4,282 matches
-
Lama, iar ultimele cuvinte pe care le spuse fură de venerație pentru marele Budha. Trecu din nou prin tunelul morții, apoi își aminti subit, cu ajutorul memoriei sufletului, de viața lui anterioară. Se contopi, firește, cu lumina aceea și zări o siluetă zveltă apropiindu-se de el. - Budha ? îndrăzni fericit să întrebe. - Nu, eu sunt Allah. Budha lipsește momentan; din nefericire a trebuit să plece într-un pelerinaj spiritual prin ținuturile sărace ale Indiei. - Ah ! îi scăpă sufletului lui Popescu Altoi - Lhassa
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
îmbunătăți starea sunt doar două dintre ideile călăuzitoare ale acestui dialog. Cu alte cuvinte, așadar, o ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CAPCANĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Arome Siluete de ceară Din candelă picură Untdelemn sfințit Capcană Ieșirea din verb... Pe scara de incendiu S-a oprit apa ! Confuzie Aleargă ciute Pe domeniu de vânat Vânător țintit Trezire Uf, adeseori Istoria aleargă prin noi Trezind speranțe Batjocură Pe lizieră
CAPCANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360596_a_361925]
-
de bărbat, pe care le ... VIII. POTAIA CU OCHII BULBUCAȚI, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011. Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit. Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
lider. Așa că, de cele mai multe ori, o s-o vedeți în postura de șef de haită - mai mică sau mai mare. Citește mai mult Titlul are iz macabru de film horror. Te face să vezi, pentru o clipă, imaginea înfricoșătoare, a unei siluete-n plonjon, având dinții rânjiți, ochii roșii ieșiți din orbite și pârul țepos, murdar și zbârlit.Cu toate acestea, scrierea de față nu are nimic sângeros în ea, rămânând totuși înspăimântătoare, prin prisma realității odioase pe care, vrând-nevrând, o pune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
ca să nu mai vorbim despre statuile dacilor care împodobesc Arcul de Triumf din Romă, al împăratului Constantin Cel Mare. În majoritatea cazurilor dacii sînt reprezentați purtînd bărbi și plete. Reprezentările cioplite sau sculptate în antichitate, îi înfățișează pe daci avînd siluete robuste puse în valoare de vesmintele confecționate din țesături de casă, simple că croiala, comode, lipsite de elemente decorative expresive. Un aspect important care trebuie menționat este decentă costumului purtat de daci, lipsit de decolteuri sau volum exagerat. Acum se
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
cât de frumos îi sublinia curbele perfecte oglinda mare, ovală, în fața căreia se oprise acum. Făcu câțiva pași de dans, iar mișcările fluide o încântară peste măsură. Sunt superbă. Vezi, Ema? Unele femei nici la optsprezece ani nu au o siluetă ca a mea! Ema o privi scurt și se întoarse la vitraliul pe care tocmai îl studia, fără să-i răspundă. Ce știi tu? Râsul ei superior răsună cristalin în „Sala oglinzilor” Oglinda următoare îi aruncă înapoi zâmbetul regesc al
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
a ucis un om.Tot ce voia era să i se spună în fața de Will că nu o iubește și atunci va pleca și nu-l va mai vedea niciodata.Cand ajunse deja se intunecase.Vazu lumină înăuntru și două siluete,de la geam.Inima începu să îi palpiteze.Era cu ea,cea care îl făcuse pe Will să o uite.De furie Karon lua o piatră și îi sparse geamul.Se făcu liniște ,însă nimeni nu ieșea afară. -Ieși,lașule! Măcar
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
mâini și picioare cu o sfoară iar la gură cu o carpa.Trapa se închise lasandu-l pe Will în întuneric în timp ce se zbătea să scape. Era întuneric afară. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul lui Karon . Copacii păreau siluete fantomatice în lumina lunii pline iar ochii scăldați în lacrimi nu mai vedeau bine poteca șerpuita. Alerga haotic prin pădure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată ritmuri alerte
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
vizionez mulți ani.Sculandu-ma în acea dimineață după un ritual bine stabilit în care ne spălăm în ceva ce nu semăna cu bolurile obișnuite fiindcă erau turtite și găurite ,într-o apă mult prea puțină și rece,am văzut siluetele copiilor mai mari,umbre pe podeaua de piatră,cu o privire flamanda,îndreptându-se spre cantina.Mi-am dat seama atunci că acele gesturi însemnau un singur lucru-musafiri. 0 femeie cam pe la șaizeci de ani intra în încăpere și ne
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
iubirii Acum câteva zile, într o zonă izolată, aproape de Marea Baltică, am văzut o casă cu o arhitectură interesantă. Culoarea albă, îngrijită, îi sporea farmecul accentuindu i misterul așezării în pustietatea aceea. Când am ajuns în dreptul ei, în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
de luminiș ,soarele pierdea bătălia cu frunzele lațe ale copacilor,deoarece copilă intrase iar în pădurea cea umbroasa de fag. Încercând să nu se rătăcească ,Karon încerca să rememoreze traseul ,însă ceva îi atrase atenția,oprindu-i șirul gandurilor.Printre siluetele copacilor,observă ruinele unei vechi fortărețe ,despre care fetei i se povestise.” Credeam că a fost de mult dărâmată,însă a rezistat în timp”își spuse Karon mângâind pietrele ce alcătuiau pereții nedărâmați și acoperiți cu mușchi moale.Intrand în interiorul
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
suprafața apei în lumina,pentru ca mai apoi totul să se întunece. Atunci cand Karon se trezi tușind și inspirând aerul de mult dorit,simții ceva fierbinte pe piciorul drept,însă era o senzație plăcută care alunga durerea.Zarii că prin ceață silueta unui bărbat,care părea că o îngrijește și se trase imediat. -Stai liniștită pe pat,te rog!Dacă te miști medicamentul nu o să-și facă efectul.Auzind vocea caldă,fata se simți mai liniștită și deschizând ochii mai bine,o
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
topea.,, Încă mai o pot înveselii pe copilă mea astfel, gândi doica dar aș vrea să mai dureze clipele acestea de inocentă și fără griji.” Însă nici nu apucă să înfulece din bucată,ca privirea îi fu acaparata de o siluetă ce se afișa în fața ușii și se lasă admirată din cap și până în picioare.... Față avea în centru un nas micuț ,completat de buzele roșii subțiri și de ochii căprui cu gene mari... Iar părul castaniu ,care încă mai purta
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
topea.,, Încă mai o pot înveselii pe copilă mea astfel, gândi doica dar aș vrea să mai dureze clipele acestea de inocentă și fără griji.” Însă nici nu apucă să înfulece din bucată,ca privirea îi fu acaparata de o siluetă ce se afișa în fața ușii și se lasă admirată din cap și până în picioare.... Față avea în centru un nas micuț ,completat de buzele roșii subțiri și de ochii căprui cu gene mari... Iar părul castaniu ,care încă mai purta
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
să tragă de coadă, pisica ce moțăia încolăcită pe preșul din apropierea sobei. Aceasta mieună prelung și într-un singur glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase, apucându-l fiecare de câte o mână, urmărite de privirea repede ascunsă pe sub gene a lui Igor. Cei doi părinți se priviră cu înțeles. „Cum a fost astăzi la școală, Igor
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
pe numele său.” În introducerea sa, Valentin Marica sugerează cum trebuie receptat Grigore Vieru: „Calea de urmat ar fi comuniunea receptorului cu sinele textului vierean, cu miezul său de divinitate. Poetul trăia și mărturisea accepțiunea comunicării aidoma cuminecării. A prefigurat silueta receptorului fuzionând, de-a pururi, cu mesajul operei, poetul rămânând, de-a pururi, în întâmpinarea - aproape liturgică - a receptorului”. Valentin Marica specifică și conținutul volumului: „Sunt exerciții de curată apreciere, admirație și înțelegere a fenomenului Grigore Vieru, conștiință sfințită prin
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
nici atât. Încăpățânat și nervos, Mișu se făcuse una cu scoarța copacului ce-i oferea un minim de protecție. Mai mult îl ferea de vânt. Apa curgea de pe frunze și crengi. A început să tremure, apoi a tresărit puternic, observând o siluetă ce părea că aleargă prin ploaie pe mijlocul trotuarului. Bluza și pantalonii se lipiseră de trupul femeii. Cu o mână ținea deasupra capului o pungă ori un carton muiat de apă, iar în cealaltă avea o altă pungă de plastic
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
Mișu cu fața-n sus. Acesta avea ochii închiși și părea lipsit de viață. Agresorul i-a aplicat peste față câteva lovituri scurte, rapide. Mișu a deschis greu ochii și a gemut adânc. I s-a părut că vede trei siluete aplecate asupra lui. Nu era sigur. A încercat să zică ceva. N-a putut. - Să te spovedesc io acu’, dom’șef. Să nu mori până nu spui tot, f...i morții mă-tii cu tot neamu’ tău cu tot! l-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În partea din dreapta a plajei, un dig lung format din pietre uriașe de granit înainta îndrăzneț în mare și era zilnic patrulat de o siluetă care, privită de departe, de acolo de sus unde stăteau ei, părea să fie tare mică; la fel ca cea a unei furnici. Și ispita era atât de mare... Pe plajă se putea coborî pe o scară uriașă de lemn
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea și vântul jucăuș ce trecea prin preajmă le șopteau și înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului, acea siluetă pe care o văzuseră de atâtea ori de sus, tocmai își făcea rondul și acum se întorcea către mal. Dintr-o dată grăbiți, se repeziseră cu toții să se urce din piatră în piatră pe dig și alergau de-a lungul lui
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
efort de voință, își încordase toate puterile, pentru a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte o minge se rostogolea scăpată dintre mâinile neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
se fixează pe hampă în partea stângă, pe lățime. Semnificațiile elementelor și ale culorilor modelului de steag Descrierea stemei Stema municipiului Constanța se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, despicat. În partea dreaptă, în câmp roșu, se află silueta unui far de argint, iar în colțul din dreapta sus un soare de aur, ieșind. În partea stângă, în câmp verde, se află un personaj feminin îmbrăcat cu un chiton cu mâneci și care poartă un văl; părul este coafat
HOTĂRÂRE nr. 478 din 14 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298179]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TROMPETĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului TROMPETĂ Vestind succese, bucurii, victorii, Cu vocea ei puternică, trompeta Își pune în valoare silueta, În pragul zilei, când deschide zorii. Iar glasu-i zboară lin, precum egreta, Împrăștie furtuni, sfidează norii, Deschide nimbul de culori al florii Și-n cântec își rotește pirueta. Când melodia vine sincopată, Și notele se leagă în cadență, Se curăță
TROMPETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340285_a_341614]
-
ce în ce multe grade de libertate anulate numai într-un singur sens: acela de a-și îndrepta în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel, completamente capacitatea de a distinge în apropierea lui prezența unei alte siluete distincte, aceea a unei ființe asemenea sieși din toate unghiurile de vedere posibile. Cât despre raportarea insului autotelic la dimensiunea generoasă a trinității ecuaționale Dumnezeu - Creație - Om, cercul discuției se poate restrânge dintr-o dată, destul de rapid, la un singur punct
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]