3,720 matches
-
și dintr-o dată oastea întreaga ingenunchiaza. Zece mii de soldați stau acum cu fața în genunchi și se se roaga la mama lor care i-a condamnat la moarte. Doar unul singur, unul din zece mii, își ia inima-n dinți, o sfâșie, se înăbușă, după care tușește de trei ori scurt: o dată la răsărit, o dată la apus și a treia oară drept în sus. Privi parcă pentru ultima oară cerul deschis, văzu și el ceață de îngeri care alerga pe cer în
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și nici măcar nu ai văzut fumul. Să-i simt dinții cum sfâșie îndelung, studiat, cu tandrețea aceea care se ascunde în orice femeie cu ochii-fulger. Trebuie să fii nebun să nu vrei să mori în brațele unei astfel de femei. Să o ții lângă tine multă vreme după ce uraganul a trecut și
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
zărit pe jos, lângă mașină, punga de plastic cu geanta în care avea cartea de identitate și, pentru o clipă, a avut senzația că își recapătă echilibrul. A intrat în casă udă toată, speriată, îngrijorată, cu mintea răvășită și sufletul sfâșiat de teamă. Ai ei o priveau cu îngrijorare și curiozitate, dar nu scoteau o vorbă. Vestea ajunsese înaintea Violetei. Când a plecat ea de acolo, polițiștii măsurau locul atacului în văzul unei mulțimi de oameni care apăruseră înainte de a sosi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
lăsat nu de mult păreau teribil de înfricoșători. Bunicul făcuse un foc mare care ardea că un rug,dar lupilor parcă nu le era teamă. Asta se datora numai foamei lor deoarece auzind lătratul vulpei s-au repezit să o sfâșie. Bunicul punea des pe foc din vreascurile adunate și lăsate alături pentru că lupii să nu poată să se arunce asupra lor. Au stat cât au stat ei, dar văzând focul arzând amenințător și din ce in ce mai mare, în cele din urmă au
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie gura ta îmi mușca până la durere coapsa când îmi plămădeai copii în pântec aveai nevoie de mine ca să poți respira îmi sfâșiai trupul rugându-mă să nasc lângă un foc în mijlocul câmpului biblic crud salbatic strângând în dinți umărul tău până când țipătul descătușat va elibera ploaia din cătușele cerului și va tulbura aripile îngerilor în raiuri pline de păcate primare eram tânără
EVA (POEM) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359240_a_360569]
-
sunt nebun, lovit de streche! gâtul să-l mângâi, agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te ferești, trupu-, n unghii, mi-l sfâșii, ochii-s rătăciți și lucii... acum mușcă-, n voluptate, gura mea, pe săturate! una suntem cu văzduhul, la un pas să ne dăm duhul... cât ești de fermecătoare...! toată - un parfum, de floare! Referință Bibliografică: uite, ai crescut, lucica! George
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
i-o terfelise porcul lui cînd își vîrîse rîtul de neam prost printre ulucile alea putrezite, bată-le să le bată! Dar în el fierbea sîngele gladiatorilor hrăniți cu ciorbe pregătite din sînge de taur și mirodenii orientale, ca să-și sfîșie partenerul de luptă în arena morții, fără teamă și fără milă, în ovațiile plebei, care asta și voia, panem et cicensis, de parcă astăzi ar fi altfel, nu s-a schimbat nimic, patricienii se preumblă cu Mercedesurile, Mercedes cu contele de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Cu o mînă a dat perdeaua la o parte și a privit afară, în lumina cețoasă a dimineții, zărindu-l, după cum bănuise, pe animalul ăla de vecin al cărui porc îi rupsese gardul, scuturîndu-și ștrolomeacul ... dar imaginea ultimă i-a sfîșiat viscerele și o dorință înnebunitoare a făcut-o să bată cu putere în geamul care a zdrăngănit ca un ecou al dorințelor ei. Bărbatul o zărise și el și încremenise în acea postură, ca un pompier cu furtunul desumflat, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
ea nu mai avea importanță, mai ales că își dorise să i se întîmple una ca asta odată și-odată, așa că, s-a lăsat aruncată pe pat, mototolită și pipăită, suptă și arsă de mușcături turbate, umplută de salivă și sfîșiată de degetele bărbătului, care o explorau fără milă, prin toate cotloanele trupului ei de femeie ce ducea lipsă de așa ceva cam de multă vreme și, cînd măgarul a încălecat-o hoțește, ea a gemut și i-a șuierat în ureche
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
barda în mâna dreaptă și fluierând o doină haiducească a pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era nimic ... vid ... Vârtejul nebun îți scurmă creștetul, dangăt de clopot, bubuituri insuportabile Spirala a smuls în calea ei ultima rămășiță de viață. Nemiloasă sfâșie din carnea și spiritul tău ... cățeaua în doliu, nesătulă. Întuneric ... întuneric de smoală ... dens, gros, cu iz greu. Dezumanizare, nepăsare.. Dublă crimă cu premeditare, uciderea conștiinței, a spiritului. Te prinzi cu disperare de haina cernită, tragi cu ură viscerală, zgârii
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NEMOTIVAT Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Dezmiardă-mi pofta de iubire, Soarbe-mi plăcerea crunt, înfierbântat.. Dezbracă-mi trupul de dorință, Sfâșie-mi urletul din pântec, neîncetat.. Adâncul meu te cere, te subjugă.. Iubește-mă sălbatic, vinovat... Suntem uniți, iar viața-i doar o fugă, Din care NOI lipsim, nemotivat... Culcă-ți doar tâmpla pe visele mele, Dorul meu mut nu te
NEMOTIVAT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340351_a_341680]
-
oamenilor, la fel de sclipitor înțoliți, erau deja beți, iar muierile chirăiau și făceau de invitații fără echivoc. O masă ce părea nesfârșită era acoperită cu tăvi uriașe pe care se aflau tot felul de bucate. Verdunel își dădu seama că este sfâșiat de foame, până acum din cauza fricii nu simțise, și încercă să se repeadă la prima tavă. Mâna fermă a lacheului i se opri în gât. - Protocolul, șuieră acesta! Foamea i se domoli subit. Nerespectarea protocolului ducea, în cel mai bun
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
liniște mormântală. Maria începu să citească, oprindu-se din când în când și oftând. Tania arunca săgeți spre cea de la care aștepta mângâierile nedăruite atâția ani. Chipul Emiliei se întunecase și parcă îmbătrânise brusc. De fapt, toți cei prezenți o sfâșiau din priviri și, în același timp, admirau curajul Mariei de a-și trăda mama. Dan Simionescu urmărea cu atenție reacțiile Emiliei. Fusese pe lista lui încă de la început: observase absența acesteia de la petrecerea socrului său, apoi prezența, aproape forțată la
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
-nchine! Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă! Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români” Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul Și coroană pentru Doja
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
a fost făcută din inițiativa autorităților romane mai mult din cauza unor factori de ordin intern. Imperiul se afla într-o acută criză economică, socială și spirituală. Fiscalitatea excesivă provocată de umflarea exagerată a aparatului birocratic și a cheltuielilor militare; societatea sfîșiată de contradicții crîncene dintre nobiles pe de o parte, robi și coloni - pe de altă parte; răscoalele interminabile ale popoarelor cucerite; o cetățenie romană[vii] care demult nu mai oferea nici un fel de privilegii sau garanții sociale; prigonirea creștinismului - singura
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să mai cred în tine doamne când văd în lume atâtea răutăți Au fugit până și sfinții din icoane ne-mântuind păcatele la toți . Cui să mă rog în suferința ce îmi sfâșie trupul de durere Și-n cine să îmi pun credința spre-a mă mai ține în putere . Cum să mai cred și-n cine oare să-mi pun speranțele de mâine Când tot pământu-i disperare m-am întors cu spatele la tine
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340121_a_341450]
-
să întoarcălumea cu susul în jos, ca să creeze o nouă rasă, iubirea pe care el o aduce lumii este schimbată în fiere și el devine o plagă. Dacă din când în când descoperim niște pagini care fac explozie, pagini care sfâșie și ard, care smulg gemete, storc lacrimi și blesteme, aflați că aceste pagini îi aparțin unui om pus la zid, un om a cărui singură apărare sunt cuvintele, și cuvintele lui sunt totdeauna mai puternice decât povara mincinoasă și zdrobitoare
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
care avea să o publice sub pseudonimul Isak Dinesen și care, de la prima la ultima pagina, stă sub semnul acelui hâd (am avut). Pornește la drum cu optimism Din inimă Africii, e extrem de sinceră și fermecătoare, însă în final, iti sfâșie inima. Baroneasă Karen Blixen a locuit la ferma ei din Kenya timp de 17 ani, între 1914 și 1931. Iar acei 13 ani au fost, probabil cei mai fericiți ani vieții ei. Africa lui Karen e vie, populată de oameni
Karen Blixen: Din inima Africii către Departe de Africa. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339320_a_340649]
-
care avea să o publice sub pseudonimul Isak Dinesen și care, de la prima la ultima pagina, stă sub semnul acelui hâd (am avut). Pornește la drum cu optimism Din inimă Africii, e extrem de sinceră și fermecătoare, însă în final, iti sfâșie inima. Baroneasă Karen Blixen a locuit la ferma ei din Kenya timp de 17 ani, între 1914 și 1931. Iar acei 13 ani au fost, probabil cei mai fericiți ani vieții ei. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
REVISTA DE RECENZII - Part 23 [Corola-blog/BlogPost/339488_a_340817]
-
cât și formulările cercetării literare.” Suntem în anul 1910. Rusia a trecut printr-o revoluție. Lev Tolstoi și-a publicat deja capodoperele Anna Karenina și Război și pace. E adulat în țară și în lume. Dar faima are prețul ei. Sfâșiat între „religia“ sărăciei, pe care a îmbrățișat-o cu speranță celui care vrea să-și salveze sufletul, si traiul fastuos impus de soția sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu își găsește liniștea. Dornic să i se piardă urma, părăsește Iasnaia Poliana
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
care ne face nevăzuți...”. „Nu!!!”. „S-a făcut. De ce strigi?”. „Nimic special. Doar că dispozitivul experimental pentru invizibilitate nu funcționează decît 13 minute înainte de a lua foc”. Din păcate, așa a și fost. O sută de mile deasupra feței pustii, sfîșiate de explozii, a lui Biru-2, Indefectibilul deveni brusc vizibil. Într-o fracțiune de milisecundă, puternicele sonare spațiale și superradare localizară nava invadatoare și emiseră semnalul secret, așteptînd răspunsul care să o confirme ca una de-a lor. „Le trimit un
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Prin urmare obiectele au în muzeu nu funcția de a se autoprezenta, de a vorbi despre sine; ele apar ca argumente în demonstrații privind trăsăturile țăranului român, gândit ca variantă a civilizației medievale europene, țăran român modelat de istoria locului, sfâșiat între est și vest, nord și sud, bântuit de nenumărate năvăliri, așezări, tupilări, osmoze și influențe. Profund creștin, format în prelungirea unor culturi străvechi, legat organic de lumea mediteraneană, de civilizații care pot fi urmărite din India până în Bretagne, țăranul
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați, slabi, iar unul avea o mustață roșie, neobișnuit de mare... Mi se părea că plânge. Un procuror militar, ca scos din cutie, pudrat și pomădat, a citit
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
a chinuit un monstru și-acum, încet, încet, după ce-a dispărut și nu mai este decât în amintire, oribilă poveste, încep, din când în când, să îl regret. Nu-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]