89,574 matches
-
la îndemâna cercetătorilor. Dacă interesul pentru Arghezi va manifesta într-un viitor apropiat o creștere a cotei, aceasta se va întâmpla, cu siguranță, și datorită biobibliografiei lui D. Vatamaniuc. Acolo unde a lucrat D. Vatamaniuc, domnia sa nu a adus doar o simplă contribuție de istoric literar modest, ci a realizat un studiu (documentar sau interpretativ) esențial, care ulterior nu a putut fi în nici un caz ignorat. La 85 de ani, D. Vatamaniuc este un campion al istoriei literare tradiționale și un reper
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
pară. A doua istorie se abate de la Bucureștiul unei belle époque pe ducă, stînd, la rîndu-i, pe amintiri (la a treia generație) de la Junimea, la Moldova ,moștenită" după mamă, cu vacanțele la Blânzi, printre țărani care împărțeau cu boierii lor simpla, adevărata noblețe. Sînt fîșii egale de memorie care-și cedează rîndul într-o cronică vivantă, în așa fel încît atunci cînd crește una, cealaltă o urmează ca un tiv. O mărturie, de la țară, de la oraș, potrivită, într-un fel, să
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
opera. Deși nedreaptă, această situație este o sursă inepuizabilă de confort. Fără a fi reactualizați în expoziții ample de multă vreme, uneori de mai multe decenii, artiști precum Grigorescu, Andreescu, Luchian și încă mulți alții de categorie grea au devenit simple repere onomastice. Aproape inaccesibili publicului larg, ei își consolidează pe zi ce trece legenda, nu din pricina valorii inconfundabile a operei lor, ci din pricina misterului în care ea se afundă tot mai adînc. Intr-un astfel de impas se găsește, alături de
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni dramatice. In al doilea rînd, aceea că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea lui Cezanne este încă
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
și sfîrșește prin a experimenta bucuria pură a culorii și dizolvarea formei plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Iar cine îl privește acum pe Șirato ca pe un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului este ori naiv și neinformat sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă. Jiquidi Dacă nu uitat cu totul, atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
o privire mai atentă a moștenirii sale artistice poate releva și, în același timp, restitui conștiinței publice o altă față a desenatorului, mult mai complexă și mai incitantă decît cea perpetuată, prin inerție, pînă astăzi. Departe de a fi o simplă anexă a textului caragielean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi este un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Ioan Mattis În curînd, la Galeria Luchian 12, se va deschide expoziția de pictură și grafică Ioan Mattis, fiul lui Hans Mattis -Teutsch
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
locul lui, mai puțin Teatrul Național. Altceva, în Bucureștii anului 2000, nu l-a mai surprins? Nu. Toate bune. Interesanți sînt Bărbatul și Femeia, un cuplu care vorbește tot timpul aparte (și pe lîngă...). Le strică farmecul retro, de ființe simple și boeme, preocuparea Bărbatului, aceea de-a "tricola", de-a face, adică, un aparat care nici nu decolează, nici nu stă pe loc. Cu țintă clară (de ne-am gîndi numai la al treilea gen, neutrul, și la definiția lui
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
Tudorel Urian Ce s-a ales, după 1990, de foștii disidenți anticomuniști? Pînă la implozia sistemului comunist european, simpla pronunțare a numelor lor, la postul de radio "Europa Liberă", provoca fiori și făcea să licărească o palidă speranță în casele înghețate și întunecate ale românilor. În ultimii ani ai comunismului, nume precum Lech Walesa, Milovan Djilas, Adam Michnik, Vaclav
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea stilistică don quijotescă și tauromahică prin Albeniz, Granados, de Falla, Rodrigo, încercare de "întoarcere acasă" din prăfuitul drum al Stambulului, sau doar un simplu excurs exotic, asta rămâne să aflăm împreună, cum ne-o fi norocul! Un exemplu de rafinament, incursiunea în tradiția muzicală spaniolă - meritul acestui album. Cântece culese de Frederico Garcia Lorca, sau compuse de Manuel de Falla în spirit tradițional, sau
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
tinerii de succes din presă își datorează începutul de notorietate tocmai apropierii de unul sau altul din modelele abhorate acum. Ceea ce numeam la începutul rândurilor de față o operațiune de linșaj se relevă a fi, la a doua vedere, o simplă, banală și nu prea onorabilă încercare de a scoate din joc niște competitori nu tocmai ușor de învins. Că am dreptate, o dovedește evoluția evenimentelor în zilele imediat următoare: aproape toate semnele de întrebare ridicate de Cristian Tudor Popescu și
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
ajuns să demisioneze de la conducerea Televiziunii, în urma unei politici identice cu a PSD-ului, de a-i schimba pe "ai lor cu ai noștri". Dacă chiar ar fi vrut să nu se întîmple asta, Băsescu avea la dispoziție cele mai simple mijloace cu putință, de a transmite coaliției să nu-și mai tureze motoarele împotriva lui Nicolau. După demisia acestuia, încercarea lui Băsescu de a părea că n-are nici o legătură cu această operațiune mi se pare o stîngăcie greu de
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
pensiilor, majorează salariile parlamentarilor... Iar ăștia vor banii depuși pentru autoturisme! Ai văzut ce s-a mai jupânit lumea, domnule? Bravo! Badea Cârțan a mers pe jos până la Roma și retur și nu s-a plâns de bătături... Are dreptate... Simplă coincidență? Afurisita mână a zeiței Fortuna? Știe, eventual, doar Antichr... Nu - Nici el! La TVR2 se transmite un reportaj cu niște excursioniști perpedeși. Vai, nouă, și ce faini sunt! Ce umblet pe jos!... Or fi rumânași de-ai noști? Nu
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
și al ghinionului pe care ni le-a adus cifra 13, așa încărcată de sensuri ascunse cum este mai întotdeauna în cărți. Scara rulantă din Pasajul de la Universitate a funcționat, după cel puțin 15 ani în care a constituit un simplu element de decor, ceea ce, pentru publicul feminin sosit cu metroul și cu sandale cu toc a fost un adevărat noroc (rima este sub control!). Fântâna de la Arhitectură, și ea în funcțiune, reflecta curcubee și ridica perdele de stropi răcoroși. Ghinion
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
documentarul naște, în mod legitim, următoarea întrebare: cîtă libertate a gestului, cîtă jubilație a privirii și cîtă grijă pentru forma de exprimare există în aceste desene și dacă nu cumva ele sînt doar consecința unei predispoziții pioase și a unei simple capacități de a admira. Oricare ar fi răspunsul, datele problemei nu se schimbă prea mult. Pentru că valoarea și autenticitatea desenelor lui Olian nu stau în noutatea limbajului, în rediscutarea expresivității sale ori în inovații de natură tehnică, ci tocmai în
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
mecanice sau convenționale. însă dimensiunea cea mai importantă a desenelor lui Olian este candoarea lor, lipsa oricărui artificiu și incapacitatea, rar întîlnită la artiști, de a folosi totul doar ca un pretext pentru a vorbi incontinent despre sine. Olian vorbește simplu, sfios și, de multe ori, naiv, doar despre ceilalți, le mitologizează urmele și caută să descopere, în interioare, în ziduri și în fațade, în ochiurile de geam și în acoperișuri, amprentele exemplarității și insemnele permanenței. Indiferent dacă se numește Grafică
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine. După aceleași procedee - al decupajului pe decenii și al organizării materiei pe generații - a redactat ulterior, în 1975, două volume despre Poezia românească contemporană. Inadecvarea stilului narativ și automatismul simplei inventarieri tematice sar imediat în ochi. Al Piru scrie la fel despre Nichita Stănescu și Poeții Văcărești, despre Camil Petrescu și Mihail Davidoglu. Procedează ca un chirurg, căruia îi e indiferent pacientul. Răceala de execuție a operațiunii descriptive de istorie
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
personalitățile. Operele analizate de Al. Piru nu sunt ființe vii, ci corpuri inerte sub anestezie. Cu una sau două excepții, Al. Piru desemnează bine capii de generație în "panorama" sa. Operațiunea e făcută tacit, fără nici un fel de comentariu, prin simpla plasare a numelor în fruntea listei la generațiile vârstnică, mijlocie sau tânără. La poezie, sunt Tudor Arghezi (urmat imediat de Lucian Blaga), Mihai Beniuc și Dimitrie Stelaru (pentru generația tânără puteau fi la fel de bine Geo Dumitrescu sau Ion Caraion). La
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
că a "lucrat" cu G. Călinescu (debut la "Jurnalul literar" în 1939, asistent la catedra lui G. Călinescu în 1946, doctorat cu o teză despre G. Ibrăileanu în 1947). Dar ucenicul e mult prea limitat în perspectiva sa, ca un simplu laborant față de un cercetător. Știe tot despre eprubete, recipiente și preparate, dar experimentul în ansamblul său îi scapă. Opera analizată moare în mâna lui, se muzeifică. De fapt, Al. Piru e un sceptic, pe când G. Călinescu era un epicureu al
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
de jos, nici urca atât de mult cât o fac posturile comerciale. Fără o viziune clară, fără a-și asuma o misiune, fără a dori să fie parte a educării omului, și nu a imbecilizării lui, televiziunea publică e o simplă tocătoare de bani și un instrument de manipulare politică. Ceea ce se întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
vina pe rating-uri, n-ar fi rău să vedem ce e introdus în grile sub denumirea "cultură". Și vom constata că e vorba de programe născute moarte, lăsate pe mâna unor indivizi fără nici un fel de talent. Explicațiile sunt simple și triste: prin tradiție, emisiunile culturale ale vechii televiziuni de stat erau realizate de indivizi completamente lipsiți de har, al căror rol era eminamente ideologic. După 1990, ei au făcut, așa-zicând, "școală", instituind un model (negativ, dar persistent) al
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
de tipul de emisiuni pe care le-ar fi realizat (Pivot s-a ocupat, de altfel, multă vreme de sport). Probabil că la o emisiune despre pompieri e salutar să posezi o doză sporită de aplomb. Ea poate părea o simplă bâtă în baltă în cazul unei delicate dezbateri de idei. Ce nu s-a înțeles în domeniul emisiunilor culturale de la televiziune e că seducția înseamnă altceva decât un decor fistichiu, o filmare aparent nonconformistă și un moderator capabil să turuie
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
mult slave decât germanice, marcate de tensiunea dintre omul Renașterii și înțeleptul de tip chinez, dintre aristocratul balt și descendentul prezumptiv al lui Gingis-Han, dintre profetul inspirat al "Lumii ce se naște" și vorbitorul înnăscut, pendulând permanent între genialitate și "simplă" magie verbală. Legendele respective erau de două categorii, corespunzând dualității profunde a personajului pe care-l descriau: pe de o parte, cele axate pe calitățile lui intelectuale ieșite din comun, care îi atrăseseră la un moment dat faima ambiguă de
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
în primul rînd de informatică: softist, computerist, calculatorist: "softiștii autohtoni ar putea deveni curând scumpi pentru vestici" (Ziarul financiar, 1087, 2003, 1); "tînărul computerist a fost prins în flagrant" (EZ 2518, 2000, 4); "Bill Gates a fost mai întâi un simplu Ťcalculatoristť până să iasă în lumina reflectoarelor" (eva.ro). Anunțurile de specialitate intră în detalii, denumind specialistul după competența în mînuirea unui anumit limbaj, sistem sau program ("COBOL-iști. Caut programatori COBOL", clubafaceri.ro). Lumea computerelor și a internetului produce
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
din rând nu mi se pare un semn de slăbiciune. Autorul nici nu este cu totul izolat: Ioan Lăcustă sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]