Alecsandri. VASILE ALECSANDRI. După înfrângerea mișcării pașoptiste VASILE ALECSANDRI este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice" (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
circulare e vegheat, la orizont, de niște stranii proeminențe ale terenului, ,a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății. De la movila Neacșului de pe malul Ialomiței pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai tîrziu, și penelul lui Sadoveanu: ,Curînd născu geana trandafirie a zorilor și deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau în Est, fiindcă n-aveam pe pașaport viza respectivă de intrare... Aruncam priviri disperate în urmă, spre colonelul fatal. Care, sesizând situația, făcu sentinelei un semn energic. Și astfel, răsuflând ușurați, intrarăm a doua oară în Berlinul de Est. Dimineața, ajungeam la Budapesta. Or, când ajungi la Budapesta, e cum ai fi gata să intri în București.
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
tren special cu d. prefect Dr. I. Coste, generalul Strâmbulescu, representantul corpului 7 de armată, și representanței presei. Pe tot locul, pe unde au trecut aceste trenuri, erau drapele arborate, o curățenie perfectă și din loc în loc câte un soldat, sentinelă cu pușca. În câte-va minute trenul sosește în gara Jimbolia. De pe fereastră se văd culorile strigătoare ale costumelor femeiești și negrul fracurilor. Peronul era un furnicar. Mii de oameni. Tineretul școlar se întindea dealungul până hăt departe, afară de peron
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
și bona ei au fost asasinați) și își va sfîrși zilele la Londra, la 86 de ani, ca văduvă a lordului Abinger. Revenind la episodul din palatul Elysée, să amintesc că preotul, chemat în grabă a avut următoarea conversație cu sentinela de gardă la intrarea principală a palatului Elysée: „Le Président a-t-il encore sa connaissance? - Non, répond le fonctionnaire, elle vient de filer par le jardin" („-Domnul Președinte și-a păstrat cunoștință? - Nu, a răspuns funcționarul, dumneaei tocmai a șters-o
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
cadoul pe care voia să-l facă tatălui său, care avea vie. Ceea ce luase drept stropitor împotriva filoxerei era de fapt un aruncător de flăcări! După ce armata sovietică a luat în stăpânire cetatea, să găsit că decât să se posteze sentinele în dreptul tunelelor, este mai practic să se tragă din când în când cu mitralierele în întunericul acestora: copii nu au fost însă descurajați și au activat în pauze... Cum la Arad stăteam perete în perete cu baia de aburi Simay
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lăsai pe tata. După vre-o două luni de zile Veni scrisoare de la tata : - Vino, băiete, vino degrabă, Căci mama ta e grav bolnavă”. Intrai în casă, văzui pe masă Sicriul mamei îndoliat. Lumânările ardea, Măicuța-n sicriu zăcea. O sentinelă, cu sânge rece, Un foc de armă în piept și-a tras. Acesta a fost primul song pe care l-a compus Stratica. Pentru fata lingavă a lui Iancu Mahalu, pe care îl lăsase nevasta, alcătui un cântec sfâșietor: Rămas
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a doua zi, la 25, și suspendară votarea, cerând siguranța vieții de la autoritățile superioare. Alegătorii erau secuestrați de teroare pe la casele lor. Urna ce conținea buletinele zilei de 24, învelită în pânză și acoperită de sigiliele alegătorilor, stătea sub paza sentinelelor. Bandele de bătăuși rămaseră singure stăpâne pe situațiune în ziua de 25. Atunci se făcu planul a se inventa un nou biurou nelegal; pe la orele 2 p. m. se votă fără control și se proclamară niște închipuiți aleși ai colegiului III
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și noapte - fără apă și hrană... De rămâneai în urmă te aștepta glonțul... „Unde-i colonelul Brad Filip” - mă tot întrebam. Și marșul nu se mai sfârșea... Sentinelele se schimbau des. La fiecare schimb de tură se făcea numărătoarea. Dacă lipsea cineva îi plângeai de milă civilului aflat în preajmă. Era luat cu forța și băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale și un du-te-vino de oameni importanți și mai puțin importanți. Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți luau poziție de drepți în fața lor. Era comandamentul aviației militare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă trebuie să plece ori să rămână. Chiar în clipa aceea, destinul și-a spus iarăși cuvântul, pentru că - spre deosebire de comuniști - eu sunt convins că destinul există, dovadă că l-am întâlnit atunci când aveam mai multă nevoie de el. Tocmai când sentinelele începuseră să se uite atent la mine și îmi ziceam că e momentul să dispar, a ieșit în stradă un tânăr soldat, în care am recunoscut pe loc un coleg de școală, la rândul lui și el m-a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]