3,912 matches
-
turma ce-ar putea să mă zdrobească.Nu știu nici cât de lung e acest drum,Cu ce viteză și-n cât timp să îl străbat, Căci, după cei care-au trecut, nu vezi de-atâta fum și scrumși de sinistre vânturi prăfuite, care bat.Eu șchiopătez ușor de-un sufletși pasul mi-este azi nesigur, dureros.Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet.Voi alergați, eu vin încet pe jos!Mă uit mirată-n urmă, înainte...Prin ceață
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură secunda, de-atâtea haine grele Aleargă fără-odihnă și de-o implor să stea, Întoarce obosită privirea către stele Dar de oprit nu poate, deși de vrut, ar vrea. E-un maraton sinistru în care-a fost înscrisă De la-ncepulul lumii, fără contract de-accept; Poate s-ar plânge-o clipă, dar lacrima-i închisă Într-o clepsidră spartă, și n-ar fi înțelept Ca fluvii reci de sare să curgă în neștire
O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374800_a_376129]
-
și aclamațiile entuziaste ale celorlalți. Florin, contrariat, încercă să-și recupereze sticla, dar fata îl opri cu un gest îndrăzneț. Își juca ultima carte! Din depărtare se apropiau alte lumini de mașină, iar ea le văzuse și hotărâse. Așteptă surâzând sinistru sosirea bolidului și când socoti că e suficient de aproape, lovi cu sete în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
nu știu realul, Ca cifre au amețit Sfidând mereu actualul! În furie, prim-ministru Să câștige post suprem, Prezența cifre cu lustru Grav ieșite din barem! Moșule, adu cu tine Adevărul crud și trist, Să îl transformăm în bine, Din sinistru-n optimist! Referință Bibliografica: MOȘ NICOLAE / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MOŞ NICOLAE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369201_a_370530]
-
grânelor dintr-o holdă. În anul 2003, Nicolae Sulac, pe când poate că nimeni nu credea și nici nu prea ar fi avut cineva pricini să bănuiască, a fost secerat, fulgerător. De ce, de unde a venit glonț tragicul sfărșit? Din sine, de la sinistra întunecime neîndurătoare, sau de unde? Legendă ori sâmbure de adevăr, în jurul acestei reflecții interogative s-a discutat, se discută și se va mai discuta pe de o parte cu prezentarea obiectivă a verdictului medical, pe de altă parte, în silabele șoaptei
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
A rămas privind inert. Munte, munte Domogled Mulți încearcă să te sape, Și de tine vor să scape! Munte tu rămâi întreg, Și îi faci să ți se-nchine, Căci tot falnic tu rămâi. Nopți senine, cer cu stele, Cântecul sinistrei cucuvele, Strecurat prin cercevele. Doar hotelul părăsit, În profundul întuneric, Aruncat în atmosferic. Ferestre goale, reci, Cu ruptele cercevele, Adăpost de cucuvele. Geamuri sparte, geamuri triste, Plâng sub stropii reci de ploaie, Care cad așa de anarhiste. Referință Bibliografică: IMAGINI
IMAGINI DIN HERCULANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369220_a_370549]
-
Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar de vânt, ci și de duhuri rele, intrând
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Zicere Prin cameră plutea un balon, Venera ieșea pe balcon, balonul se sparse cu poc, balconul căzu în noroc. Suntem sortiți echilibrului? Citatul e-al perjedintelui, miniștrii siniștri se plimbă în travesti, se mai schimbă, cântând a capella-n surdină, se-aude cum trece-o mașină în urlete de pachiderme, Venero, azi mergem la terme, te-oi dezbrăca și de piele, cum smulgi de pe cer orice stele, mai pură
ZICERE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362252_a_363581]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SINISTRE VREMURI !... Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-i timp de poezie, de visare, sunt vremuri dure care-asprime cer. Cei care-s blânzi sau au vreun scrupul pier. Lupta în junglă
SINISTRE VREMURI !... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362267_a_363596]
-
furi ca să ajungi prosper suportă tot ce-nduri cu resemnare. În vremurile-acestea blestemate nimic nu mai e sfânt, nimic măreț, cinstitul este prost, hoțul isteț și-i socotit nebun cel ce se zbate. Anatol Covali 9 februarie 2016 Referință Bibliografică: Sinistre vremuri !... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SINISTRE VREMURI !... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362267_a_363596]
-
bătea pe colina? Privesc în urmă să-ți văd chipul,buna mama Iarbă și mieii cresc în fiecare zi!...Paștele o să vină! Povară indiferentei ne-apasă fără să știm... Prietenii și frații plecat-au departe în lume Vine oare timpul sinistru să plătim Păcatul din grădina,se-ntoarce sub alt nume? Osemintele lăsate pe cetate ,la capăt de hotare E lacrima căzută,în viața demult pierdută Atâtea generații așteaptă o pură floare O simplă rugăciune și-o plecăciune muta! E ziua
VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378718_a_380047]
-
cât doi, Vor cu puținul lor, copii să crească, În Pace și Credință strămoșească! . . . E-n miezul iernii și cu Maricica, Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară, Lângă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
cât doi,Vor cu puținul lor, copii să crească,În Pace și Credință strămoșească! . . .E-n miezul iernii și cu Maricica,Cu sufletu-nghețat de Dor și Of,Muncim ca robii toată ziulica,Răbdând jigniri și mofturi la un grof. . .Pustiu, sinistru și doar chipuri triste,Dărâmături ca după-un cataclism,Rar întâlnesc ființe optimiste,Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . .Îngenunchez mereu, seară de seară,Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară,Lângă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
a altei puteri de-a încheia alianțe sau a face război. Din câte știm noi despre ilustrul nostru prim-ministru cu apucături de mare cancelar crează-ni-se una. Ilustrul conte, care a participat cu aer melodramatic și cu figură sinistră la conspirația de la Opera comică și de la Ipodrom și care a urmat lecțiunile d-lui Allix asupra melcilor simpatici, nu e un om atât de primejdios pe cât se pare de departe. Mai depărtarea Apusului Europei, mai mulțimea de gazete cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
una peste alta vo câteva sute de cărți vechi... Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunțuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice;" (Sărmanul Dionis) Acest romantism "funinginos" al zidurilor, ieșit parcă din penelul "unui Rembrand sinistru", cum zice același critic, trebuie citit în toate semnele lui. Eminescu nu adaugă nici un adjectiv la întâmplare,13 nu pune nimic in plus care să nu exprime o gândire bine articulată: încă în (stadiul de) ruină zidul mai vorbește: * sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a altul țării, într-o cadență de lagăr. Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dl. Iliescu, însoțit de pîlcul de gaițe gureșe, se îndreaptă fuguța, de ce n-ar avea și Bucureștii, capitala sîngeroasei revoluții anticomuniste, un memorial al holocaustului roșu, în care să fie prezente și Canalul, și Gherla, și Aiudul, și Piteștiul, cu sinistrul cortegiu de orori comise de cei ce, după război, au înfipt ghearele în grumazul țării și care nici astăzi nu vor să și le scoată? Să nu așteptăm ca răspunsul la această amară întrebare să vină din partea recentului vizitator al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vrea să se sinucidă. Viezurele își face cruce și urcă-ngrijat. Regret cinismul, absolut gratuit, și cer ceva dulce, ce? Orice: O șarlotă, te rog! 2 septembrie Stadionul din Copou. Tribuna... oficială. Remarcam, după '89, modificarea compoziției oficialilor: dispăruseră personajele îmbrăcate sinistru, în costume negre, cel mult bleumarin, și scuipînd coji de semințe în capul clasei muncitoare de la galerie, le luaseră locul inși corpolenți, cu aer prosper-afacerist, dar... dar și figuri ale protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compozitor. N-am cunoscut această imagine și, văzînd-o, m-am cutremurat. E un Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum, de aceasta, de-a dreptul sinistră. Lăsînd la o parte ingeniozitatea celor de la 22 de a ilustra pagina orbului Oedip cu fața lui Enescu, lovită parcă ea însăși de cecitate, să detașez, o secundă, imaginea reprodusă și să văd în ea mai mult decît este. Oricum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd Steaua joacă un meci mare. Cum a fost, să zicem, cel cu Glasgow. Zone întregi din tribune sînt colorate kaki: acolo se află galeria de bază a steliștilor, mii de răcani scoși din garnizoanele Bucureștilor și puși să urle. Sinistru! Mai arătați-mi o imagine ca asta, pe mapamond, vorba cuiva, și nu mai spun nimic. Mă rog! poate prin Irak, pe undeva, sau pe la Phenian... Văzînd imaginea cu tribunele kaki, îți trec prin minte pelicule celebre, cu meciuri crude
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moștenitorii și complicii schingiuitorilor. Mai are serialul acesta al ororii și acum aceeași motivație? Acum, cînd comunismul rezidual a fost măturat (cel puțin teoretic) în urma alegerilor din noiembrie? Poate nu chiar aceeași, poate nu în măsura în care el se adresa unor figuri sinistre, protejate de vechiul regim, dar nimic din încărcătura lui tragic-istorică nu și-a pierdut legitimitatea. Să rămînă doar ca un aprig memento? Să devină justițiar? Amîndouă ipostazele sînt justificate. În ce proporție? Numai realizatoarea serialului și cei ce vor să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stațiune, cu chemările lui (obligatorii) la educativele reprezentații. (Asta se consuma în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîtorva vilișoare.) Scena în aer liber? Scena lumii sinistre. E și ea, uite, o jalnică magazie de sticle și lăzi dezafectate. "La Luminiș e muzică din nou". Peleș. Cam aceleași cohorte de vizitatori. Cel puțin, coate-goale nu mai vin să vadă unde au stat... ceaușeștii, cum o făceau imediat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cap căciuli ale Armatei Roșii, de pe care, ce-i drept, au fost scoase, delicat, cu penseta, steluțele în cinci colțuri. De ziua Marii Uniri (în timp ce Basarabia continuă să rămînă sovietica republică... moldovenească), pe trotuarele Iașilor încă se fuduleau, ca uniformă, sinistrele cușme urechiate. Păi, vorba Connex-ului: ciulește urechile! Nu știu dacă vă mai amintiți momentul în care, în prezența lui Gorbaciov (venit la București să-l decoreze pe Ceaușescu, dar și, decorîndu-l, să-l lase mortal din brațe), panicatul dictator dîmbovițean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al bolșevismului primar, uitat nu numai de Washington, dar chiar și de Kremlin, în insula aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în ambițiile vetuste ale bătrînul tunicar. Sinistra (adică de stînga) istorie a tunicii. Moment cînd codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]