5,222 matches
-
sistemul politeții negative, predominant în cultura română, spre sistemul politeții pozitive, odată cu adoptarea unor clișee discursive de proveniență anglo-saxonă. 4.4. Opoziții între diverse forme pronominale În opoziția formal/informal au fost atrase și alte pronume concurente în anumite structuri sintactice: forma aferezată a pronumelui demonstrativ cel (standard) și forma neaferezată acela (pedantă, formală) în combinația cu un pronume relativ (cel despre care vorbeam/acela despre care vorbeam); forma aferezată a demonstrativului compus cu ecce (cel) și forma echivalentă simplă ăla
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
demonstrativului compus cu ecce (cel) și forma echivalentă simplă ăla, când funcționează în calitate de centre ale unor grupuri (pro)nominale (cel de pe masă/ăla de pe masă); relativul compus, specific limbii scrise, stilului "înalt" (ceea ce) și demonstrativul colocvial asta, ocurente în structuri sintactice sinonime (ceea ce e o problemă/asta e o problemă); relativul compus ceea ce (cu distribuție limitată) și relativul simplu ce (a spus ceea ce a crezut de cuviință/a spus ce a crezut de cuviință). Acești termeni, considerați pedanți în lucrările normative
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de intonație, dubla actualizare în discurs a unui referent, prin pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
combinatorii inerente ale acestui pronume/adjectiv pronominal: este termenul cel mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică inerentă +/-animat; se poate combina cu un număr mare de prepoziții; are formă unică; generează întrebări parțiale deschise, fără a constrânge vorbitorul la răspunsuri foarte precise
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
plasată cel mai adesea în partea stângă a enunțului, față de remă, care reprezintă informația nouă în discurs, plasată, adesea, în partea dreaptă a enunțului. Prin focus/element focal desemnez acel element din discurs care, prin diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului printr-un intensificator (Tocmai rezultatul mă interesează), izolarea sintactică prin circumstanțialul de relație (Cât despre rezultat, mă interesează foarte tare), reluarea subiectului prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este rezultatul), structurile cu dublă negație nu ... decât (N-a venit decât el). În timp ce toate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
despre rezultat, mă interesează foarte tare), reluarea subiectului prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este rezultatul), structurile cu dublă negație nu ... decât (N-a venit decât el). În timp ce toate aceste strategii fonetice, lexicale și sintactice de focalizare sunt comune și altor poziții sintactice, lexicalizarea prin pronume personal a categoriei vide este specifică subiectului. 11 Această ipoteză este susținută și de următoarele exemple, în care absența dublării se justifică prin intenția discursivă a vorbitorului de a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin pronume neutru (Rezultatul, asta mă interesează), construcțiile scindate (Ceea ce mă interesează este rezultatul), structurile cu dublă negație nu ... decât (N-a venit decât el). În timp ce toate aceste strategii fonetice, lexicale și sintactice de focalizare sunt comune și altor poziții sintactice, lexicalizarea prin pronume personal a categoriei vide este specifică subiectului. 11 Această ipoteză este susținută și de următoarele exemple, în care absența dublării se justifică prin intenția discursivă a vorbitorului de a accentua dificultatea procesului de selecție a candidatelor la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a facilita accesul la concluziile acestora, și pentru a justifica, astfel, corectitudinea anumitor forme (sau moduri) de raționament. În acord cu regulile diviziunii și ale clasificării, s-ar cuveni să vorbim, mai curând, de reprezentarea logică a cunoștințelor prin scheme sintactice (preponderent algebrice) și de reprezentarea logică a cunoștințelor prin mijloace semanticopragmatice (grafuri conceptuale, rețele semantice, diagrame etc.), de resortul acestora ținând inclusiv reprezentarea prin limbaje (de programare) „orientate spre obiect“, cea pe care informaticienii o raportează la „cadre“ și la
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
în cea mai uzuală definiție a sa la ora actuală, datorată lui Mircea Eliade − o povestire fondatoare plasată illo tempore, cu referințe vagi (dacă există) la spațiu, nivelul unităților sintagmatice, corelate între ele în diacronie prin relații logico-simbolice de tip "sintactic", poartă marca prezenței scenariului. Singura diferență ar consta în faptul că ideologiile țin mai curând de vocabularul politic al spațiului profan (nu doar secularizat, mă refer la putere în general), în timp ce unitățile mitologice, religioase, credințele au în comun faptul că
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Verbele de percepție evidențială......................................................................... 128 6.1. Delimitări și analize.................................................................................. 128 6.2. Verbele de percepție evidențială din română......................................... 132 6.2.1. Verbul a arăta. Un tip "special" de verb copulativ................. 132 6.2.2. Verbul a suna. Grila sintactică................................................ 136 6.2.3. Verbul a mirosi. Grila sintactică.............................................. 137 7. Pasivizarea verbelor de percepție. Efecte ale pasivizării.................................. 138 8. Concluzii................................................................................................................ 143 ÎNCHEIERE......................................................................................................................... 144 ANEXĂ............................................................................................................................... 150 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 153 INTRODUCERE 1. Precizări metodologice Lucrarea Modalități de exprimare a percepțiilor fizice. Verbele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
analize.................................................................................. 128 6.2. Verbele de percepție evidențială din română......................................... 132 6.2.1. Verbul a arăta. Un tip "special" de verb copulativ................. 132 6.2.2. Verbul a suna. Grila sintactică................................................ 136 6.2.3. Verbul a mirosi. Grila sintactică.............................................. 137 7. Pasivizarea verbelor de percepție. Efecte ale pasivizării.................................. 138 8. Concluzii................................................................................................................ 143 ÎNCHEIERE......................................................................................................................... 144 ANEXĂ............................................................................................................................... 150 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 153 INTRODUCERE 1. Precizări metodologice Lucrarea Modalități de exprimare a percepțiilor fizice. Verbele de percepție în limba română este o cercetare monografică
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fillmoriene. În funcție de criteriul intențional vs nonintențional, autoarea distinge două subcâmpuri de verbe de percepție pentru fiecare dintre cele cinci modalități (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, tactilă): subcâmpul verbelor agentive sau intenționale și subcâmpul verbelor nonagentive sau nonintenționale, pe care le analizează sintactic. În recentul articol al Mariei Iliescu (2009) se surprind diferențele de natură semantică și discursivă dintre două verbe al căror sens de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita > (interjecția) uite. Perspectiva folosită în lucrarea de față este în egală măsură semantică și sintactică, pornind de la observația că verbele de percepție sunt polisemantice și că există o legătură strânsă între sensurile actualizate și configurațiile sintactice la care acestea participă. Obiectivul major care a stat la baza abordării noastre a fost de a releva anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gramaticalizarea verbului a se uita > (interjecția) uite. Perspectiva folosită în lucrarea de față este în egală măsură semantică și sintactică, pornind de la observația că verbele de percepție sunt polisemantice și că există o legătură strânsă între sensurile actualizate și configurațiile sintactice la care acestea participă. Obiectivul major care a stat la baza abordării noastre a fost de a releva anumite fenomene sau trăsături semantico-sintactice caracteristice clasei formate de aceste unități. În cele câteva studii românești care fac referire la clasa verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
folosite sunt exemple construite și în măsura mai mică exemple din texte literare sau din internet. În diferite puncte ale cercetării am considerat importante unele observații referitoare la variația interlingvistică, urmărind să subliniem specificul limbii române - lexical, dar mai ales sintactic - în raport cu alte limbi. Cercetarea de față nu are caracter exhaustiv. Ne-am limitat, în descrierea făcută, la analiza câtorva aspecte relevante pentru comportamentul semantico-sintactic al verbelor de percepție din limba română, acordând o atenție specială verbului a vedea. Investigarea domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
trăsăturile semantice menționate anterior (vezi supra, 3), percepția auditivă nonintențională se exprimă prin verbul hear, cea intențională, prin verbul listen, și cea evidențială, prin verbul sound. Percepția vizuală intențională și cea evidențială se exprimă prin același verb, look (în tipare sintactice diferite), iar percepția nonintențională, prin verbul see. Fiecare dintre celelalte trei modalități de percepție (tactilă, gustativă, olfactivă) "dispune" de un verb comun care, în structuri sintactice diferite, exprimă opoziția percepție nonintențională - percepție intențională - percepție evidențială. Modalitatea de percepție Nonintențională Intențională
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Percepția vizuală intențională și cea evidențială se exprimă prin același verb, look (în tipare sintactice diferite), iar percepția nonintențională, prin verbul see. Fiecare dintre celelalte trei modalități de percepție (tactilă, gustativă, olfactivă) "dispune" de un verb comun care, în structuri sintactice diferite, exprimă opoziția percepție nonintențională - percepție intențională - percepție evidențială. Modalitatea de percepție Nonintențională Intențională Evidențială (Aparentă) Vizuală Tinerii văd bine. M-am uitat la un film. Privește munții. Vedem filmul la cinema. Andrei arată obosit. Auditivă Aud zgomote. Ascult muzică
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
rolul atribuit unui nominal animat, ocurent în configurația cazuală a verbelor fără agent, exprimând ființa afectată de o stare fizică sau psihică, fără ca aceasta să aibă control asupra senzațiilor sau percepțiilor receptate. În cazul verbelor de percepție, Experimentatorul se codează sintactic ca subiect (1) sau ca obiect indirect (1'): (1) De câte ori trece pe aici, [Ana]Experimentator vede școala în care a învățat. (1') [Îmi]Experimentator miroase a ars. În ierarhia rolurilor tematice, Agentul desemnează rolul atribuit inițiatorului voluntar al acțiunii exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dintre codarea argumentelor și proprietățile temporale interne ale verbelor 35. Dependența de acest tip este analizată de Tenny (1992)36 în teoria aspectuală (engl. The Aspectual Interface Hypothesis), asumând faptul că principiile universale de legătură dintre structura tematică și structura sintactică sunt un efect al proprietăților interne aspectuale. În această linie de abordare, verbele denotă evenimente cu grade diferite de complexitate. În funcție de două proprietăți interne, progresia și telicitatea, Vendler [1967] 1974 împarte 37 verbele în: verbe stative (care exprimă stări - a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
etc. Aceste verbe exprimă procese durative, nerezultative, iar conținutul le este omogen pe toată desfășurarea. (c) Evenimente cu realizare instantanee (de tip achivement): a vedea "a zări", a zări44, a atinge etc. Polisemantismul verbelor de percepție, schema argumentală și structurile sintactice variate la care participă arată că delimitările făcute trebuie nuanțate în funcție de mai mulți factori. Nu se poate vorbi, de fapt, de un caracter aspectual inerent al verbelor de percepție: aspectul nu este o proprietate lexicală, ci este o proprietate compozițională
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
interferează - verbele de percepție sunt "grupate" în mai multe clase în funcție de caracterul lor aspectual, de trăsătura dinamismului sau de cea a intenționalității. Ultima clasă, cel mai slab reprezentată, a verbelor de percepție evidențială, este delimitată uneori pe baza unui criteriu sintactic - unitățile din această clasă sunt analizate frecvent ca verbe copulative. În analiza de față am păstrat distincția [±Intențional], corelând-o cu schema cazuală a verbelor de percepție. Am arătat că verbele de percepție nonintențională se disting de cele de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
semantice suferite de verbele de percepție prototipice. Analiza polisemiei verbelor de percepție pornește de la sensurile lexemelor specificate în dicționare sau în lucrări lexicografice. O astfel de analiză trebuie să aibă în vedere corelația dintre trăsăturile lexico-semantice ale unităților și configurațiile sintactice la care participă acestea. 2. Modele de abordare a polisemiei. Interpretări și limite Polisemia 50 este definită ca acea proprietate a celor mai multe cuvinte din limbile naturale de a avea mai multe sensuri (Bidu-Vrănceanu 1988: 39; DSL 2005). Se acceptă că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prin suprapunerile semantice dintre mai multe domenii conceptuale (vezi infra, 3.2). Deși oferă explicații viabile cu privire la legăturile dintre sensuri, modul de abordare al lui Sweetser (1990) prezintă un dezavantaj prin faptul că analizează independent semantica unităților lexicale, ignorând structurile sintactice la care participă acestea. 2.2. Lexiconul generativ Cea de-a doua teorie la care ne vom raporta, implicit sau explicit, în anumite puncte ale lucrării de față a fost propusă de Pustejovsky (1995) - Lexiconul Generativ (engl. The Generative Lexicon
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]