41,020 matches
-
reversiv în detemporizare, prin limitarea (încetarea) temporizării, momentul (durata intervalică) tinzând reprimativ într-un cadru de continuitate minimă, sau clipă. Formal, momentul exprimă o constantă/legătură de variabilitate, clipa definindu-se ca valoare elementară de continuitate. Prin urmare, clipa poate servi drept unitate în măsurarea momentului, considerat ca valoare-cadru a unei stări de variabilitate în continuitate. Așadar, din perspectiva stadiului energetic secund se profilează tranzitul retractor T→E, prin care Mins înfășoară (retrage) dpc, petrecându-se (variind) printr-o altă pereche
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
poemul lui Coșbuc își află aici doar un punct îndepărtat de plecare." Dar nici ca cum!, îmi vine să spun, poetul nu are a fi apărat, nimeni nu l-ar acuza de a fi prădat cântecul popular. El s-a servit de motivul respectiv, urmându-l îndeaproape, aidoma marilor compozitori (Haydn, Mozart, Bethoven, Verdi) care reiau motive populare (sau la modă la vremea lor) în construcția unor simfonii, concerte, opere. Este exact ceea ce face George Coșbuc în "Pe lângă boi". El nu
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
lor. / și-a venit la noi la poartă / și-am ieșit și l-am certat: / "N-ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
frig și noi totuși cântam ca și când ar fi fost sala plină. A fost o școală extraordinară" (Liliana Nikiteanu). Desigur, nu toate interviurile ating aceeași tensiune spirituală, nefiind în integralitatea lor provocatoare, captivante. Nici nu ar fi fost posibil, specia interviului servindu-se copios de materialul clientului. Și n-ar fi fost nici adevărat, căci fiecare intervievat vine cu temperamentul, bagajul ori năravul aferent. Important este ca undeva să rămână ceea ce le nutrește personalitatea. Și deprinderile. Sau rânduielile. Dar, mai ales, comunicarea
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
Angelo Mitchievici Chiar dacă un story bun nu face întotdeauna un film bun, el poate servi ca punct de plecare, iar regizorul hispanic știe să-l folosească cum se cuvine. Suntem prinși în joc chiar de la început, o imagine din trecut filtrată luminos, cu ceva nesigur, tremurător. Un copil stă cu fața la un copac și numără, iar
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
încrengături care cuprinde nume de rezonanță istorică, precum Brâncoveanu, Suțu, Epureanu, la loc de frunte situându-se poeta Anna de Noailles și scriitoarea Martha Bibescu. Dar să vedem lucrurile mai de aproape, așa cum ni le înfățișează, cu metodă, Cornelia Ștefănescu, servindu-se de amintita ediție a scrisorilor. Prietenia lui Marcel Proust cu români a luat amploare în jurul anului 1900. Scriitorul, care se știe că frecventa cu o mare plăcere "la haute société", a fost atras de perspectiva relațiilor mondene cu societatea
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
și-au pus, de fapt, în valoare ideea prin dramatismul intens al interpretării și prin demonstrarea imposibilității comunicării dintre cele două personaje. Chiar atunci când se întâlneau, ele nu o faceau decât pentru a se ciocni, sau pentru ca una să-i servească drept trambulină celeilalte. Mișcările ușoare, plutite ale Vavei Ștefănescu au avut un desen mai lax, însă, mai puțin bine structurat, decât, de exemplu, în piesa atât de minunată Uitare/L'Oubli. În a treia seară de spectacole am revăzut Eu
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
sugera o aglomerare de blocuri, realizată de artistul Rozalb de Mura, numită Orașul care nu exită. Doar de aproape se putea vedea că pe toți pereții construcțiilor era câte o imagine a lui Răzvan Mazilu. Amfitrionul ne-a invitat să servim ciocolată și a răspuns tuturor celor care doreau să-l întrebe ceva, pe mici bilețele, prinse cu ace pe un panou, asistența fiind dezamăgită doar de faptul că nu a mai dansat, la finalul acestor întâlniri. Ca în majoritate manifestărilor
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
propun pentru o primă dată pentru pagina noastră consacrată poeziei, deși puteau acoperi bogat spațiul paginii Post-restantului sub titlul mai rar, și el cunoscut cititorilor, Poemul și scrisoarea. Ca sărbătoarea să fie deplină, sufletul meu mulțumit și cititorul pe deplin servit cu poezie și informație, petrecând cu toții cum se cuvine în valoarea și noblețea acestui moment, am recurs la această, sper, bună încercare și care se va mai repeta. Transcriu, pentru deschiderea gustului, textul Intrarea în veșnicie: "Focuri înalte și anotimp
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
de table, cu o mulțime de elemente neverosimile, prost legate, precum apariția bizară a unui șofer român - jucat onest de Cristi Puiu - care-l duce pe gratis prin oraș pe comisar, face și o cursă de viteză cu el, îi servește drept ghid și intră în custodia unei valize cu un milion de dolari pentru bună purtare. Cît privește teoria și subtilitatea jocurilor extreme este de ajuns să vezi Intacto (2001) al lui Juan Carlos Fresnadillo, unde evreul rărăcitor, Samuel (Max
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
rărăcitor, Samuel (Max von Sydow) este cu adevarat un magister ludi. După Vînătorul de cerbi (1978 ) al lui Micheal Cimino cu Robert de Niro și Christopher Walken, un alt film de unde regizorul român culege cu prisosință inspirație, nu mai poți servi povestea reîncalzită ( a cîta oara?) fără să riști căscatul multilateral dezvoltat al publicului. De fapt, filmul lui Sergiu Nicolaescu este făcut din toate aceste "inspirații", din petece, amintiri, aluzii, clișee, un film obosit, fără tensiune, deși subiectul o cere, melodramatic
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
să reconstituie, din exterior & de una singură drumul natural & insesizabil de la naratologul Lodge la prozatorul Lodge. Nici trilogia universitară a britanicului nu poate fi - cu una-cu două - transplantată în mediu românesc, nici studiile sale despre tehnica romanului nu pot servi drept calapod pentru repartiția capitolelor sau a notelor de subsol. Ceea ce începe, pe deplin nostim și mai mereu captivant, ca o satiră izbutită a vieții universitare de provincie sfârșește într-un adevărat carnaval de personaje imposibil de urmărit. Și nu
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-a văzut imediat în politică, unde au invadat mai ales grobienii, mincinoșii, escrocii. Obișnuiți să se "servească" fără să întrebe din frigiderul vecinului de bucătărie, nu le-a fost greu să "privatizeze" fabrici, uzine, ogoare și instituții. Firește că primul lor gând a fost să facă uitat trecutul de ticăloșie, umilințe și frustrări. Ajunși multimilionari, n-ar
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
și prieteni suceveni. Plecarea lui din Bucovina în Banat și schimbarea numelui ar putea fi explicată prin dorința de a-și pierde urmele. Întrebarea care se pune este dacă nu cumva și după stabilirea la Caransebeș scriitorul a continuat să servească serviciile secrete din Germania. La zi cu tot ce se întâmplă în spațiul literaturii, Cornel Ungureanu nu omite să comenteze și manifestele literarare postate pe internet (Boierismul este unul dintre ele). Scrisă cu jovialitate și ironie, Istoria secretă a literaturii
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
mai degrabă atracția către celălalt sex, deși tinerii siegfrizi sunt inițiați în tainele spiritului de corp. Tropăiala prin curtea liceului, luptele organizate pe tăpșan, devastarea cinematografului sau prezența autoritară a comandatului Csontos pentru a expulza evreii din clasă, afișul " Nu servim evrei" alcătuiesc un cadru de violență aluziv la ceea ce se petrece în Germania, Polonia sau Ungaria cu deportările în masă. Filmul se centrează în bună măsură pe povestea de dragoste a lui Felix, centrul de greutate cade pe acest tînăr
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
totul este pe o mînă cu gîndul regizoral, cu decorul construit de Helmut Sturmer, cu muzica, există o armonie pe care nu o întîlnim atît de des pe scenă pe cît ni se pare, un soi de modestie de a servi concepția și nu de a arăta cu orice preț ce genial e fiecare în parte. Variația de negru și de griuri născocite pentru costumele din Gianni este inepuizabilă, deși acest lucru pare imposibil. Bogdan Zsolt, într-un Astrov cum nu
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
Este singura situație cînd, deși emoția comentariului se păstrează intactă, ea încetează să mai sune pro domo. Căci nu te aperi pe tine, ci aperi niște valori în numele cărora vorbești. În cazul unui astfel de dialog, prietenii nu-și mai servesc unul altuia amabilități, ci devin actorii sinceri ai unui efort de înțelegere. În schimb, cînd această condiție nu e îndeplinită, dialogul nu poate scăpa de principalul pericol ce paște discuțiile de acest gen: intenția secretă ca simpatia cititorului să fie
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
s-o preschimbe într-o a doua natură a sa: e vorba de înclinația de a vedea mereu în cazurile particulare o semnificație politică generală. Tismăneanu e genul de intelectual pentru care un eveniment are importanță numai în măsura în care îi poate servi drept reazem sau, dimpotrivă, drept contraargument în elaborarea unei anumite construcții ideatice. Nu întîmplările concrete au însemnătate, ci ideile pe care le poate extrage din acele întîmplări. Așa se face că, în cazul lui Vladimir Tismăneanu, evenimentul comentat este dublat
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
datorită textului dar mai ales datorită imaginilor (foto Marta Hristea), că vei avea de-a face cu un altfel de spectacol. Și imaginea scenică confirmă total așteptările. Însă ceea ce dă cu adevărat greutate valorică spectacolului este că realizarea lui coregrafică servește întru totul ideile pe care și le-a propus. Și ceea ce și-a propus nu este deloc un lucru simplu de realizat. Dacă secvențele intitulate Sărutul sau Singurătate în doi sunt relativ mai ușor de abordat, în schimb să creezi
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
jenantul rol temporar nu mai prezenta interes pentru partid. Să mai amintim cazul nefericit al lui G. Călinescu, dat afară din postul de profesor universitar la Facultatea de Litere, ca un element "nociv" (idealist, estetizant, formalist și chiar antisemit), după ce servise regimul "democrat popular" cu o bogată publicistică angajată, ce ni se pare astăzi aiuritoare? Comunismul îi privește cu superioritate și dispreț pe intelectuali, o spusese, știm, Paul Zarifopol. în compensație, societatea actuală ar trebui să dea Cezarului ce este al
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
costum de Arlechin desprins din spectacolele miriskustnicului Diaghilev baletează pe coridor printre invalizi. Spitalul s-a transformat într-o scenă pe care rulează filmul pacientului, terasa pustie este denumită Cinecitta, - de apreciat fina aluzie la Federico Fellini, deși locația a servit filmărilor la cîteva superproducții americane - suburbiile orașului asemănate cu decorurile pentru un film de western, iar undeva, la subsol, în culise printre debris-uri și mulaje avem parcă un atelier de artă sau un depozit de efecte ale unui teatru sau
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
actor, Max von Sydow, se transformă într-un moment antologic pentru filmul de artă. Fiul joacă rolul de bărbier într-o scenă de o mare sensibilitate, dragostea transpare printre rînduri, printre lăudăroșeniile conștient șarjate și autoironice ale tatălui care-și servește astfel fiului și o serie de sfaturi de viață în timp ce acesta mai croșetează mici retușuri numai pentru a prelungi apropierea. Deși filmul nu dă curs unei aventuri psihedelice ușor si-fi și artificiale precum Awake (Sub anestezie, 2007) al lui
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De recentă origine italiană, exotic sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră. Față de Cutremurul lui Heliade, poem ce descrie o circumstanță similară, relatarea - copleșitor de vie
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept concluzie a tuturor cărților semnate de el: "Priimiți deocamdată/ Acestea ce le citiți/ Și vă voi da altă dată/ Și mai multe, de poftiți./ Că d-alde aceste-n lume/ De cîte s-au săvîrșit./ Fabule, istorii
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]