3,461 matches
-
eram atunci membru supleant c.c.! ...Ei bine, Însuși Marin Preda, profitând de acel cerc, gol de simpatie și prestigiu care se crease În jurul meu, mi-a refuzat publicarea romanului Bunavestire după ce a ținut manuscrisul cărții vreo doi ani În sertarele editurii și după ce, știindu-mă sărac, Încercase să mă convingă „să tai În două romanul”. În plus, mergând odată În audiență la tov. Dumitru Popescu, secretar c.c., și fiind Întrebat „despre ce e vorba de fapt În manuscrisul Buneivestiri
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că ultimele-i producții poetice Întrec tot ceea ce crease până atunci. „Nichita, prietene, Îi spuneam, tu ai atins deja câteva culmi interesante, absolut originale În primele trei volume, În poeziile publicate ca și În cele pe care le ai În sertar și pe care mi le-ai citit de atâtea ori, spre bucuria noastră a amândurora! Dar... tu nu mai ai nevoie să te depășești, te afli deja pe culme - o culme a ta, fără Îndoială, dar și o culme a
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împiedică să adaug alte și alte semne și „amănunte”, care nu ar face decât să Întărească sumara mea demonstrație! (Blaga Însuși, În splendidul și unicul său roman Luntrea lui Caron, păstrat cu sfințenie și cu riscuri de familia sa În sertar până În 1990, povestind cum o samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
provocatorii, inși periculoși, Într’ adevăr; și nazismul, și comunismul, În faza lor finală, mai ales, s-au sprijinit binișor pe aceștia. (În romanul meu Pândă și seducție, scris la Stockholm În vara lui ’76 și care a zăcut ascuns În sertarele mele vreo cincisprezece ani, am subliniat clara, sensibila diferență Între cele două prototipuri: informatorul, o specie veche, cunoscută și de imperiile antice și provocatorul, o invenție, spuneam, a dlui Goebbels, prietenul și complicele lui Hitler - romancier, În orele sale libere
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea dureroasă pe care ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la filmul care mi-a plăcut atât de mult, mai ales în duo-ul regal, mă gândeam ce-ar fi să am un mic film cu tine și să-l pot turna de câte ori vreau. Azi, pentru prima oară, am deschis sertarul tău, pentru buletinul populației (cartela de pâine) și apoi să caut vreun album să-i arăt d-nei B[iemel]. Am fost atât de emoționată! Apoi tot azi, căutând în buzunarul demi-manteau-ului negru-gris, am găsit o batistă și micul porte-cigarettes negru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb, cu sertare, de serie; pe jos un covor fără culori, imprecise de uzură, o oglindă veche, un scrin, o măsuță și peste tot un praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile tale, uitându-se în fiecare cutie, până și într-o cutie de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvertura, perna, cearceaful, spunându-mi: „Să le dați numaidecât, sunt ale criminalei!“ Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ucenici, repartizați pe lâng ă un meseriaș de la lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie sau electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de salariatul care răs pundea de ele, un fel de gestionar al lor. Pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din urmă, buni meseriași în domeniul pe care ni-l alesesem. Eu, în calitate de lăcătuș mecanic, am mers la Camera de muncă din orașul Bacău unde am dat ex amen în materie de confecții metalice. Întors la atelier, am primit un sertar cu scule și un ucenic să-l învăț meserie. Colegul meu, care fusese unul din cei 20 de băieți care promovase examenul și revenise ca meseriaș, a continuat gluma cu ucenicii. Gluma, nu bătaia! — du-te la sculărie, îi spune
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și văzute de toată lumea. Imi amintesc că în cadrul unei discuții la care au participat mai multe persoane, domnul Emil Constantinescu, ex-președintele României, a afirmat cu tărie că toate faptele se cunosc, că există dosare complete. Însă acestea stau ascunse prin sertarele celor competenți să le rezolve pentru că nu au aprobarea organelor politice. Este cunoscut faptul că până în data de 23 decembrie ’89, armata a fost forța de reprimare a presupușilor " revoluționari" de la Timișoara, București, Cluj și din alte orașe principale din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
că a preluat schimbul abia acum o oră de la o colegă de-a sa, care a și plecat acasă. Nu mă mai stăpânesc, încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului... Situația mi se pare absurdă, fără nici o logică, și asta mă înfurie și mai mult. De ce lipsește doar pașaportul meu? Spun cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere al formei, unele sunt rotunde și altele pătrate. Noțiunea de dulap în mobila
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
control ale elevilor. Ori cu vreo elevă, rîde doamna Petrache. Cu ce-ți putem fi de folos? O cafea? Nu, mulțumesc! Vreau coeficienții de compresie ai gazelor din studiul ce l-ați făcut. Îi vrei acum? Trebuie să răscolesc toate sertarele... Vin mîine. Cineva bate la ușă, apoi intră. Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocupă de "mișcarea hîrtiilor". Fiecare drum al meu pe acolo înseamnă de fapt o încercare de-a privi înăuntrul unei existențe de uzină. E ca și cum mi-aș face drum în casa cuiva ca să aflu ce se ascunde în dulapuri și sertare. Într-o zi, una din zilele "goale", m-am întîlnit cu Petre, am stat de vorbă vreun ceas și, la despărțire, i-am spus: Greu mai trece ziua de azi, parcă nu se mai sfîrșește. Închipuie-ți ce greu trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar o țigară, timid cum ești... Întorc surprins capul. O văd cum se ridică puțin, răsucește scaunul sub ea, își scoate genunchii de sub birou și rămîne cu ei alăturați, învăluiți de privirea mea fixă. Are genunchi frumoși! Pot să văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă ce flacăra ajunge între privirile ochilor noștri. Doamna Teona își duce țigara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]