3,422 matches
-
surjectivă, dar nu și injectivă. Într-adevăr, în aplicarea acestui principiu se numără obiectele și sertarele, fiecare sertar primind cel puțin un obiect, deci aplicația este surjectivă. Dar, cum rămân obiecte, care trebuie să intre suplimentar în cel puțin un sertar, aplicația nu poate fi injectivă (ceea ce ar face-o sa devină bijectivă). 6) În interiorul unui cub cu latura de lungime 9 se consideră puncte distincte. Să se demonstreze că printre acestea există cel puțin două cu proprietatea că distanța dintre
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozlac Magda () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_899]
-
mă urc cu fundul pe birou și-l apuc de tricou (n-avea haină!). Îl ridic în sus și văd că devine alb ca varul. Bine, vă dau, o să fac pușcărie. Gata, plec la pușcărie ( scoate carnetul de cecuri din sertar). Cît doriți? 1000, 2000, 3000, cît doriți, atîta dau! Pentru început să fie 3000. Gata, 3000 să fie. Îl las să scrie liniștit, rupe fila de CEC și mi-o oferă. La pușcărie ajung. Dumneavoastră cît doriți? 1000, spune amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și plătește mai mult decît face. Ei, nici chiar așa! Nu-s o escroacă și cu tine aș face-o de plăcere. I-ați banii înapoi! Vai, se poate? Vă rog, o mică... amintire. Dar banii erau deja puși în sertarul pe care îl încuia cu grijă. Cele două femei n-o duceau rău deloc. Elevi de liceu cu puf sub nas, pensionari uitați de doamna cu coasa și chiar marinari tineri și frumoși treceau pe la ele. Toți scuipau de mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe trei, cu destulă lumină, fără geamuri de sticlă. Doar niște jaluzele puteau regla intensitatea curentului care adia uneori și răcorea mica încăpere. În baracă era un pat rabatabil care, atunci cînd era ridicat, avea o serie de polițe și sertare cu fel de fel de scule roase de vreme și de folosire îndelungată. Un mic strunguleț nu deranja cu nimic armonia lucrurilor din locuința care purta un nume foarte pompos pe cartea de vizită: Reședința sculptorului Diaz-Quintanal Fernandez de Luz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine, unul avea un neg mare pe lobul urechii. Haida, de. Urechea neagră, negul negru și-l vedeai. Poate era fosforescent... Eu spun ce-am văzut. Nu te oblig să mă crezi. Deci, tremurau de frică. Au început să tragă sertarele de la o comodă și să pună ce găseau acolo într-un fel de sac. Pe peretele de lîngă mine era trompeta asta cu care mă mîndresc. A fost tovarășă de luptă cu Napoleon în Africa. Am luat trompeta și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pună ce găseau acolo într-un fel de sac. Pe peretele de lîngă mine era trompeta asta cu care mă mîndresc. A fost tovarășă de luptă cu Napoleon în Africa. Am luat trompeta și cum cei doi erau preocupați cu sertarele, m-am apropiat la 2-3 metri de ei și, deodată, am sunat: Tu-uuua! Sunetul poate scoate și din morminte pe cei care se odihnesc acolo. Cel cu sacul a țîșnit spre bucătărie ca un glonte. Cel cu briceagul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sănătatea fabricînd lame imense de cuțit cu mînere minuscule. Numai narcisismul și interesul astronomilor, filosofilor și matematicienilor era solicitat: populație deloc neglijabilă, dar redusă și incapabilă de transmisie. Și te mai miri după asta că Religia Omenirii a rămas prin sertare, nefiind "vizată" pentru a i se găsi utilizatori solvabili. Marx însuși își înzestrase discursul cu un mîner întins proletarilor și simpatizanților lor sau celor care voiau să vorbească în numele lor. Vulgata era asigurată. Veștile bune au modul de utilizare încorporat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pahar de plastic. Cristalul Baccarat este potrivit pentru asta. Roadele naturii reclamă materiale naturale? Remarcați de asemenea și ierarhia spectacolelor protocolare. Oficialii Statului preferă opera teatrului, teatrul cinematografului, cinematograful televiziunii ("Atunci, domnule Președinte, facem o seară Averty, am caseta în sertar"; "Din păcate, Maiestate, protocolul ne trimite la Lacul lebedelor, sărim peste concert"). Ca și clădirile puterii (bănci și palate), care se înșiră de la cele din marmură la cele din piatră și apoi cărămidă refuzînd placajul, documentele noastre oficiale caută cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poeme pe la unele reviste și, nu știu de ce, acum regret! Poate fusese doar impulsul provocat de faptul că anul acesta n-am prea apărut; e drept, nici nu am prea trimis. Dar mă deranjează, iată, să fiu ținut aiurea prin sertare, fără să știu măcar dacă poemele au ajuns la cei cărora le erau destinate. Și nu pot da telefoane în acest sens N-o voi face niciodată. Teodor Mazilu, aflu, dădea, era altfel. Nu însă, desigur, un fericit. Îi iubesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
românescă scrisă azi și datată ieri, alaltăieri ori chiar răsalaltăieri... Uneori, mă întreb dacă această industrie a falsei memorialistici nu este o reacție la constatarea, atât de adevărată, că pe timpul dictaturii nu ne-am învrednicit nici măcar de curajul literaturii de sertar, curaj fie el practicat și sub forma unor simple note de jurnal. Însăilăm azi ceea ce ne iluzionăm că am fi avut curajul ori doar caracterul de a fi gândit și notat ieri. Îi lăsăm pe ceilalți să creadă că am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ și intră la secția Regie de film. La absolvire este repartizat la Studioul „Al. Sahia“, unde regizează unul-două filme de scurtmetraj pe an și își dedică restul timpului lucrărilor literare de sertar. În 1979 se retrage la Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală și cinematografică a școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care eu am simțit-o cam sceptică), nu... A ascultat, totuși, cu mare atenție și interes explicațiile. Mentalul ei era scormonitor și... doar el cerea confirmări. Directorul ne-a surprins plăcut când, fără intenția de-a epata, a scos din sertarul biroului mai multe cărți, din care una era despre yoga! Discret, i-am cercetat vibrațiile și le-am găsit bune... Am fost invitați în sala de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
explică, probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o aveam deja în casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful de lână al plăpumii, sertare, dulapuri, mese, cutii, sonore pungi de plastic, coșuri și coșulețe și chiar panere de pâine și nu în ultimul rând corpurile noastre calde cărora li se adaptează cu iscusință în funcție de poziția acestora și pe care le preferă în virtutea faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Șters din memoria tuturor. Inexistent, în sfârșit. Zidul În fiecare zi, singur în odaia mea, mă pierd în contemplarea zidului. Săvârșesc meticulos o călătorie înlăuntrul meu; o iau de la varul exterior al evenimentelor și cotrobăi în memorie, parcurgându-i toate sertarele. Merg pe dâra interioară rămânând nemișcat, captiv între patru pereți. E, de fapt, numai o călătorie imaginară. Am vrut să înfrunt, în chip conștient, o astfel de experiență, dar, ca s-o fac, trebuia să părăsesc Roma și să ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trimitem și la presă, ca să nu fie probleme, să știe toată lumea, și vă rugăm să închideți cazul“. Și l-am închis. Asta a fost povestea cu domnișoara Crețu, noul comisar european român, am și azi scuzele ei olografe într-un sertar. Ea însă e cea care reprezintă azi România la Bruxelles. Deci aceasta era atmosfera. Atmosfera era că de ce să faci o reformă care să dureze zece ani când deja, după doi ani, bătea vântul rece și știai că vin Ăștia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
chestionare pline cu poziții ale partidelor“. Era la primele alegeri, la cele din 2007. „Dar eu vă spun că pozițiile acelea nu există. O să le inventeze ca să le aveți voi, ca să puneți voi și România în baza de date, la sertar. N-are nimeni nicio poziție. Ce să mai vorbim de declarații în parlamentul României pe subiecte europene ! Nu face nimeni... Europa nu există. Oamenii aceștia nu sunt competenți.“ Bun, au trecut pri‑ mele alegeri. La următoarele am făcut acel chestionar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de față și Înaintea dumneavoastră, pe eroul sentimental și prăfuit astăzi din acea epocă romanțioasă și desuetă de acum aproape o jumătate de veac [?]; ba Încă un erou a două drame amoroase, pe urma cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații, fotografii, șuvițe blonde, brune, castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu fasole și iar fasole, așa cum le stă bine ostașilor nespovediți și gata de moarte. Atmosfera cea mai scăzută În război era la Iași, unde minis trul Constantinescu-Porcu și șeful lui de cabinet, poetul Ion Mi nu lescu, distribuiau, din sertarul biroului lor, cărticele cu foiță Job, solicitatorilor de marcă; tipic exemplu de Îndeletniciri ale unui ministru În plină mizerie fizică și morală. Dar am văzut, În primăvara lui 1917, minunea minunilor, tâ năra noastră oștire refăcută și Înviată ca din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile de noapte ale bărbaților care și-au părăsit femeile pentru altele tot atât, dacă nu și mai rele? Gelozia nu este, cum se pretinde, sinonimă, anexă sau complement necesar al dragostei femeilor noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Voiculescu nu era deocamdată pedepsit decât cu scoaterea cărților sale din biblioteci și cu interzicerea de a mai publica. Cum scrisul îi mai rămăsese să-l practice, ce putea face ? A găsit inspirația și tăria să lucreze zilnic dar pentru sertar, adică să creeze dar să aștepte... Exilat în sine, privit din afară, omul Voiculescu trăia modest, chiar foarte modest, într-o singură odaie , cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... , scria el unui prieten
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
foarte modest, într-o singură odaie , cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... , scria el unui prieten fără să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa-numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Dragostea își făurește singură moneda ei. Ea nu stă în acel metal de pe deget, sau într-o bucată de hârtie, care nu face decât să îți schimbe un statut, ca apoi, să stea împăturită și îngălbenită de timp într-un sertar uitată pe undeva. Iubirea nu se explică în cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du-te și te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise un sertar unde se aflau niște medicamente și înghiți câteva. Nu avea de ales. De multă vreme se alimenta cu ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]