2,164 matches
-
ferm și mă întorc să mă privesc în oglindă. Și... o, Doamne... e cam scurtă. Dar n‑am ce face acum. Îmi iau sandalele cu clementină și‑mi scutur părul pe spate, nepermițându‑mi să mă gândesc la toate toaletele senzaționale pe care mi le pregătisem pentru dimineața asta. — Poftim, zice Luke. Ia eșarfa mea Denny and George și mi‑o încolăcește ușor în jurul gâtului. — Cu eșarfa Denny and George, și fără chiloți. Exact cum îmi place. — O să‑mi pun chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi senzațional? Deci, după ce îmi termin machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție și, după ce întreb fără nici un rezultat despre pachetul meu (pe bune, am să‑i dau în judecată), îmi comand un taxi care să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tapiserie? Însă, în clipa în care ajung lângă femeia în vârstă, văd că se uită cu atenție la un perete întreg de ferestre colorate. Trebuie să recunosc, e destul de impresionant. Ia uite la geamul ăla uriaș albastru, din mijloc. E senzațional! — Tripticul Bevington, spune femeia. Pur și simplu nu se compară cu nimic, nu? — Uau, spun, respirând adânc, a reverență, cu privirea la fereastră. E frumos. Chiar e. Îți ia piuitul. Doamne, ce înseamnă o operă de artă autentică. Când dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
speranță. Pentru că nu știi niciodată, nu‑i așa, ce se poate întâmpla în timp ce ești plecat. Poate unul din plicurile astea conține o scrisoare de la un vechi prieten pe care nu l‑ai mai văzut de multsau o oferă de serviciu senzațională sau un anunț că am câștigat o vacanță! Însă, firește că nu e vorba despre nici una dintre astea. Sunt doar facturi plicticoase, una după alta. Le frunzăresc fără prea mare interes, înainte de a le lăsa să cadă pe jos, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Unde te duci? — La petrecerea Venetiei, zice Suze. Vrei să vii și tu? Hai, vino și tu! Vine toată lumea! O clipă sunt tentată să zic da. M‑am întâlnit cu Venetia de câteva ori și știu că dă niște petreceri senzaționale la casa părinților ei din Kensington. Nu, spun în cele din urmă. Mai bine nu. Trebuie să lucrez. — Bine. O văd cum se hotărăște preț de o clipă. — Dar pot să‑mi împrumuți o rochie, da? Sigur că pot. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vrut să vin la nunta asta idioată. Am zis că vin doar ca să nu‑i supăr pe Janice și pe Martin. Dar e prea târziu, începe marșul nupțial și Lucy intră. Și trebuie să recunosc, are cea mai mortal de senzațională rochie de mireasă pe care‑am văzut‑o vreodată. Mă uit cu jind în urma ei, încercând să nu‑mi închipui cum aș arăta eu într‑o rochie ca asta. Muzica se oprește și preotul începe să vorbească. Simt că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tiffany’s, exact în fața mea! Trebuie neapărat să arunc o privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi costând așa un... — Hei, toată lumea, stați pe loc! aud glasul lui Cristoph strigând. Ridic privirea și sunt cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vitrina aia! Tocmai trecem pe lângă Armani Exchange și nimeni nici măcar nu se oprește... Ce e cu oamenii ăștia? Sunt chiar atât de încuiați? Mergem mai departe și eu încerc din răsputeri să zăresc ceva printr‑o vitrină plină de pălării senzaționale când... O, Doamne. Uite... uite acolo. E Saks Fifth Avenue. Chiar acolo, la câțiva metri de mine. Unul dintre cele mai faimoase magazine universale din lume. Etaje întregi de haine și pantofi și genți... Și, slavă Cerului, în fine, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap. — Vă vine senzațional, zice individul. Senzațional. Pare atât de convins că mă mai uit o dată la reflexia mea din oglindă. Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap. — Vă vine senzațional, zice individul. Senzațional. Pare atât de convins că mă mai uit o dată la reflexia mea din oglindă. Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e foarte urgent. — O, Doamne, zic, dându‑mi ochii peste cap. Mă sună să‑mi țină o prelegere despre cât de mult am dat pe rochia mea cea nouă. Cât? Vai, Bex, nu trebuia să faci asta... — E o rochie senzațională, zice Luke, trecându‑și mâinile apreciativ în sus și în jos. Deși parcă ești prea îmbrăcată cu ea. Ai putea să mai tai puțin de aici... și de aici... Doriți să vă dau numărul? mă recepționerul, întinzându‑mi o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de atâta porțelan german timpuriu. Arată spre notițele lui. Cred că nu stăm rău deloc. Stăm senzațional! zice Suze, alăturându‑ni‑se, cu o bere pentru Caspar. Zău, Bex, acum chiar că n‑o să mai ai nici un nor deasupra capului. Scoate un oftat admirativ. Asta nu arată decât că ai avut dreptate în permanență. Cumpărăturile sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți ofer o partidă de sex oral senzațională, după care tu o suni pe fosta ta nevastă ca să-i spui c-ai ajuns cu bine. Da’ cine e ea? Nenorocita de maică-ta? Pe fața lui James a apărut o expresie de dezaprobare. —Julia, te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
simplu, Susan nu avea timp să se ocupe de el, așa că se mulțumea să-l urască. Așa cum își ura și umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decisese s-o încerce. Tentativa s-a soldat cu un mare succes. Preparatul chiar semăna cu cel din fotografie. —Draga mea, e delicios, a mormăit James cu gura plină de carne de vacă, perfect gătită. Ești o bucătăreasă cu-adevărat senzațională. —Mulțumesc, a răspuns ea strălucind cu drăgălășenie, ca să mențină atmosfera relaxată în vederea următoarei întrebări a lui James. Julia știa care avea să fie întrebarea, fiindcă, seară de seară, ritualul se repeta fără greș. Ea pregătea o masă sofisticată, el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul căpitanului Smith și al membrilor echipajului la momentul catastrofei. Își pierduseră cumva capul? În schimburile lor de replici cu pasagerii, ascunseseră poate adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a scăpa cu viață și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub anchetă. Regele Îi comunică senzaționalele dezvăluiri ale lui Floyran papei, care este acum Clement al V-lea, cel ce a mutat sediul papalității la Avignon. Papa le crede și nu prea le crede, și apoi știe că nu-i ușor să te amesteci În treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înscrise în Partidul Democrat și contribui hotărâtor la alegerea lui Băse ca președinte al Belgiei Orientului peste câțiva ani. C XIII Jurnalul lui Leo conținea și înregistrarea viselor sale mai spectaculoase, vise care trădau o disponibilitate cronică spre deghizare și senzațional. Asta, bineînțeles, dacă fragmentele în cauză erau autentice, dacă nu le interpolase cineva pentru a sugera că autorul lor ar fi fost un personaj cu personalitate schizoidă și fracturată, deviind de la realitate cu ajutorul a tot felul de travestiuri, unele chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
conferențiar de la Sorbona. Mă gândesc la puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zece minute telefonul a sunat. Era mama Sabinei: să-ți fie rușâni, Leo, că ne-ai făcut așa ceva, după tot ci-am făcut noi pentru tini! Și pac! mi-a închis în nas. Hm! Nu știam să fi făcut ceva senzațional pentru mine. Nervos, am înșfăcat geanta mai mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât mai mult cu cât au mai fost descoperite și leșurile a zece bărbați, dintre care jumătate erau gardieni angajați de către Primărie, pentru paza perimetrului obiectivului. Ipoteza satanistă a fost sprijinită și a luat amploare, în conștiința publicului avid de senzațional și prin găsirea, în plus, a unor rămășițe animaliere: patru pisici negre și un câine! Unele dintre leșurile umane fuseseră atroce mutilate, altele, numai înjunghiate, unul singur (care a fost găsit sub un alt cadavru, cu toată partea dorsală ciopârțită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din cabinetul directorial apăru însuși Deliceanu, ras, subțire, delicat. Fără surâsul lui obișnuit părea mai bătrân. ― Scrie tu, Roșule, că ești mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai ales în vremea aceasta, și se uită întrebător la Roșu, care spuse protector: ― Poți să te duci, puiule! Sigur! Se poate să te refuz pe tine? Te pomenești că-mi aduci un reportaj interesant și pentru Drapelul. Ar fi senzațional. Adică, pardon... E vorba de Argeș... Pe acolo deocamdată pare să fie liniște. Totuși nu strică prudența nicăiri la țară în zilele astea tulburi. Așa că ia seama, puiule, să nu puie mâna pe tine țăranii! ― Ei, parcă eu sunt moșier
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]