2,409 matches
-
acolo evrei. Când am sosit la Așgabat, m-am adresat funcționarei de la postul "Inturist" din hotel, zicând că peste trei zile sărbătorim Anul Nou evreiesc și că aș dori să merg la sinagogă cu această ocazie. "Pot să primesc adresa sinagogii?", am întrebat-o. Funcționara mi-a aruncat o privire în care se amestecau nuanțe de groază și ură, dar mi-a promis să caute și să-mi spună. Am așteptat însă în zadar timp de două zile și, de câte ori drumurile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la ea în birou, dar nici nu apucasem bine să deschid gura, când aceasta, privindu-mă cu un dispreț otrăvit, s-a răstit la mine pe un ton ridicat, zicând: "La Așgabat nu sunt nici biserici, nici moschei și nici sinagogi! Ați înțeles?". "Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
intonat și eu, cântând cu el, melodia răspândită în lumea așkenază, refrenul cel mai cunoscut din liturghia zilei de An Nou. Iată cum am marcat sosirea Anului Nou Evreiesc 5738 la capătul lumii, în Așgabat, orașul unde nu exista o sinagogă, dar unde s-a găsit un evreu ieșit parcă de nicăieri să ne însoțească în ajunul acestei zile memorabile. Legături amuzante cu colegi străini Din subsolurile memoriei am cules un mănunchi de episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ceva de kilometri la sud de Budapesta. Am ținut neapărat să trec pe ulițele pe unde mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși să localizez clădirea unde a funcționat casa de studii, speram să găsesc în schimb măcar sinagoga unde se ruga și, poate, mormintele unchiului-dascăl și ale mătușii, soția lui. Paks este un orășel care reflecta, prin aspectul său fizic și prin animația străzilor într-o zi însorită de toamnă timpurie, o apreciabilă bunăstare a populației, acesta fiind
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înzestrat până și cu un Birou de informații turistice situat pe strada mare. Însă tânăra funcționară de serviciu din după-amiaza zilei în care am intrat în biroul ei n-a știut să spună nici unde se află sau se aflase sinagoga pe vremea când trăiau evrei în Paks și nici cum se ajunge la cimitirul evreiesc. Dar șefa biroului cu care am luat legatura prin telefon mi-a explicat cum pot ajunge la cele două locuri căutate. În sfârșit, fosta sinagogă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sinagoga pe vremea când trăiau evrei în Paks și nici cum se ajunge la cimitirul evreiesc. Dar șefa biroului cu care am luat legatura prin telefon mi-a explicat cum pot ajunge la cele două locuri căutate. În sfârșit, fosta sinagogă din Paks, situată la un colț de stradă cu strada mare, este astăzi bibliotecă publică. Numai cine cunoaște stilul construcțiilor sinagogale din această parte a lumii își va da seama care a fost destinația originală a clădirii. Interiorul ei a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
evreiască în plină floare, astăzi nu trăiește niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în trecut sunt cimitirul și o placă fixată în 1994, la cincizeci de ani de la deportarea evreilor din Ungaria, pe zidul lateral al fostei sinagogi, pomenind cele aproape opt sute de suflete evreiești exterminate în lagărele morții? Nu am fost surprins că nu am găsit vreo urmă directă a prezenței tatălui meu la Paks, dar am reușit, în schimb, să localizez în cimitirul păzit de o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cunoscut ca "Vaidaber Moshe", după titlul cărții care i-a consacrat reputația de erudit și analist fin și pătrunzător. Nici la Bonyhád, una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se află aproape de acoperiș, pe zidul răsăritean al clădirii, deasupra Arcei Sfinte unde se păstrau sulurile Torei. Cine știe în ce împrejurări au fost sfărâmate sticlele geamului, dar steaua lui David veghează în continuare, de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
hrăniți de o bucătărie populară, până la eliberare. În Beiușul copilăriei mele trăiau cam două sute de familii evreiești. Ele formau o comunitate care întreținea un rabin, doi hahami, un învățător, un melamed 27 și un contabil. Viața comunitară se desfășura, pe lângă sinagoga mare construită în 1894, într-un complex de clădiri care adăpostea sala de rugăciuni pentru zilele lucrătoare (Bet ha-Midraș), o școală primară (de șapte clase de vreo treizeci de elevi în total, instalați într-o singură încăpere și instruiți de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
face că nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea Revelionului din 1941) a fost dărâmată în urmă cu câțiva ani, și în locul clădirii impozante unde tata oficia rugăciunile de Mussaf în zi de sărbătoare și rostea predicile sale încântătoare care au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încântătoare care au stârnit admirația auditoriului se ridică acum două vile banale și nu există niciun semn care să amintească trecătorului că, pe locul acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde pe vremuri palpita viața comunitară școala primară, beit hamidraș, baia rituală și sala de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a schimbat înfățișarea în așa măsură încât, revenind acum, nu am recunoscut locurile unde mă aflam. Când am ajuns pe strada unde am stat odinioară nu am recunoscut casa în care am locuit timp de aproape douăzeci de ani. Bineînțeles, sinagoga nu mai era, iar casa însăși a suferit schimbări. Dar nu numai din acest motiv, ci și fiindcă toată strada și-a schimbat înfățișarea. A dispărut livada jandarmeriei din fața casei noastre, unde când se coceau prunele, albastre, mari, dulci și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu prospețimea recuperată a cartierelor din zona centrală. În drum spre Beiuș am stat două zile la Cluj și apoi am trecut prin Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe strada Horia. Dacă am face suma vârstelor celor prezenți, am obține între șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe strada Horia. Dacă am face suma vârstelor celor prezenți, am obține între șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al doilea lăcaș de rugăciune. În schimb, Universitatea "Babeș-Bolyai" a cumpărat sinagoga de pe strada Croitorilor și a instalat în clădirea renovată "Institutul de Studii Iudaice". Interesul actualei conduceri
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al doilea lăcaș de rugăciune. În schimb, Universitatea "Babeș-Bolyai" a cumpărat sinagoga de pe strada Croitorilor și a instalat în clădirea renovată "Institutul de Studii Iudaice". Interesul actualei conduceri a Universității pentru cultura iudaică și posibilitatea oferită studenților de a studia și a se specializa în acest domeniu merită menționat. Lucrurile nu sunt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ale fostului ghetou de pe malul Tibrului. M-a surprins că nu am găsit din fostul ghetou decât câteva clădiri în ruină (și un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la Sinagoga Mare care se află la periferia fostului cartier evreiesc, pe promenada ce însoțește Tibrul, râul care străbate cu întortocheri numeroase orașul. Sinagoga, o clădire imensă destinată satisfacerii unor cerințe din alte timpuri, când comunitatea romană era cu mult mai numeroasă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la Sinagoga Mare care se află la periferia fostului cartier evreiesc, pe promenada ce însoțește Tibrul, râul care străbate cu întortocheri numeroase orașul. Sinagoga, o clădire imensă destinată satisfacerii unor cerințe din alte timpuri, când comunitatea romană era cu mult mai numeroasă decât astăzi, se înalță sfidătoare sub o cupolă care pare că tinde să concureze cu cea a Bazilicii Sfântului Petru din Cetatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
decât astăzi, se înalță sfidătoare sub o cupolă care pare că tinde să concureze cu cea a Bazilicii Sfântului Petru din Cetatea Vaticanului. Era vineri, iar seara am revenit să asist la rugăciunea de kabalat shabat 30. Ca să intru în sinagogă am fost obligat să trec "sub furcile caudine" ale controlului de securitate și să încredințez telefonul mobil în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși nu mă știu candidat la niciun soi de subversiune. Surpriza adevarată însă m-a așteptat înăuntru, în sinagogă. Shoshana a urcat la etajul rezervat femeilor. Eu încercam, fără prea mult succes, să mă asociez acelora ce se rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani. Venisem la oficiul religios festiv cu cartea mea de rugăciuni, dar aproape nimic din textul consfințit în tradiția mea nu se potrivea cu textele ce se rosteau în această sinagogă. Eram debusolat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani. Venisem la oficiul religios festiv cu cartea mea de rugăciuni, dar aproape nimic din textul consfințit în tradiția mea nu se potrivea cu textele ce se rosteau în această sinagogă. Eram debusolat total, iar rabinul din Padova mă privea amuzat; doar la sfârșitul ceremoniei religioase mi-a explicat că, pe lângă riturile askenaz și sefard, există și un rit roman care a luat naștere în epoca premergătoare distrugerii Templului din Ierusalim
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]