1,791 matches
-
mansardă. Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate, când, după dejun, ea mi-a adre sat, pe un ton destul de sfios, rugămintea să o acompaniez la o mică promenadă prin grădină, m-am învoit imediat. Scuza singură ce o pot invoca este că Margot se afla și ea de față. Apoi dragostea pentru grădină este probabil unicul sentiment pe care nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și fără teamă de represalii. Ce s-a Întîmplat Între timp cu unii dintre mardeiașii de marcă ai lui Mickster? Ei bine, sfiosul de Mo Jahelka ține contabilitate triplă pentru deținătorii de franciză, știut fiind cît e de priceput În mînuirea cifrelor, iar Davey Goldman, aflat la mititica Împreună cu șeful lui, Îl plimbă pe Mickey Cohen jr. prin curtea de la McNeil Island. Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vino!", auzeam din camera de alături. Mă duceam, mă așezam pe marginea patului și îmi lua mâna. Mi-o strângea tare, în reprize, ca într-un joc între băieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a făcut loc cu coatele, cerând să fie îngăduită între vilele de pe deal și clădirea cu 5-6 niveluri care o încadrează, arogantă, înălțîndu-se din josul străzii. Câți români din țară au bâjbâit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta, mândri, sfioși, emoționați, duplicitari, calculați, resentimentari, iubitori, detestând în ascuns, aducând vești, cerând sfaturi, comentând, sperând, plecând, revenind. Și în mijlocul acestui balet, al acestei comedii umane întinse peste ani, cei doi, Monica și Virgil, spiritele acestui loc, cei prin fața cărora s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vârstă a celor prezenți să tot fie de vreo 75 de ani. Între timp, Alteța Sa și-a încheiat discursul cu un "La mulți ani, Majestate!", sala aplaudă, Alteța Sa își reia locul, aplauzele continuă, Alteța Sa se ridică și se înclină sfios către sală, apoi se așază iar, în vreme ce Alteța Sa Regală îl învăluie cu o privire caldă, apăsîndu-i scurt mâna, care acum se odihnește pe genunchi, cu podul palmei sale. Adică: "Ai fost minunat!" Simt că la rândul meu se cuvine să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-a lămurit niciodată, i-a atras expulzarea din armată. Chiar și atunci, reputația Îi depășea rangul și atribuțiile. Despre el se spuneau multe, Însă, Într-o și mai mare măsură, lumea se temea de el. Francisco Javier Fumero, băiatul sfios și dezechilibrat care obișnuia să strîngă frunzele uscate În curtea interioară a colegiului San Gabriel, era acum un asasin. Se zvonea că Fumero lichida personaje notorii pentru bani, că elimina figuri politice din Însărcinarea diferitor mîini negre și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
om inteligent, avea și slăbiciuni, ce-i drept mici și scuzabile, așa că nu suporta anumite aluzii. Însă, indiscutabil, era un om inteligent și dibaci. De pildă, își făcuse un sistem din a nu ieși în evidență, din a trece drept sfios unde trebuie, și era apreciat tocmai pentru simplitatea sa, tocmai pentru că-și știa întotdeauna locul. Și totuși, de-ar fi știut cei care-l judecau astfel ce se petrece uneori în sufletul lui Ivan Feodorovici, omul care-și știa atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
multe și din punct de vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă gândiți că veți trăi mai inteligent decât toată lumea? — Da, uneori așa mi s-a părut. — Și vi se mai pare? — Și... mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse Ganea râzând. Oare își imaginează că nu știu asta și singur? Păi știu mai mult decât bănuiesc ei. Vorbind, Ganea se așeză pe canapea, dorind în mod clar să-și continue vizita. Dacă știți și singur, începu prințul destul de sfios, cum ați ales acest chin, știind că într-adevăr nu merită șaptezeci și cinci de mii? Nu la asta mă refer, bâigui Ganea. Apropo, ia spuneți-mi ce credeți, chiar vreau să vă aflu părerea: merită acest „chin“ șaptezeci și cinci de mii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o văzuse pe Nastasia Filippovna, totul încetase să mai existe pentru el, ca și dimineață, chiar mai abitir decât dimineață. Se făcu palid și se opri pentru o clipă; se putea ghici că inima îi bate grozav de tare. Sfios și pierdut, o privi câteva secunde, fără să-și plece ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Scumpe prinț, toate astea-s năluciri de altădată, acum lumea s-a deșteptat și vede că-s neghiobii! Și-apoi, cum să te însori, când dumneata însuți ai avea nevoie de o dădacă! Prințul se ridică și, cu voce tremurătoare, sfioasă, dar în același timp cu aerul unui om profund convins, rosti: Nu știu nimic, Nastasia Filippovna, n-am văzut nimic, aveți dreptate, dar... voi considera că nu eu, ci dumneavoastră îmi faceți mie onoarea. Eu sunt un nimeni, însă dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mare nemulțumire. Ptițân și Toțki nu puteau să nu zâmbească, dar se abțineau. Ceilalți rămaseră pur și simplu cu gura căscată de uimire. — ...Însă, poate, nu vom fi săraci, ci foarte bogați, Nastasia Filippovna, continuă prințul pe același ton sfios. De fapt, nu știu precis și-i păcat că până acum n-am izbutit să aflu nimic toată ziua, însă în Elveția am primit o scrisoare din Moscova de la un domn Salazkin, care mă înștiințează că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acasă de-abia apucau să-l zărească. Cât despre domnișoarele Epancin, acestea, firește, n-au spus o vorbă cu voce tare. Poate că și atunci când erau singure, între ele, și-au spus prea puține. Erau domnișoare mândre, arogante, uneori chiar sfioase una față de alta, care, de altfel, se înțelegeau nu doar de la primul cuvânt, ci chiar de la prima privire, așa că uneori nici nu mai aveau de ce să vorbească. Un observator din afară, dacă ar fi existat vreunul, n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ați devenit foarte indiferent, he-he! îndrăzni el să observe cu slugărnicie. — Zău, nu mă simt prea bine, capul mi s-a făcut greu din pricina drumului, îi răspunse prințul încruntându-se. — Nu v-ar strica vreo câteva zile de vilegiatură, îngăimă sfios Lebedev. Prințul stătea în picioare, îngândurat. — Și eu, după ce mai rămân aici trei zile, plec cu toate odraslele la casa de vară, ca să nu-l pierd cumva pe puiul nou-născut, iar între timp aici niște meșteri o să facă reparații. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i așa? — Nu se mai poate?! exclamă Keller cu un fel de regret. O, prințe, dacă ați ști cât de elvețian, ca să zic așa, este modul în care înțelegeți omul! — Oare chiar se mai poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce m-am așteptat? În primul rând, e o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne mândrim cu asta... Iar această pledoarie stângace, acest argument bizar este, desigur, o întâmplare singulară între multe alte mii... Prințul Lev Nikolaevici se gândi, apoi răspunse cu tonul cel mai convins, deși vocea îi era înceată și chiar parcă sfioasă: — N-am vrut decât să spun că denaturarea ideilor și noțiunilor (cum s-a exprimat Evgheni Pavlovici) se întâlnește foarte des, că, din păcate, este un caz mai degrabă general, decât unul particular. Și dacă această denaturare nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întinse pe pat și ieși din camera ei abia la ora ceaiului, când era așteptat prințul. Ea îl aștepta cu înfiorare și, când acesta își făcu apariția, mai că nu o apucă o criză de isterie. Și prințul intră sfios, aproape la nimereală, zâmbind ciudat, privindu-i pe toți în ochi și parcă întrebându-i ceva, întrucât Aglaia nu era în încăpere, ceea ce îl făcu pe loc să se sperie. În seara aceea se adunaseră numai ai casei, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la concerte; că zilnic umbla cu ea prin oraș în caleașca ei; că începea să-și facă griji în privința ei dacă nu o vedea măcar o oră (deci, după toate semnele, o iubea sincer); că o asculta zâmbind blând și sfios ceasuri întregi și că nu scotea decât arareori vreun cuvânt. Dar mai știm și că în aceste zile de câteva ori, chiar de multe ori, se dusese la Epancini, neascunzându-i acest lucru Nastasiei Filippovna, care mai că nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit mai palidă și razele soarelui mai sfioase și că devenirea își cere scuze, schilodindu-și ritmul, - aceluia îi lipsește baza cosmică a singurătății. Ruptura de ființă te face bolnav de tine însuți, încît este destul să pronunți cuvinte ca: uitare, nefericire, despărțire, pentru a te dizolva într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele pe un inel spiralat, asemănător unui trusou de chei. Doar medicamentele și oglinzile folosite pentru explorarea rectului le aranjează separat, într o lădiță cu balamale, pe care o încredințează unui tinerel sfios. E fiul lui, singurul care-i servește de ucenic, de când fratele său Euphorbus a fost trimis de principe să-l trateze pe regele Juba al Mauretaniei. Îi face semn băiatului să o ia înainte și, după ce își salută respectuos stăpânii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-a reproșat că se comportă aidoma celor care pescuiesc cu un cârlig de aur, a cărui pierdere îl va lăsa mult mai sărac, indiferent ce va prinde. Și într-un fel a avut dreptate... Vede un camillus apropiindu-se sfios de împărat și urmărește din nou atent ceremonialul sacrificiului. Băiețelul îi întinde Marelui Pon tif niște fructe. Augustus apucă platoul, dar rămâne cu el în aer când o fetiță se desprinde pe neașteptate de ceilalți copii și țâșnește în față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna. El Încă o ținea de mînă. Îi ridică degetele pînă la buze, aparent sfios, prefăcîndu-se pătruns de modestie. — Ce să mai zic? Unii au acest dar, asta-i tot. Acum vorbeau normal; le dispăruse acel sentiment de Încîntare aproape religioasă și Începuseră să se simtă de parcă locul le aparținea, Îi așteptase cu tot pitorescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]