1,491 matches
-
Nu mai sta nici tu la Putna în mormânt, Ștefan Părinte.” O seamă de versuri, majoritatea scurte, precum acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
existente la St. O. Iosif. De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg ciclu. Ponderea notei simboliste diferă de la o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg ciclu. Ponderea notei simboliste diferă de la o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
poezie în „Dumineca” (1907). A scris sub diferite pseudonime în revistele umoristice „Scoica” (1909-1910) și „Nodul” (1909). Adevăratul său debut datează însă din 1911 în „Flacăra” (unde avea să publice până la sfârșitul vieții), urmat de pezența, în 1912, în revista simbolistă „Insula”. Timid, retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite la tristețea fluidă, insinuată ori travestită în peisajele sufletului și ale poeziei. Poetul a ales deliberat formula simbolistă și „modul minor”, căruia îi aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
stil avangardist, reneagă clasicismul (Glas de groapă), totuși poezia are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc din deșerturile tristeții/ ori din cântecul așteptându-mă în vioară/ ce coșmar doarme între frunzele acelorași sâni
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele și „epitafele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiționalistă decât în sensul larg al cuvântului (subiecte clasice, formă clasică), scriitoarea nu este nici modernistă sau simbolistă, oricum nu cu intenție, chiar dacă elemente disparate ale acestor trei orientări pot fi decelate în opera ei. Motivul scrierii de poezie rămâne unul personal, singura tendință exterioară (acceptată în volumul din 1961, Partidului de ziua lui) rămânând o alegere nefericită
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
împietrirea” în fața vieții și deschiderea către sensibilitate. Aceasta va fi, de fapt, drama lui C.; atras de cei doi poli, el nu se va putea hotărî niciodată. Pentru ceea ce vrea să comunice, poetul alege versuri lungi și imagini de inspirație simbolistă. În 1934 revizuiește câteva dintre poemele anterioare, adaugă altele noi și publică un nou volum, intitulat Poesii. Autorul confirmă vocația de luptător în permanent conflict cu lumea înconjurătoare, dar, mai presus de aceasta, cu sine însuși. E atras de simbolurile
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
articulate într-un program coerent și consecvent. C.l. înființat de Alexandru Macedonski poartă amprenta insolitei personalități a mentorului său. Nutrit din același spirit de bellum contra omnes, din aceleași manifestări de frondă, narcisism și critică antijunimistă ale șefului de școală simbolistă, c.l. închegat în jurul lui Alexandru Macedonski și al revistei „Literatorul” - apărută la București, cu mari întreruperi, suplinite de o serie de alte reviste-satelit, între 1880 și 1918 - e mai degrabă o „punere în scenă”, ezoterică și grandioasă, a cultului
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Iliescu, Poezia, passim; George, Sfârșitul, IV, 142-147; Lovinescu, Sburătorul, I-VI, passim; Țeposu, Istoria, passim; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 142-154; Istoria vieții private, VI, coordonatori Philippe Ariès și Georges Duby, tr. Constanța Tănăsescu, București, 1995, passim; Poezia simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996, passim; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, I-II, ed. 2, București, 1996, passim; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997; Caius Dobrescu, Modernitatea ultimă, București, 1998, passim; Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée, din aceeași sentimentalitate născându-se unele tablouri idilice, artificioase, ca într-o banală litografie. Mai interesante sunt unele teme și motive simboliste, C. făcând o timidă încercare de a se racorda la orientarea mai nouă a poeziei: peisaje autumnale cu arbori goi, frunze moarte și ploi neîntrerupte, câmpuri cu corbi, ca la J. Laforgue, orașul, stilizat în felul lui G. Rodenbach, ca
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
tău e-n stare să mă vadă?”, Lui Dumnezeu), în altele, tensiunea interogativă antinomică cedează locul unei seninătăți nelumești, aproape mistice (Denii) sau sentimentului compensator al reintegrării cosmice (Moarte). Ciclul Plâns înecat - cu poeme îndeosebi erotice - este marcat de poetica simbolistă (evocarea melancolizată a trecutului instituie un univers al indeterminării și vagului, al „langorii”), ca și de maniera poeților Pleiadei, din care C. a și tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă a poemelor, marcate pe de o parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
și o tehnică a spontaneității? Pentru marea majoritate a scriitorilor opțiunile sunt limitate și nu ajung niciodată atât de departe. Un autor născut în 1890, educat în școală cu poeziile lui Eminescu, hrănit în adolescență de noul val al sensibilității simboliste, condiționat la vârsta matură de limbajele moderniste, are doar câteva alegeri: între un imaginar urban sau unul autohton, între un limbaj saturat metaforic sau unul plat denotativ, între o postură de avangardă sau una de ariergardă. Situația lui Mumuleanu e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al marii poezii. În fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
et des Lettres (Franța), iar Academia Franceză i-a decernat în 1998 la Médaille de vermeil du Rayonnement de la langue et de la litterature françaises. Poezia lui Kacem, foarte modernă, traversată de o vînă rafinat intelectuală și marcată de o tușă simbolistă, degajă, totodată, o senzitivitate, o melancolie, o nostalgie de iz oriental. Poetul aci, de față (extrase) II Ești descoperit în fața mizei Te prefaci că nu te mai prefaci Că nu trișezi - trișezi Poet răspopit Să fie cea din urmă dintre
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
postcezanneene ale lui Sergiu Plop sau Ion Iosif, de la arhitecturile spiritualiste ale lui Ion Cornea la notațiile fragile ale lui Teo Boicescu, de la retorica lui Emil Darie, animația gestualistă a lui Constantin Neacșu și a lui Laurențiu Ene, viziunile vag simboliste ale Mariei Gaghel Crișan și pînă la abstracționismul liric al Ecaterianei Popa, stilistica individuală este foarte diversă și bine susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai intense cu cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Gheorghe Grigurcu Examinarea creației lui Bacovia are loc pe volume, căutînd a scoate în relief particularitățile fiecăruia, convergente în compunerea tabloului general. Dacă punctul de pornire îl reprezintă temele simboliste comune, poetul român are puterea de-a le transfigura, de-a le trece "în viziune eschatologică, transcendentală". Poetica bacoviană e bizuită pe înțelegerea creației ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși "tipic simbolistă, desfășurînd pe un palid embrion epic senzații rare, ritmuri prețioase, muzicale, stări interioare de crepuscul, reverii", conține o "proprietate" prozastică: asocierea rapidă, dramatică a imaginilor. Dramatic, se precizează, "în sensul succesiunii ori simultaneității surpriză-satisfacție". De unde rezultă, socotește Radu Petrescu, "o
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
idealului etnic și social, ilustrat, pe un portativ transilvan, de către Coșbuc, Goga, Aron Cotrus etc. Mîțului biblic ori geologic, tonului liturgic ori agitatoric (mituri stilistice), le ia locul mitul mai recent al absurdului, răspunzînd mîțului formal al scriiturii suprarealiste. Motivul simbolist al vaporului gata de plecare apare de asemenea inculcat în limbajul poetic în cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii zilnic/ acest solilocviu îndurerat/ despre miturile iraționalului/ nu mai poți afla nicicum/ - altora le-a fost dat! -/ distanță de la tine
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]