2,521 matches
-
este necesar să facem apel la factori precum: stresul cronic, lipsa relațiilor calde, calme, lipsa susținerii din partea familiei, a anturajului etc. factori mai greu detectabili și care pot fi la originea multor alte boli ...376. Însă nu pot fi neglijate similitudinile între viețile persoanelor care fac tuberculoză, devin schizofrenici, au tendințe de sinucidere etc. și faptul că locuiesc în cartiere cu probleme, sunt stigmatizate ca vulnerabile, sunt prost văzute, au familii dezorganizate, suferă de stres etc. Este reducționist să vedem boala
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
identitate, împărtășesc aceleași simțăminte, trăiri, idei, poate chiar cu aceeași intensitate, fiindcă nimeni nu poate avea o identitate particulară, nu poate "să iasă din rând", să se evidențieze, deoarece nu există ocupații, sarcini specializate; oamenii se aseamănă într-atât încât similitudinile sociale dau naștere unui drept și unei morale care îi protejează 407. Conștiința individuală și "conștiința socială" aproape că se suprapun, orice "abatere" find sancționată, iar individul pedepsit. Într-o astfel de societate putem vorbi de solidaritate mecanică; • altul în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
258 Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1996, p. 285. 259 David Miller (coord.), op. cit., p. 769. 260 Krishan Kumar, op. cit., p. 31. 261 Cf. Brândușa Palade, "Introducere la ediția românească", în Krishan Kumar, op. cit., pp. 20-21. 261 "Similitudinea funciară dintre totalitarism și utopism ar consta în aceea că ambele promovează un adevăr unic și indubitabil ce ar trebui impus tuturora, inclusiv celor ce nu cred în el; într-o societate totalitară sau într-una utopică nu sunt îngăduite
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
În care potențialul de creștere a productivității este mai ridicat; astfel, creșterea economică poate fi realizată intensiv, la același nivel al investițiilor. Orientările existente În politicile de impozitare a profitului vizând stimularea investițiilor evidențiază, atât opțiuni diferențiate, cât și multe similitudini. Astfel, În multe țări, perioada pe care pot fi reportate pierderile și deduse din profiturile viitoare este cuprinsă, În general, Între 5 și 7 exerciții viitoare, cu diferențieri de la o țară la alta; unele țări acordă chiar dreptul la deducerea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
444), (S. c. G., ÎI, 77, n. 1581); (Quod. Quaest., VIII, q. 2, a. 1, co.)], similitudo este un termen tehnic care nu trebuie înțeles că o „ima gine pictografica“ sau că o „imagine mentală“. Pentru Toma, x este o similitudine (asemănare) a lui y, dacă și numai dacă x și y împart aceeași formă. Înainte de a-i da dreptate lui Dominik Perler, voi lua în calcul câteva pasaje din Toma din Aquino care pot explica manieră în care este similitudo
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
convenientiam vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos communicandi în formă. Quaedam enim dicuntur similia, quae communicant în eadem formă secundum eandem rationem, et secundum eundem modum, et haec non solum dicuntur similia, șed aequalia în sua similitudine; sicut duo aequaliter albă, dicuntur similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de altfel, este singurul citat de Robert Pasnau, sus ține în mod mai convingător acest model: (ÎI.2.11.) [...] în intellectu vero humano similitudo rei intellectae est aliud a substantia intellectus, et est sicut formă eius; unde ex intellectu et similitudine rei efficitur unum completum, quod est intellectus în actu intelligens (ÎI Super Sent., d. 2, q. 3, a. 1, co.). [...] într-adevăr, în intelectul uman, asemănarea lucrului înțeles este diferită de substanță intelectului și este precum forma lui; de aceea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos communicandi în formă. Quaedam enim dicuntur similia, quae communicant în eadem formă secundum eandem rațio nem, et secundum eundem modum, et haec non solum dicuntur similia, șed aequalia în sua similitudine; sicut duo aequaliter albă, dicuntur similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a operei De vita Moysis, Sfântul Grigorie descrie eliberarea spiritului de sub aspectul pasional, prin asceză. Teognosia angajează pe om într-un proces de interiorizare, de enstază - așa cum îl numește Sfântul Grigorie - pentru ca omul să găsească chipul lui Dumnezeu, care are similitudine cu arhetipul<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 85. footnote>. Progresul în cunoaștere rezultă din progresul în viața duhovnicească: „Măsura cunoașterii lui Dumnezeu ... este în tine”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Fericiri, omilia a VI-a, col. PSB, vol
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
pe piața de origine, ceea ce permite firmei, plecînd de la același proces de fabricație, să cucerească noi cote de piață În străinătate, prelungind durata de viață a unui produs. Piețele geografice pe care are loc expansiunea sunt selectate În funcție de relativa lor similitudine cu piața țării de origine, din punct de vedere al caracteristicilor cererii, al nivelului și structurii veniturilor și În funcție de potențialul lor de creștere În viitor. Relativa standardizare a produsului, ca și caracteristicile piețelor selecționate de firmă explică marketingul uniform aplicat
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
de vedere, omonimele toponimice, polionomiile toponimice, tautologiile toponimice, toponimele multiple, polarizările toponimice, lanțurile și arborii urbanonimici. Aceste fenomene (și altele comparabile) demonstrează, pe de o parte, că numele proprii au, pe lîngă particularitățile care le diferențiază de cuvintele comune, multe similitudini cu acestea din urmă, fiind supuse în ultimă instanță legilor de organizare, evoluție și funcționare caracteristice lexicului în general, din care de altfel fac parte. În mod oarecum paradoxal, modalitățile lor de raportare, asociere și grupare consolidează nu numai calitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că primele au fost denominate hidronimele și de la acestea, prin transfer, celelalte tipuri sociogeografice. Interesant este că Bistrița, ca și alte multe nume de locuri romînești, se găsește și în Grecia, cu forme și reflexe fonetice asemănătoare celor romînești, constituind similitudini sugestive privind influența lingvistică a slavilor în cele două teritorii. Emil Petrovici consideră că toponimele, multe și importante, de origine slavă din teritoriile romînești puteau fi date de slavii care trăiau cu romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a două obiecte, modelul și obiectul creat, ce întrețin o relație complexă de similitudine și de neasemănare. Obiectul de artă nu este niciodată duplicatul celui real, ci îl transfigurează într-o formă ideală, proces care îi conferă un fel de eternitate. Artiștii Antichității știau acest lucru vizând crearea unei opere imuabile. Estetica s-a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
animă filmul interior. Rezultă de aici că proiecția frecventă a unor imagini nu poate face niciun rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbirea pentru a nu spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O mostră a absurdității în plan lingvistic, ca expresie a noncomunicării, este schița Căldură mare, în care atmosfera caniculară justifică sterilitatea dialogului apropiat de absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dedesubt din saxofon"70. În Neguțătorul de ochelari, repere intertextuale (în dublul sens temporal) pentru umorul absurd al dialogului descoperim atât la Caragiale, în special în schița Petițiune, cât și în sketch-ul ionescian Salonul auto sau în farsa tragică Scaunele. Similitudinile de la nivelul schemei actanțiale din schița caragialiană sunt vizibile: funcționarul, solicitantul și petiția rătăcită sunt roluri preluate la Arghezi de neguțător, client și achiziția inutilă. Impresia de absurd este dată, exact ca în scrierea lui Caragiale, de neîndeplinirea condițiilor care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, noncomunicarea are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de viță având atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 1094. 52 Ion Simuț, "Gib I. Mihăescu, Rusoaica un roman european", în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 67. 53 Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 398. 54 Respectiva similitudine este semnalată de Nicolae Balotă: "Psihologia aceasta a închipuirii maladive ar putea fi parodizată din acea popular-burlescă degradare caragialescă a "fandacsiei"" (în Gib Mihăescu nuvelist, în vol. Labirint, București, Editura Eminescu, 1970, București, pp. 90-93). 55 Gib I. Mihăescu, Nuvele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]