159,175 matches
-
Ilarie Chendi și Șerban Cioculescu până la, să zicem, Nicoleta Sălcudeanu și Mihai Iovănel. șugubăț și peant, ludic și didactic, cârcotaș și tipicar, sceptic de serviciu care nu face rabat nici autorilor, nici operelor, Regman a fost și a rămas până la sfârșitul vieții un cronicar, practicând genul cu aceeași perseverență cu care l-a apărat împotriva detractorilor. Pentru autorul Colocvialului, cronica literară, acuzată de instabilitate și efemeritate, conține în filigran toate virtuțile criticii. Iată de ce, într-un interviu cu valoare testamentară, acordat
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
și acest cuvânt riscă să ne ducă pe drumuri greșite, căci imaginea drumului evocă un scop. Or, către ce scop duc aceste căi care nu se termină decât fortuit, întrerupte de hazardul unei morți? E adevărat că Pierre Bezuhov, la sfârșit, ajunge la o atitudine care pare a fi stadiul ideal și final: crede atunci a înțelege că e zadarnic să caute mereu un sens vieții sale, să se bată pentru o cauză sau alta. Dumnezeu este pretutindeni, în întreaga viață
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
n-are timp și energie pentru asemenea deșertăciuni, altele îi sînt preocupările, altruiste. E prins permanent în proiecte dificile, migăloase și, după avertismentele serioase pe care trupul i le-a dat, grija lui zilnică e să le ducă la bun sfîrșit. "Mai aveam încă de lucru pe aici, nu puteam pleca" - mi-a spus după ultima pățanie gravă, care l-a ținut în inconștiență cîteva zile, după care și-a revenit miraculos. Și s-a întors la masa de scris, bucurîndu-se
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
și sub numele de homo piticonsiens, strămoși prin adopție ai unor parlamentari din sud-estul Europei. 2) C.Haralampy, Opere complete în limba pastișă, după nuvela (în original) de Mircea Eliade. 3) Navă, vehicul fluvial-maritim amintind vag de flota românească de la sfârșitul secolului XX, astăzi putând fi admirat doar sub formă de machetă la un muzeu din Constanța. 4) Homosexuali, părinții primilor copii care vor fi alăptați într-o crescătorie din județul Teleorman cu biberonul cu mai multe orificii, de către inventatorul acestuia
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
numai că, așa cum notează în câteva rânduri scriitorul - prea mulți dintre "scribii" invitați să zugrăvească o imagine cosmetizată a realităților și ideologiei sovietice s-au lăsat corupți și cântă în struna gazdelor. Temperament pasional, Panait Istrati va rămânea, așadar, până la sfârșit un solitar, o excepție de la regula înregimentării ideologice necondiționate, o conștiință curată, imposibil de cumpărat. Își va afirma, ceva mai târziu, în articolul Omul care nu aderă la nimic, cum am notat deja, chiar un fel de crez "anarhist", refuzând
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
o părere ce consuna cu educația sa religioasă, având grijă să precizeze: "Dar asta nu are nici o influență asupra politicii mele, atât timp cât nu consider homosexualitatea faptă penală". Ei bine, pentru această frază cariera europeană a lui Rocco Buttiglione a luat sfârșit. Știu că în organismele internaționale domină, în clipa de față, un snobism și-un fariseim respingătoare, știu că prefăcătoria a atins cote incredibile și că sub umbrela "corectitudinii politice" se comit imense porcării. Dar asta e situația - ne îndreptăm și
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
co-spectatoare care a pus punctul pe "i" - lipsește aristotelica necesitate: această formă de colaj e ok, dar la fel ar fi fost o mie altele. Iar bombardamentul cu imagini nu mai reprezintă demult o noutate. Pretențioasa afirmație de pe genericul de sfârșit ("Fiecare cadru din acest film are o poveste, detalii pe site...") e irelevantă, tocmai pentru că documentarul ar trebui să aibă relevanță în sine. Scuza e că filmul a fost dezvoltat simultan ca documentar, website și instalație. Scopul declarat, acela de
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
festivaluri de literatură, pentru intrarea în Uniunea Scriitorilor, pentru traducerea "operei" în alte limbi, pentru prezentarea ei în manualele școlare. Momentul apoteotic îl constituie apariția (și ea aranjată) a unei monografii despre ambițiosul autor, monografie în care sunt transcrise la sfârșit, tot felul de "referințe critice", inclusiv frazele binevoitoare rostite, la chefuri, de diverși critici literari, ca și fotografii din albumul familiei, însoțite de explicații de genul: "mama scriitorului, privind în zare, cu gândul la regatul cuvintelor peste care va domni
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
n-am renunța la toți termenii jenanți pentru supiranții trecutului? Dl Poantă nu ezită a-i enumera în vederea debarasării: ,colaboraționismului i se adaugă Ťevazionismulť, prin care sînt denunțate, în fond, înseși modurile funcționale, necontingente și specifice ale creației" (sic !), ,în sfîrșit, să reținem și bizarul concept Ťesteticať, un substitut anxios, deși în aparență ludic, pentru estetica". Critica aplicată realului comunist i se pare - vedem cum e reluat epitetul ,reacționar" din arsenalul anilor proletcultismului - nu altceva decît ,o reîntoarcere la un soi
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
s-a instalat în cultura noastră de-a lungul deceniului trecut.(...) Bastioane ale supraviețuirii spiritului liber (deși bastioane aproape ruinate după atîtea asalturi și infiltrări ale inamicului, care nu s-a lăsat nici el, nici o clipă!), revistele noastre literare dinspre sfîrșitul anilor '80 deveniseră structuri rigide, greoaie, care nu făceau decît să perpetueze o formulă uzată, depășită". Vorbe grele, însă, în opinia noastră, relative. După cum vom arăta, relative chiar din punctul de vedere al emitentului lor. Cu alte cuvinte, Ion Bogdan
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
rămîne Ťcronicar literarť în măsura în care vedem în chiar specia cronicii un fel de loc geometric al criticii de toate felurile". Și atunci? Acest "loc geometric" e oare unic, ilustrat (epuizat) într-un singur caz istoric, cel al modernismului? De ce să declarăm sfîrșitul cronicii lunecate pe toboganul "comercial", "populist" și să nu reflectăm la perfecționarea, la dezvoltarea ei pozitivă, precum o umbră luminoasă a literaturii din care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență", ci o imanență!)? Cu
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în anii Rezistenței și a unei povești de dragoste din adolescență, timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care acoperea trecutul lui Yambo începe treptat să se risipească. Resuscitarea memoriei autobiografice, survine însă ca urmare a unui nou atac cerebral, nu cu mult timp înainte de finalul ad encefalogramma piatto. În cadențe de musical (gen All
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
literaturii te o carte care reunește reflecții asupra lecturii, scrisului și Bibliotecii (văzută ca o variantă atotcuprinzătoare a lumii). În plus, volumul realizează un arc peste timp, primul său capitol fiind preluat din cartea de debut a autorului, scrisă la sfîrșitul anilor '80. În fascinanta sa pledoarie pentru lectură, Liviu Antonesei își ia ca aliați scriitorii fetiș ai propriei sale deveniri scriitoricești: Jorge Luis Borges (în primul rînd, toată cartea scriitorului român datorînd mult spiritului borgesian), dar și Jean-Paul Sartre, Henry
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
să nu ți se facă dor de o plimbare cu privirea pe cotoarele atîtor cărți mai vechi sau mai noi, din care ai cules cîndva picături de înțelepciune sau care te așteaptă cu promisiunea descoperii de noi comori nebănuite. La sfîrșitul acestei cărți, cititorul simte, organic, o poftă nestăvilită de lectură. Or, într-o epocă a dezabuzării generalizate ca cea a nesfîrșitei noastre tranziții, aceasta nu este o miză de ignorat. Cartea lui Liviu Antonesei trebuie recomandată, ca terapie, tuturor celor
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
a realității. De cele mai multe ori însă el prezintă fapte nude, în derularea lor cotidiană, mereu atent însă la nuanțe care pentru mulți rămîn nebăgate în seamă: "Duminică, Haider a aprobat compensațiile pentru cetățenii de naționalitate germană expulzați din Cehoslovacia la sfîrșitul războiului. Să însemne asta că Madeleine (Albright - n.m.) va trebui să dea înapoi picturile șterpelite? Să o fi enervat obrăznicia lui Haider? Acesta să fie motivul apariției autoritarismului fără principii sau limite al Uniunii Europene?" (p. 97) Logica postmodernului este
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
aceasta diferă substanțial de pierderea de memorie accidentală. E voluntară (ca să o produci, angajezi firma Lacuna Inc.), are un subiect precis (vrei să-ți ștergi din minte o anumită persoană și amintirile legate de ea) și nu implică traume. După sfârșitul abrupt și dureros al relației cu Joel (Jim Carrey), Clementine (Kate Winslet) decide să-și producă o astfel de amnezie, iar fostul iubit, care află de existența procedurii, întreprinde același demers. Doar că, din cauza neatenției celor ce o performau, procedura
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
și celelalte, care mai de care mai anevoioase, după ce îi îmbracă pe amândoi făptașii în haine de piele ori de blănuri, de unde slăbiciunea fiicelor Evei de mai apoi pentru pieile jupuite ale animalelor, de pradă, mai ales; după ce Dumnezeu, în sfârșit, le atrage atenția asupra faptului că acum, gustînd din Pomul cunoașterii binelui și răului, adică al Științei, amândoi ar putea să aibă pretenții, de exemplu să fie egali cu El și cine mai știe ce le va mai trece prin
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
putea fi plasat la fel de bine și în sec.XIX, și la începutul lui XX, și în perioada interbelică, și în aceea de tristă aducere aminte a realismului socialist. Singura dovadă onvingătoare că el se referă la un an oarecare al sfîrșitului sau al începutului de mileniu este doar faptul că se acordă în acel an și nu în altul. în rest, concepția pe care se fundamentează este aceea de secol XIX. Din păcate, de această povară n-a scăpat nici una dintre
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
se întîmplă astăzi la noi cu unele romane underground de la Polirom este prima ofensivă a literaturii de expoziție pe o piață care îi simte acut lipsa: în zece ani vom avea o industrie literară poate la fel de înfloritoare ca industria muzicală. "Sfîrșitul transcendenței" În vreme ce școala identifică literatura cu o lungă metaforă filată, literatura modernă și post-modernă i-a retras metaforei investitura, a recuperat-o ca semn. În acest moment, literatura "pură" este o practică a resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
proză valoroasă franceză este reușita practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței." 3) Literatura "pură" - anti-literară și anti-Ťpoeticăť, deci poetică - este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși în măsura în care sînt capabili să nu refere la un Ťdincoloť, ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
anti-Ťpoeticăť, deci poetică - este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși în măsura în care sînt capabili să nu refere la un Ťdincoloť, ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de actual, dar imposibil de dus la sfîrșit. Ieșirea în decor nu este absolută, expresia nu poate fi convertită în întregime în experiență. Dar chiar de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incorporează ca
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
de dl Poantă, preeminența esteticului, spiritul citadin, sincronismul etc., nu mai puteau fi specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura de a miza, în contextul maximei "deschideri" de la sfîrșitul deceniului șapte, pe un impact protestatar singular, așa cum s-a întîmplat cu cerchiștii. Orientarea în cauză s-a așezat temeinic pe direcția unei cărturării și a unei creații nu o dată eminente, cu toate că tolerante față de mediul politic-social, fără a face compromisuri
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Nicolae Manolescu În noiembrie 1988, mă aflam nu mai știu de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
asupra fraților pentru care încă suferă omenește. Pentru că nu știm sigur: ce se întâmplă "jos" sunt fapte reale sau sunt vise, visele-coșmar ale personajului copil trecut "dincolo": "visul cu fratele Victor", "visul cu mama", "visul cu tovarășul Cameniță", "visul despre sfârșitul orașului Serenite". Nu cumva ce se întâmplă jos, în lumea cu delatori, cu securiști, cu schingiuiri și omoruri este visul-coșmar al îngerului despre Infern? Nu știm precis și nici nu trebuie. Prozatorul menține cu intenție o ambiguitate potențatoare de sensuri
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]