2,502 matches
-
ALBE PLOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Sărutul meu de veghe printre maci Nu vreau să doară, când mi-așez aripi Într-un popas, pe buze și când taci Doar sevele să strige, tu să țipi Din mugurii ce mai mustesc ușor Pe creanga mea de vise... și lăstar Să-ți fiu și zâmbet cald de merișor Când primăvară-n brațe îți răsar... Eu te-oi topi în mine ca pe-
EU, CER SE ALBE PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345331_a_346660]
-
de seară te-oi gusta Un bob de rouă va-nflori ușor Când, să-mi atingi nemărginiri, voi vrea... Și-n nedeschise-adâncuri să mă știi Doar tu să mă citești, topind zăpezi Eu, mugure de verde-n care vii Doar sevele tăcerii să îmi vezi... Vom înflori durere albă iară Și azi, mereu ca-n ploile de gând Tu-n brațe cu un cer de primăvară Eu, cu un cer de albe ploi, plângând... Referință Bibliografică: Eu, cer se albe ploi
EU, CER SE ALBE PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345331_a_346660]
-
ne-a promis... Și parcă-i altă lume și îmi vine S-arunc din calendare, cu destine; Iar lacrimile să le șterg din gene Și să-nfloresc iubire prin poiene... Și ierbii să-i descânt și să-i dezmierd În seve, rătăcirea...și să-mi pierd Prin verdele tăcut, toți pașii muți Și tu să mă primești, să mă asculți Cum muguri albi se-ntorc să te îmbrace În primăveri desculțe...și cojoace; Să le-aruncăm de dincolo de iarnă Și peste
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa iar șuvoi de păcate iar tu vei pivota întregul pământ O, crești frumos, sămânță prea sfântă, desfrunzește-mi carnea în blândul azur te voi ascunde-n palme și liberă în noapte vom duce izvorul în șoapte
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
slujire și bunătate, este explorarea personală și ajutorul celuilalt 'eu'. Umilință nu este slăbiciune, ci chiar pentru acela ce ajunge s-o practice în mod curent că pe un lucru obijnuit, este chiar o forță, o putere ce-și trage seva din bătăile multiple ale inimii avute pentru grijă aproapelui, din durerea simțită pentru el chiar, este o sete de iubire, poate nesatisfăcuta niciodată în totalitate, dar pentru aceasta s-ar face numai el vinovat, pentru că mereu există cineva pe care
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
discrete, cu mirări și întrebări fundamentale, care ne trimit cu gândul la estetica blagiană și la cea a lui Emil Cioran, Lazăr Lădariu fiind ardelean până la ultima fibră, fapt ce nu-l împiedică însă să își împrospăteze uneori pana în seva speranței unui „ev aprins”: „doar ochii/ priveau spre Numele mare al inimii/ pe ape trezite urcând/ și cântecul doar acolo lin începea/ înainte de sine,/ semn viu al timpului nou”. (Și cântecul doar acolo lin începea) Faust modern, fiu risipitor, aidoma
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
începusem să scriu cu timiditate, dar cu sinceritate, iar mai tarziu cu mai mult curaj, și în fiecare pagină scrisă se așternea un gând sau o trăire din fiecare zi zbuciumată. Suferința mea devenea comoara din care îmi trăgeam și seva, într-o altă lume diferită de aceea în care am crescut, dintr-o cultură în care nu mă regăsem sau poate inconștient refuzam compromisul între cele două lumi. Alchimia mea a eșuat ani de zile. Nu reușeam să mă despart
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA MULȚI ANI, FEMEIE! Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 797 din 07 martie 2013 Toate Articolele Autorului Să înflorești trandafiriu, femeie, seva ta e iubirea, mugurii dimineților tale sunt boabe de gând și izvoare de lumină. Te-ai născut să împarți fărâme de timp din preaplinul sufletului tău adunând, în schimb, sentimente pe care numai tu le poți defini și nimeni, niciodată
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345530_a_346859]
-
veste, o undă veselă îi netezise matern fruntea dârată de îngrijorări, dându-i mare imbold la mers. Găsise Fântâna-deșertului! Când fusese lângă ea, crestase cu vârful cuțitului cât borta cuibului de pițigoi din învelișul cerat, sorbind cu nesaț din răcoritoarea sevă, simțindu-se alinat, puternic, gata de drum. Drept e, nădăjduia și-n ploile răcoroase... Nădăjduia... Ce dor i se făcuse după căderile astea de apă! Îi plăcuse mereu să-și strecoare privirea prin sita mișcătoarelor picături, să țintească așa frumosul
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
luate în seamă de numeroasele mediocrități existente și atunci, ca și acum, în punctele-cheie ale societății (și facem trimitere aici la mediul politic și la cel muzical al vremii respective). Poate și pentru că mulți au încercat a-i asemui, din seva propriei lor micimi, geniul acestei necuprinse în cuvinte interprete de operă cu deșertul propriei lor ființe de lut, neoferindu-i nimic altceva în ultimii ani de viață, din septembrie 1936 și până în ianuarie 1939, decât, din păcate, indiferență, foarte multă
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
militari. Toți vorbeau de el cu pietate. O generație superbă de intelectuali trimiși și puși după gratii și sortiți fără greș exterminării, pentru a face să dispară elementele de cultură "burgheză" din memoria comună a unei națiuni. Toți își trăgeau seva intelectuală și preocupările filozofice, ca și ancorarea în idealul creștin și românesc de la Nae Ionescu. Mulți dintre ei au murit în închisori, cu demnitate și cu sufletul senin. După eliberarea din închisoare, n-am mai putut citi din opera lui
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
nucleul localității natale, așa cum această localitate e mijlocul pământului, pe când familia e centrul lumii. Vă ține treze amintirile casa în care v-ați născut? Prietenii din copilărie vă recheamă? Ați pornit pe drumurile destinului artistic oțelită de energia și vitalitatea sevelor absorbite de rădăcini? E complicat de vorbit despre casa copilăriei. Am copilărit în mai multe locuri. Am copilărit într-o casă care nu era cine știe ce grozavă, și condițiile erau poate improprii creșterii unui copil, și era greu, și erau vremuri
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
Blanche*, fragilă libelulă, cunoscu durerea. Dragostea o descoperi dintr-o dată, nebunește. Un mănunchi de lumină o inundă. Dar vai, fu dezamăgită, o ,Doamne! Fremătătorul ei iubit, gingaș, misterios, voia ca să-l scape de demoni, și -ncet încet, o golea de seva . Vorbele Blanchei au adus nenoroc.. Iubitul ei se zdrobi în mii de cioburi:. Universul ei se stinse. Că Blanche am cunoscut și eu iubirea. Steluțe dansau deasupra mea. Nemărginit am iubit . Dar ,Doamne, ce dezamăgire! Iubitul meu fu las, Fu
LIBELULĂ( VERSIUNE ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378027_a_379356]
-
ghioceii străbat zăpezile înfruntând iarna cu clopoței ce anunță victoria florilor asupra răcelii. Albăstrelele vin din păduri și schimbă culoarea luminii cu albastrul cerului așteptat în pridvoarele firii. Nu peste mult timp, un mugur sfidează așteptarea și din sânii pomilor, seva vieții începe să urce înspre visarea de frunze Firul de iarbă priveșe discret cum îi revine curajul de a nu mai fi singur în pajiști. Vin mieii să pască începutul reînvierii și din corn, luna sună a timp de iubire
EXTRAS DIN PUTEREA FLORILOR DE PEIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378054_a_379383]
-
ni-i neamul de-o vecie, Ca tot străinul să-l primim, De n-a venit cu rău în ospeție La masă-l așezăm și îl cinstim. Sălbatici mulți sărmana glie ne-au călcat Și s-au hrănit, storcându-i seva din belșug, Mințindu-ne mereu că ne-au eliberat, Ei ne-au condus forțat, dar noi am tras în jug. Meleagul nostru pentru ei e-o colonie, Kremlinul vrea pământul să ni-l ia, Creînd de zor „republici - autonomie“ Uitând
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Cuvintele-s coapte, au miros de pâine cu miez aburind și proaspăt de poem mestecat în vorbe moi și flămânde, zvon poetic, zbor spre înalt. Învelit în matase de muze secrete sevele gândului le culege. O frăgezime pe suflet îți pune șlefuind litere cu aure sonore, din cristalul cui îl desprinzi trupului gol să îi dai crudă pielea? Respirul subțire de insomnii cotropit mai rumenit decât pâinea, e copt de iubirea vinovatelor
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
moarte, E atâta lumină și atâtea destine, Călătorind prin tărâmuri încercate, A lumilor luminate. Tată, vino acum de rupe lanțurile toate, Pomul iubirii are acum roadele coapte. COPACUL MEU Fiecare om își are copacul său, Hrănit din tăcerile adunate-n seva sa, Strecurate în ceasuri de lumină divină. Primăveri în muguri de culoare, Zâmbiți-mi, fascicule de lumină! În vâltoarea zborului înaripat, M-am luminat, cât mai sus, Cât mai aproape de Tine. Copacul meu, cer de lumină, Glasul mă leagă de
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
te vor accepta și vei fi chiar iubită! Fiica cu fața rece, fără să schițeze măcar un zâmbet, își asculta atentă tatăl. Acesta continuă: - Dacă vei coordona bine crivățul și vei acoperi natura cu plapuma de zăpadă, ea va proteja seva din crengile copacilor și, astfel, aceștia nu vor îngheța. Apoi, bunicul Pământ, încălzindu-se, va menține viața din semințele adăpostite în cămările lui. Hrănit cu apa din neaua ce se va topi, pământul va deveni rodnic, mulțumindu-ți și chiar
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
carpatic tot va da în floare. L-a gândit în timp chemarea, sau ecoul primăverii; ceața neiubindu-și zarea- a mâncat-o mitul serii. S-a dus frigul și zăpada, s-a dus iarna nevorbită; ploaia mi-a trăit livada seva învinge liniștită. Norii fug, vrăjiți de vânt, ceru-i clar de rouă; ciocârlia moare-n cânt- zarea-i taină nouă. Referință Bibliografică: MUGUR / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor
MUGUR de GEORGE PENA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376018_a_377347]
-
a lungul de-a latultu uiți să te nărui mai bei o carafăîți simt poposirea ce degeră-n ceafăte plimb în iubire cu ... XX. CÂTE CEVA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai timp să le vezi ești prins în roata vieții și-n spițe vegetezi. Citește mai mult Pe stradă curge seva cu foame de lumină.În baltă fiecare pătrunde în surdinăse-agață-n rădăcină cu umerii tăcuțiva crește în tulpină ca vulturii din munți.În fumul din rutină ești fraier te irițiși ploaia te apleacă scoțându-te din minți.Te joci cu adevărul
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
domnului Viorel Gongu, pentru prezentarea plină de căldură a volumului "Între Tine și mine, el". Cu deosebit respect și prietenie Un nou volum, o nouă primăvară! Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot. Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
suflet domnului Viorel Gongu, pentru prezentarea plină de căldură a volumului "Între Tine și mine, el". Cu deosebit respect și prietenieUn nou volum, o nouă primăvară!Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot.Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viață fiecare dintre noi. Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, ca dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
forțe ale lichelismului și ticăloșiei în cel de-al doilea tur pentru Cotroceni. 2)În aceeași ordine de idei, nici vorbă ca izbânda să fie atribuită dreptei. De fapt care dreaptă? Cea care se autointitulează astfel, deși ea-și trage seva demagogiei și corupției din atotputernicul Front al Salvării Naționale (FSN), cea care-i aproape oricând dispusă să calce în picioare principiile liberale pentru a se vedea cu sacii puterii în șubreda sa căruță politică (vezi recent destrămata Uniune Social Liberală
PRIMUL PAS SPRE NORMALIZAREA ROMÂNIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376747_a_378076]