3,605 matches
-
și cea neintonată n Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea însăși (împregiurul căreia se-nvîrtesc) lângă care se grupează, palide și ne-ntonate, celelalte silabe este accentul. Daca, ca în limbele vechi, undeva se-ntîmplă ca numai coprinsul sunetal material al silabei să despre lungimea or scurtimea sa, acolo, după cum se știe, accentul vorbei [e] cu desăvârșire neatârnat de cuantitate. Ce e cuantitate silabică? Aicea așa divergează accentul ce reprezintă însemnătatea vorbirei de coprinsul material al sunetului. În nemțește din contra se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbirei de coprinsul material al sunetului. În nemțește din contra se pătrund reciproc aceste două momente: a ținoarei spirituale pe de o parte, a celei materiale pe de alta; din care rezultă următoarele ca lege fundamentală a limbei noastre. Însămnătatea silabelor, reprezentată prin accentul cuvântului, condiționează, și cuantitatea, silabelor. n Legile accentului în limba romînă! (? ) La noi claritatea silabelor sau mai bine zis cualitatea muzicală a silabelor atârnă mult de la accent. Daca sunt accentuate, ele constituie sunetul etimologic original al cuvântului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din contra se pătrund reciproc aceste două momente: a ținoarei spirituale pe de o parte, a celei materiale pe de alta; din care rezultă următoarele ca lege fundamentală a limbei noastre. Însămnătatea silabelor, reprezentată prin accentul cuvântului, condiționează, și cuantitatea, silabelor. n Legile accentului în limba romînă! (? ) La noi claritatea silabelor sau mai bine zis cualitatea muzicală a silabelor atârnă mult de la accent. Daca sunt accentuate, ele constituie sunetul etimologic original al cuvântului, deși asta nu obligă ca el, schimbîndu-se și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spirituale pe de o parte, a celei materiale pe de alta; din care rezultă următoarele ca lege fundamentală a limbei noastre. Însămnătatea silabelor, reprezentată prin accentul cuvântului, condiționează, și cuantitatea, silabelor. n Legile accentului în limba romînă! (? ) La noi claritatea silabelor sau mai bine zis cualitatea muzicală a silabelor atârnă mult de la accent. Daca sunt accentuate, ele constituie sunetul etimologic original al cuvântului, deși asta nu obligă ca el, schimbîndu-se și pierzîndu-și originalitatea, noi să nu le redăm cu schimbare cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe de alta; din care rezultă următoarele ca lege fundamentală a limbei noastre. Însămnătatea silabelor, reprezentată prin accentul cuvântului, condiționează, și cuantitatea, silabelor. n Legile accentului în limba romînă! (? ) La noi claritatea silabelor sau mai bine zis cualitatea muzicală a silabelor atârnă mult de la accent. Daca sunt accentuate, ele constituie sunetul etimologic original al cuvântului, deși asta nu obligă ca el, schimbîndu-se și pierzîndu-și originalitatea, noi să nu le redăm cu schimbare cu tot. d. es. să scriem: pot, putând Ținoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De treapta cea mai naltă din această sferă recunoscurăm pe acea reprezentare a sunetelor care lasă să transpară (pervază) prin ea și însămnătatea sunetelor. Momentul al doilea ne-a arătat legea legărei sunetelor întrolaltă cu privire la pronunție, la diferitele forme ale silabelor. Al treilea moment a dezvoltat nașterea (das Werden) unității cuvântului prin mijlocul puterei accentului. În aceste trei trepte s-au dezvoltat mișcarea sunetului. În accentul vorbei însă sunetul s-a pronunțat și în afară de sine, pentru că aicea el e dominat de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
liniștea și claritatea unei naturi ideale. E greșala naturală a tuturor începătorilor de-a lăsa să-și urmeze vorbele repede una după alta și de-a se prea grăbi, e un defect care întîi are adesea de urmare lunecarea peste silabele finale scurte și anume peste silabele flexiunii, prin urmare o ștergere a referințelor gramaticale din propusăciunea, dar după aceea prin împingerea cuvintelor, care se face în urma unui fel de putere naturală, se mai produce și o dispozițiune chinuitoare (peiniger) în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
E greșala naturală a tuturor începătorilor de-a lăsa să-și urmeze vorbele repede una după alta și de-a se prea grăbi, e un defect care întîi are adesea de urmare lunecarea peste silabele finale scurte și anume peste silabele flexiunii, prin urmare o ștergere a referințelor gramaticale din propusăciunea, dar după aceea prin împingerea cuvintelor, care se face în urma unui fel de putere naturală, se mai produce și o dispozițiune chinuitoare (peiniger) în auditor. romînește? Această repeziciune a tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
portament și neapărat trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a noțiunei fundamentale, precum silabele de flexiune, silabele ce se antepun sau se postpun, capătă prin această trăgănare o întindere asupra valoarei lor; va să zică nu sunt puse în referințele corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a noțiunei fundamentale, precum silabele de flexiune, silabele ce se antepun sau se postpun, capătă prin această trăgănare o întindere asupra valoarei lor; va să zică nu sunt puse în referințele corecte și adevărate cu lungimele prototipe, cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete multe silabe, grele, zugrăvitoare (sensibilizatoare), atuncea artistul trebuie să-și procure prin un popas neobservabil vreme pentru respirare însă înaintea acelor expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adulților, dar a remarcat în același timp faptul că, de regulă, copilul „modifică și desfigurează cuvintele, desfăcându-le cât mai mult de sensul lor propriu, real și rațional, artificializându-le sau creând, pur și simplu, forme de cuvinte, înșiruiri de silabe sau sunete onomatopeice fără sens și fără alt scop decât cel de sonoritate și ritm, născocite pentru satisfacerea nevoii de plăcere senzorială și de trăire în irealul și fantezia proprii dezvoltării psihice a vârstei respective” (34). Din aceste cauze, la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
yoghină) ; din punct de vedere redox apneea înseamnă reducere, ca și spiritualizarea de altfel. Și, tot legat de respirația practicată în cursul exercițiilor yoga, dorim să folosim, în sensul acestui capitol, recomandarea din , anume a vizualiza “fiecare expirație ca fiind silaba AUM (sau OM) de culoare albă și fiecare inspirație ca fiind silaba HUM de culoare albastră și perioada de retenție (a respirației) ca fiind silaba AH de culoare roșie”. Adică, inspirația, prin aportul de prana, este reducătoare, justificând culoarea albastră
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de altfel. Și, tot legat de respirația practicată în cursul exercițiilor yoga, dorim să folosim, în sensul acestui capitol, recomandarea din , anume a vizualiza “fiecare expirație ca fiind silaba AUM (sau OM) de culoare albă și fiecare inspirație ca fiind silaba HUM de culoare albastră și perioada de retenție (a respirației) ca fiind silaba AH de culoare roșie”. Adică, inspirația, prin aportul de prana, este reducătoare, justificând culoarea albastră; în cursul retenției, are loc echilibrarea cu organismul, adică oxidarea sinonimă cu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
să folosim, în sensul acestui capitol, recomandarea din , anume a vizualiza “fiecare expirație ca fiind silaba AUM (sau OM) de culoare albă și fiecare inspirație ca fiind silaba HUM de culoare albastră și perioada de retenție (a respirației) ca fiind silaba AH de culoare roșie”. Adică, inspirația, prin aportul de prana, este reducătoare, justificând culoarea albastră; în cursul retenției, are loc echilibrarea cu organismul, adică oxidarea sinonimă cu culoarea roșie, în urma cărui fenomen, de neutralizare, apare expirația caracterizată de alb, o
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
materialului de învățat, prelucrarea sa rațională, recurgându-se la memoria semantică. Înțelegerea presupune realizarea de legături cu informațiile anterior asimilate. Memorarea logică este superioară celei mecanice, mai întâi prin ușurința învățării. De exemplu, o grupă a fost solicitată să memoreze silabe fără sens, trigrame: „luc, nec, min, sel, vip, tul” etc. 6 asemenea silabe au fost memorate chiar de la prima lectură. 12 au necesitat între 14 și 16 lecturi, iar 36 de trigrame au avut nevoie de 55 de repetiții. Deci
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
realizarea de legături cu informațiile anterior asimilate. Memorarea logică este superioară celei mecanice, mai întâi prin ușurința învățării. De exemplu, o grupă a fost solicitată să memoreze silabe fără sens, trigrame: „luc, nec, min, sel, vip, tul” etc. 6 asemenea silabe au fost memorate chiar de la prima lectură. 12 au necesitat între 14 și 16 lecturi, iar 36 de trigrame au avut nevoie de 55 de repetiții. Deci când volumul materialului a crescut de 6 ori, numărul necesar de exerciții a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
priceperile vechi stânjenesc asimilarea altora noi. De pildă, un copil preșcolar, pe care părinții îl învață să reconstituie cuvintele literă cu literă, va avea dificultăți mai mari decât colegii săi, în clasa întâi, când accentul se pune pe descifrarea de silabe: vechiul procedeu va stânjeni grăbirea ritmului lecturii. 2. retroactivă, când impresiile noi inhibă, ne fac să uităm altele anterioare. Când audiem un concert compus din mai multe melodii, imediat ne amintim bine temele din ultima bucată, dar nu ne mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
diferite publicații, plachetele semnate de J. preiau de obicei titluri din volumele anterioare, astfel încât ultimele două, intitulate Versuri, oferă o imagine completă a posibilităților lui de exprimare lirică. Poezia de început este una descriptivă, apelând deseori la versuri de 12-14 silabe și la rima plină; pe o tematică banală, abundă locurile comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a barocului, cu sugestii din Tasso, dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cuvânt nu se găsește în lista de coduri, expeditorul poate fie să reformuleze mesajul pentru a utiliza cuvinte și expresii care apar în ea, fie să exprime literă cu literă cuvântul lipsă folosind grupuri speciale de coduri pentru litere sau silabe individuale. În schimb, într-un cifru, fiecare literă din mesajul inițial - numit text lizibil - este înlocuită, urmând o formulă sau un algoritm, cu o altă literă, formând astfel textul cifrat. (Într-un cifru „de transpunere”, literele mesajului original sunt păstrate
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
imnuri și kontakia). Această contribuție s-a împletit, firește, cu tradiția greacă caracterizată prin compoziție regulată, ordonată și prin simțul proporțiilor, totul fiind completat cu un preludiu. Totodată, ritmul s-a bazat pe accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec însemna „cărticică” și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poetei este macedonskiana perihelie. Paralel, evocări învăluite de nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]