22,588 matches
-
Speculațiile, ca atare, pot continua la nesfârșit, explicând motivele rarefierii moleculare a personajului sau glosând în jurul straniilor efecte de lumină care-l străbat. În schimb citarea autodevoratoare a unor astfel de opinii merită întreruptă acum. Fiindcă totul se rezumă, am senzația, la nivelul rudimentelor de conexiuni logice. Ilustrația lui Cédric Le Borgne, Les voyageurs, chiar având în toate ale ei un constant echilibru helvet, nu e cu nimic mai mult decât un inteligent artificiu conceptual. A doua mutare de care cronicarii
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
în ultimii ani. Pentru că veni vorba de Shakespeare, recomand cu căldură excelenta biografie a lui Ann Hathaway, consoarta Marelui Bard, scrisă de-o exegetă australiancă, Germaine Greer - "Shakespeare's Wife", Harper, 2007). Abundența de biografii creează, probabil, în Occident, o senzație de sastisire, de supraexpunere. Unde nu s-ar întâmpla astfel de lucruri la noi! Ce n-aș da să văd nu doar o biografie a lui Rebreanu, ci șapte-opt (că tot n-a reușit dl. Gheran să-și ducă la
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
poveștile en detail de aici livrează, sub numele memorabil Cheta la flegmă, un conținut cu atât mai memorabil cu cât stă la îndemâna deducției, și-a câștigat gloria neîntârziat, cea care pune capăt volumului s-a văzut de fiecare dată, am senzația, trecută în fundal cu o seninătate greu de admis. Totul se schimbă în acest caz. Până și gradul de dificultate al titlului, în măsură să paralizeze intuiția. Postfață sau despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate este o bucată care
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
serba aproape "sacrificarea" mea. Norocoasa mea generație se împlinise cu un număr însemnat de nou veniți, ca și de poeți pe drept recuperați din cei ce debutaseră înaintea noastră, în condiții și mai ingrate. M-am dezolat, la început, cu senzația de a mă fi rostogolit din triada 1960 (Cezar Baltag, Ilie Constantin, Nichita Stănescu); apoi, mi-am repetat că a fi tratat cu asprime de timpuriu putea fi și o șansă... Și iată că, vreo doi ani mai târziu (prin
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
ar fi culpabilă pentru această gravă rătăcire intelectuală a scornirii de precedențe și preeminențe. Din examenul autorului, ca și din cel făcut de Mircea Martin în G. Călinescu și "complexele" literaturii române, se vede însă că "obsesia umplerii golului", "inducerea senzației de avuție", înmulțirea artificială a curentelor, școlilor, direcțiilor și conceptelor, inventarea miturilor fondatoare și "scormonirea după strămoși de vază" sunt operațiuni predilecte în istoriografia noastră serioasă. Inclusiv - pe o treaptă mai înaltă de subtilitate speculativă - în Istoria literaturii române de la
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
s-a întâmplat din voia ei." (p. 7). Deși reperele obiective și trimiterile biografice nu lipsesc, acestea se transformă în pretexte pentru a focaliza consecințele capacității acesteia de a pătrunde în tablourile semnate de Whistler, prietenul lui Oscar Wilde: "Avu senzația vagă și liniștitoare - cum i se va întâmpla, de altfel, foarte des, în celelalte mari orașe unde căsătoriile ei aveau să o poarte, în fața pânzelor lui Whistler - că putea să pășească firesc, cu cea mai mare ușurință, în tablou, fără ca
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Șanț? Totul, adică nimic. Le putem supraveghea gesturile, atitudinile, îi auzim vorbind și, pe masura ce filmul feliei lor de viață se derulează, simțim cum ceva ne scăpa, cum alunecam pe lînga ceva esențial pe care nu reușim să-l definim, iar senzația de vis cu ochii deschiși se accentuează. Există un loc care-i definește pe protagoniști, cel pe care adolescentul friabil, solitar îl transcrie pe caiet, scena reluată în film parcă sub semnul unei obsesii. Paranoid Park este departe de ceea ce
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
o aură galbenă, hepatică aș zice/ ca o înjurătură nihilistă de Nietzsche". îmi pare sincer rău că lucrurile nu merg bine pe nici un plan, că totul a alunecat spre o ratare pe care nu v-o reproșați. Cinci pahare - ilustrează senzația generală că trăiți de multă vreme aceeași zi, după un program nesmintit: "am ciocnit vreo cinci pahare și-am plecat cam beți acasă/ urmărind în depărtare restul de viață rămasă/ nu ne bucurăm de soartă, nu ne bucurăm de noi
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
a fi prea zglobiu comparativ cu lucrurile seci. Și fuga mea-i o dezbrăcare nerușinată de contur căci vreau s-ajung în locul pur de unde se schimbă anotimpurile, de unde se răsucesc timpurile, unde se fac ochii rubinii de zburător, unde toate senzațiile se-mpletesc într-o frânghie cosmică de care poți să tragi apa. Și furișându-mă ca o mâță curată, cu carnea de vată, o să trag după mine numele calde. Ai încredere, străinule, în Fiul Risipitor! N-o să ajungă prea departe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
pe vremuri. În cadrul spectacolelor se dansează pe muzica anilor ’70 - ’80 și are loc un recital al unei vedete legate de acei ani (anterior au cântat Silvia Dumitrescu și Marina Florea, se “încălzește” Adrian Daminescu). Cea mai recentă apariție, se senzație după cum relatează presa și martorii oculari, a fost cea a Marinei Voica, aplaudată în delir de peste 800 de spectatori, mulți rămânând pe dinafară! Artista a interpretat 12 cântece, între care compozițiile proprii „Într-un colț de cafenea”, „O căsuță la
Oldies, but goodies by Casandra Marcu () [Corola-journal/Journalistic/83138_a_84463]
-
intim și cochet al Sălii ceaiului, această expoziție se chema, bineînțeles, Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul că ea a fost organizată într-un muzeu, și nu în unul oarecare, supunîndu-se tuturor
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
de a suporta povestea experiențelor, cu toate detaliile. Și aceasta într-o vreme când răbdarea lui s-a sfârșit demult și, ce e mai rău, nici nu știe prea bine ce și cum și-ar dori să fie poezia celuilalt. Senzația că nu totul este ok până la urmă, că ar mai trebui scoase afară din text amănunte și balast. îndefinitiv, totul a fost deja scris și semnat, dar misterul se reface cu fiecare generație, care nu mai citește poezia celorlalți. Și
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
audă pe un deținător al Premiului Nobel. Această diferență între prioritățile de interes, de preocupare ale publicului de acolo și de la noi vorbește, cred, foarte bine despre diferența de mentalitate, de nivel al civilizației existentă între cele două țări). Fără senzația aceea supărătoare, din asemenea ocazii, de improvizație, de acțiune făcută doar pentru a fi bifată, reuniunea s-a dovedit vie, serios organizată, cu traducere simultană în cască (în limbile maghiară, cehă și română) și s-a transformat într-un dialog
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
acești poeți, poate vor fi având talent, nu știu, dar îmi exprim convingerea, cu franchețe, că ordinea logică e să se afirme mai întâi acasă ca autori și abia după aceea să fie "exportați"... E păcat, o alegere care dă senzația de arbitrar, care dă senzația că ascultă de bunul plac, iar nu de criteriul valoii, al palmaresului poate compromite chiar și o idee prețioasă, cum e aceasta.) Ajungem, în fine, și la celălalt eveniment care mă adusese la Praga. Noaptea
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
având talent, nu știu, dar îmi exprim convingerea, cu franchețe, că ordinea logică e să se afirme mai întâi acasă ca autori și abia după aceea să fie "exportați"... E păcat, o alegere care dă senzația de arbitrar, care dă senzația că ascultă de bunul plac, iar nu de criteriul valoii, al palmaresului poate compromite chiar și o idee prețioasă, cum e aceasta.) Ajungem, în fine, și la celălalt eveniment care mă adusese la Praga. Noaptea de 14 spre 15 iunie
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
sunete nesemantice, intonații cu iz medieval, într-un contrapunct progresiv, repetitiv, ce se convertește în ritm cu accente etno... Multiplicat prin intermediul virtuților tehnicii electronice, cântecul de leagăn profilat în cea de-a III-a secțiune, a produs ecouri delicate, creând senzația de multivocalitate și instaurând o atmosferă de mare delicatețe. Ea s-a prelungit în secțiunea următoare, a IV-a, cu o splendidă colindă, la fel de delicată și melodioasă, pe fondul căreia Irinel Anghel a împărțit în sală mici instrumente de percuție
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
emo ăștia necăjiți pe care îi văd pe stradă" (antena 1.ro/forum). Noutatea, în limba română, pare a fi intrarea cuvîntului în limbajul presei și al politicii. Calea de răspîndire a fost una destul de obișnuită: utilizat în presa de senzație, în legătură cu sinuciderea unei adolescente, termenul a ajuns cunoscut, ba chiar la modă, nu neapărat în sensul său exact. Emo e transparent și motivat, în măsura în care evocă termeni din familia lui emoție (emotiv, emoțional, a emoționa etc.). Procedeul trunchierii este la modă
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
se vor transforma ele însele în ghinde de aur verde), Imnul Europei se aude și mai consistent. Aici, așadar, Imnul nu mai sprijină Lăcomia, ci mai degrabă Iluzia. Poate că în Iluzie pot fi incluse și eroarea, cultura excesivă a senzațiilor, senzaționalul sau senzaționalismul facil, atât de caracteristice culturilor de factură europeană (incluzând aici și nordamericanismul). Poate că sugerarea Europei drept iluzie, falsă sau fragilă Țară a Făgăduinței, seducătoare monstruozitate, ori cel puțin climat de risc maximal, este dură. Dar prezența
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
grație scenică), dar și cu un compozitor- orchestrator mult prea puțin cunoscut, prin prisma talentului și a rafinamentului, Francisc Reiter. Acesta este de altfel... jumătate din acest album, din punct de vedere componistic, el semnând și orchestrațiile și mixajul. Dar senzația materialului muzical de față constă în readucerea în prim-plan a unei alte legende (Ioana Sandu dovedește așadar un respect adânc față de numele mari ale genului), a unui alt “monstru sacru”, în cazul căruia uitarea este absolut nedreaptă, în “buna
La jumătatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]
-
la 85 de ani cu aceiași vigoare din carieră. După patru luni, avea să părăsească Bucureștiul pentru totdeauna fapt pe care mi l-a împărtășit într-un moment de presimțire. Am comunicat permanent telefonic până în urmă cu câteva zile ... Încerc senzația unei singurătăți apăsătoare. Mă refugiez în noianul de amintiri. Păstrez în suflet dar și în zecile de îndelungi imprimări, emoțiile și colocviile noastre despre viață și artă, despre oameni și evenimente, despre voci și vocalități, despre roluri și teatre, despre
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
fondul stelar, cu un zid și o mare mistrie, plus un buchet de flori înclinat spre baza zidirii...) întitulată ulterior "16 februarie 1959", după ziua când am scris-o, la împlinirea vârstei de 20 de ani, începea promițător, cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
autarhic. Vocea implicată în analizele din Foxtrot XX nu-și uită niciodată ținta, chiar atunci când zăbovește nepermis de mult asupra câte unui detaliu. Mulțimea ricoșeurilor capătă - brusc - valențe de legi deductive. De aici se naște, mai ales pentru filologi, pregnanta senzație de narativitate. Proaspăt în mintea cititorilor, scandalul legat de paternitatea incertă a memoriilor prostituatei de lux Belle de Nuit e dezlegat într-o cheie care, o dată dezvăluită, devine imposibil de uitat. Nu ca rețetă de desființare a unei cărți - aici
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
Sorin Lavric E o senzație ciudată să recenzezi autori despre care ai auzit vorbindu-se de rău. E ca și cum, săvîrșind un gest de frondă, te acoperi de bănuiala că de ei te leagă un interes ocult. Ocult și deopotrivă nesănătos, precum o alianță de care
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
era activă) constituie principala vulnerabilitate a acestor romane. Continua întrepătrundere a planurilor, permanenta schimbare a vocilor narative, alternarea scriiturii eliptice cu lungi și inutile (în planul ficțiunii) pasaje extrase parcă din manuale de specialitate, permanentul balans temporal dau adesea cititorului senzația de ermetism, de sufocare în prea densa țesătură textuală. Există în Atrium pagini extrase parcă dintr-o limbă de lemn a propagandei din perioada comunistă, identificabile în presa vremii, dar și în documentele de partid. Iată un singur exemplu: "Râul
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi termin cafeaua, nu rămâne din ele mai nimic. Sau, poate, senzația vagă, întremătoare, că am participat la o întâmplare cu deznodământ fericit. N-aș ști să spun cu precizie pe cine-aș numi, dac-ar trebui să aleg un partener pentru cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]