3,065 matches
-
părerea lui Artaud, în această tensiune dintre concretețea corpului și imaterialitatea spectrului. Dramaturgii îl vor interesa numai în măsura în care, ca și Maeterlinck, vor ști să exprime acest tip de tensiune. În prefața la Douăsprezece cântece, apărută în 19231, Artaud va aprecia simbolismul nu pentru caracterul său eteroclit, de „bricabrac”, ci pentru „sufletul” său. La Maeterlinck, observă el, „simbolismul nu constituie doar un decor, ci un mod profund de a simți”. Dacă poetul belgian continuă să rămână actual, asta se datorează „priceperii sale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
numai în măsura în care, ca și Maeterlinck, vor ști să exprime acest tip de tensiune. În prefața la Douăsprezece cântece, apărută în 19231, Artaud va aprecia simbolismul nu pentru caracterul său eteroclit, de „bricabrac”, ci pentru „sufletul” său. La Maeterlinck, observă el, „simbolismul nu constituie doar un decor, ci un mod profund de a simți”. Dacă poetul belgian continuă să rămână actual, asta se datorează „priceperii sale de a asocia, în virtutea câtorva misterioase analogii, o senzație și un obiect și de a le
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
drum al unei strălucite cariere artistice. „Aventura” lui își avea rădăcinile în moștenirea mișcărilor avangardiste din anii ’20: ea profitase mai ales de experiențele Bauhaus-ului, de cele ale lui Schlemmer sau ale lui Moholy-Nagy, dar se sprijinise și pe tradiția simbolismului, ilustrată cu precădere de Maeterlinck, Wyspianski sau Craig. Confruntate, ca și tentativele avangardei, cu tensiunea dintre materia brută și abstracție, căutările regizorului polonez se îndreptaseră întotdeauna, asemenea celor ale simboliștilor, spre un teatru care să vorbească despre ceea ce se află
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vom insista în capitolul următor al lucrării de față. În acest înțeles, „complexul” include următoarele elemente componente: a) motivația inconștientă (adică acel sistem de idei și reprezentări accentuate emoțional ce sunt refulate), b) conflictul (mai mult de origine intrapsihic), c) simbolismul (care cuprinde fenomene de sublimare, transfigurare). The complex of frustration, 1956, New York, p. 2. Pentru aceștia, amintiri traumatice uitate și ignorate de „eul” conștient, evocate de către bolnavi sub stare de hipnoză, sunt în „inconștient” și de acolo influențează asupra stării
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces de transformare interioară; - simbolismul Oceaniei poate fi legat de cel al Americii și al Europei (Australia modernă), fie de cel al Africii (aborigenii). Cel care visează se poate găsi însă la frontiera între două țări sau continente. Visul determină o trecere de la o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ci este destinat altora. Omul nu își vede propriul chip, cu excepția momentelor când se uită în oglindă, care, în plan simbolic, dezvăluie sufletul. Constituie așadar o parte intimă, legată de viața interioară, loc de expresie al sentimentelor și emoțiilor. În ceea ce privește simbolismul capului și al chipului, toate elementele sunt semnificative (vezi în funcție de scenariul oniric: Frunte, Ochi, Ureche, Nas, Gură). Vagin, clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat fiind că și ele participă la această transformare, organele aflate în pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat cu ideile de foame și de dorință, dar și de mirare («ni se strânge stomaculă într-o situație neașteptată, la un act de bravură sau din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe vală), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumegaă). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ce însoțesc procesul terapeutic, atunci când analizele permite ridicarea interdicțiilor. În orice caz, frica dă intensitate visului și mesajului acestuia. În munca sa de interpretare, subiectul trebuie să înțeleagă ce îl înspăimântă, care este natura endogenă sau exogenă a pericolului și simbolismul agenților agresori. Vezi Agresiune. Plăcere Plăcerea este simțită fie fizic, fie sub forma unor senzații agreabile și pozitive. În expresia ei fizică, este adesea corolarul viselor erotice, putând merge până la orgasm. În celelalte cazuri, însoțește eliberarea celui ce visează. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
evantai larg); - dacă este ținut nemișcat în fața ochilor, exprimă secretul, misterul, disimularea și se împletește cu simbolistica măștii (vezi acest cuvânt). Dezvăluie o atitudine rezervată, poate chiar o mască de lealitate și de sinceritate. Excremente, deșeuri, gunoaie Excrementele au același simbolism ca și deșeurile, gunoaiele, canalele de scurgere, coșurile de gunoi sau urina. Semnificația este, la acest nivel, negativă, în măsura în care excrementele corespund unui lucru aruncat sau respins. Ele se asociază, prin urmare, cu moartea, corupția și descompunerea. Diareea simbolizează pierderea totală
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul, devenite categorii ale imaginarului cultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată de ceremonie, înțeleasă ca devenire și procesualitate. Receptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc o matrice semantică a apei a cărei procesualitate este realizată de interferența simbolismelor: distrugerea maleficiilor, denominația, consacrarea socială, trecerea și pe-trecerea lumii. Metamorfoza apei deschide porțile dintre lumi, lumea "de aici" și lumea "de dincolo", convertind "trecerea" și "petrecerea" la etern: de exemplu, în Africa de Nord, se aruncă apă peste pașii celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
originară. Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o adevărată religie astrală, alături de lună, impunând complementaritatea yang-yin, dar și dualitatea activ / pasiv, masculin / feminin, foc / apă.77 În mitologia primitivă, soarele era asociat adesea cu Luna, în schimb, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința de a păstra soarele și de a-l ajuta să treacă peste momentul solstițiului este ilustrată în diferite ipostaze pământești care păstrează simbolismul astral, fără suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re? / Dumnezeu și Sânt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a trăit pe pământ, alături de lună, dar, odată ridicat la ceruri, merge singur, de la răsărit spre apus, într-un rădvan tras de bouri, de leu sau de 12 cai albi.174 2. LUNA a. Imaginea a-spațială și a-temporală Simbolismul lunar este complementar simbolismului soarelui, fără a putea fi disociate unul dde altul. Depinzând de soare, luna reprezintă principiul feminin, periodicitatea și reînnoirea, fiind un simbol al transformării, al creșterii și al ritmurilor biologice. Luna este "un instrument de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alături de lună, dar, odată ridicat la ceruri, merge singur, de la răsărit spre apus, într-un rădvan tras de bouri, de leu sau de 12 cai albi.174 2. LUNA a. Imaginea a-spațială și a-temporală Simbolismul lunar este complementar simbolismului soarelui, fără a putea fi disociate unul dde altul. Depinzând de soare, luna reprezintă principiul feminin, periodicitatea și reînnoirea, fiind un simbol al transformării, al creșterii și al ritmurilor biologice. Luna este "un instrument de măsură universal", este "primul mort
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vezi." 211 Potrivit altei credințe, petele din lună ar proveni din răzbunarea soarelui pentru că luna n-a vrut să-l ia de soț.212 În cele mai multe legende românești, luna și soarele apar ca un tot unitar, creând nucleul gnoseologic al simbolismului arhaic, chiar dacă, în majoritatea ritualurilor, motivul soarelui este mai bine evidențiat: "Luna și soarele, zice, că au fost odată fată și fecior și tare se iubeau împreună, până la urmă au hotărât să meargă la judecată la Dumnezeu: cum va rândui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din 1604 și pe stema Țării Românești în "Învățături pentru toate zilele", din 1642. Pe stema principatului Transilvaniei, corbul este reprezentat deasupra celor 7 turnuri, cu aripile deschise între soare și lună (luna-crai nou), între simbolul luminii și al întunericului. Simbolismul corbului este contradictoriu; fiind considerat o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhetipul începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneze. Potrivit acestui simbolism general, oul este o realitate primordială care conține în germen multiplicitatea ființelor.248 Potrivit mitologiei universale, universul se naște din oul de aur care plutește pe apele oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
călăuză a bărcilor. Șerpii devin balauri printr-un ritual de "claustrare inițiatică": ei trebuie să stea în vizuina lor, între 7 și 9 ani, și să se hrănească numai cu insectele și stropii de ploaie ce pătrund la ei. În simbolismul arhaic, balaurul este totem, strămoș mitic, angelic și teriomorf, în același timp, apotropeu al unor rituri de trecere. Prin intermediul unui alt ritual al "claustrării inițiatice", care durează de la 7 la 9 ani, sub supravegherea unui solomonar, șarpele se transformă în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
traducere și postfață de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991. ELIADE, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, De la Guattama Budha până la triumful creștinismului, traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991. ELIADE, Mircea, Imagini și simboluri, Eseu despre simbolismul magico-religios, Prefață de Georges Dumézil, Traducere de Alexandra Beldescu, București, Editura Humanitas, 1994. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 1995. ELIADE, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, cu o Prefață de Georges Dumézil și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ibidem, p. 73. 195 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate în ordine mitologică, vol. II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Saeculum, București, 1998, p. 203. 196 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, Eseu despre simbolismul magico-religios, Prefață de Georges Dumézil, Traducere de Alexandra Beldescu, Editura Humanitas, București, 1994, p. 187. 197 V. Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, Traducere de Lucia Berdan și Horia Vasilescu, Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu, Postfață de Lucia Berdan, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mizerie morală, de opresiune fizică și psihică, într-un cuvânt sub imperiul exterminării comuniste, a morții lente la care au fost supuși deținuții politici”... Deși aceste creații poate nu au frumusețea celor scrise de autorii consacrați, ele sunt de un simbolism unic, poate pentru că se adresează mai ales celor care au îndurat oprimarea comunistă. Acestea ”sunt creații realizate fără creion și hârtie în timpul detenției, înregistrate și păstrate în cartea minții, pe-ale creierului discuri”(In celulă, Gherla, 1962) “Nu am nici
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
scriitor/unei singure creații. Asemenea reprezentări simbolice sunt definitorii pentru poezie (simboluri poetice), dar apar cu o frecvență semnificativă și în proză sau în discursul dramatic. Astfel, în romanul Ion, motivul drumului devine un simbol al parcursului existențial (calea vieții - simbolism convențional), dar și un spațiu simbolic al intrării în lumea ficțiunii/al ieșirii din universul diegetic (simbolism original). Prima dramă de idei a lui Camil Petrescu fixează încă din titlu simbolul central, Jocul ielelor, figurând ideile absolute ce îl prind
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
frecvență semnificativă și în proză sau în discursul dramatic. Astfel, în romanul Ion, motivul drumului devine un simbol al parcursului existențial (calea vieții - simbolism convențional), dar și un spațiu simbolic al intrării în lumea ficțiunii/al ieșirii din universul diegetic (simbolism original). Prima dramă de idei a lui Camil Petrescu fixează încă din titlu simbolul central, Jocul ielelor, figurând ideile absolute ce îl prind pe Gelu Ruscanu în vârtejul lor halucinant, distructiv. Odată impus, simbolul schimbă perspectiva de interpretare/de semnificare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]