KorAP: Find »[drukola/base=sintaxă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...140 >

3,476 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

de gen din română este cel mai bine caracterizat ca mixt, semantic și morfologic. 3.3. Numărul În general, distincția flexionară singular-plural din română reflectă, indirect, numărul de entități atomice denotate de nominalul respectiv. Această relație este indirectă, mediată de sintaxa internă a grupului determinant. Absența distincțiilor de număr (numărabil singular vs. numărabil plural) se traduce morfologic prin utilizarea singularului. Astfel, substantivele masive au doar formă de singular. Forma de plural, disponibilă pentru mai multe substantive masive, este asociată cu o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
argumente fiind acela că există construcții în care nominalul acordat nu are nicio relație sintactică cu verbul care se acordă cu el. Potrivit lui Bobaljik, componenta sintactică ar genera o reprezentare abstractă, care stă la baza a două componente interpretative: (45) Sintaxă (Narrow Syntax) | | /\ Morfologia - / \ / \ Forma Fonologică Forma Logică Această reprezentare adaugă componenta Morfologie ca parte a Formei Fonologice: Morfologia ar utiliza structura sintactică oferită de componenta Sintaxă și ar modifica-o pentru a produce o formă fonologică. Un rol important pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ar genera o reprezentare abstractă, care stă la baza a două componente interpretative: (45) Sintaxă (Narrow Syntax) | | /\ Morfologia - / \ / \ Forma Fonologică Forma Logică Această reprezentare adaugă componenta Morfologie ca parte a Formei Fonologice: Morfologia ar utiliza structura sintactică oferită de componenta Sintaxă și ar modifica-o pentru a produce o formă fonologică. Un rol important pentru susținerea teoriei lui Bobaljik îl joacă felul cum este definit elementul care controlează (determină) acordul: (46) Elementul care controlează acordul unui complex verbal finit (verb + Flexiune

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
rostit cu privire la o vază prezentă în context, avem un acord "deictic". Acest acord nu este direct, prin raportare la obiectul descris, ci mediat de substantivul vază, care este de genul feminin. Acordul nu este niciodată pur semantic, ci mediat de sintaxă. Dată fiind natura relațională a adjectivului și a verbului, care, prototipic, "exprimă ceva despre o entitate desemnată de un nume", valorile trăsăturilor lor sunt întotdeauna dependente de valorile trăsăturilor unui nume. Acordul se face în primul rând pe baza trăsăturilor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
după înțeles) la plural: ceaea semenție [sg.] ce [sg.] mărg [pl.] în sus [ce, pronume relativ subiect, având ca antecedent numele colectiv semenție] (Prav. 1581: 215r/15-16), să mirară [pl.] mulțimea [sg.] (NT 12r/28)." (cf. Camelia Stan, TILR II, Sintaxa, manuscris). Informații despre acest tip de acord se găsesc și în studiul lui Carabulea (1965). Carabulea (1965) a cercetat acordul predicatului cu subiectul în mai multe texte din sec. al XVI-lea - al XVIII-lea50, făcând și observații de frecvență pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
momentul în care se face acordul. În enunțul (13) a, acordul se face cu nominalul fiecare, într-un moment al derivării sintactice în care acesta s-a deplasat la Spec,Do. Deplasarea lui fiecare la Spec,Do se petrece în sintaxa vizibilă (engl. overt syntax), într-un moment al derivării în care verbul se deplasează la centrul Acordo și fiecare este în Spec,Do, cea mai înaltă poziție de specificator din GD indefinit (1997: 43-44). Dacă acordul se face la plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Spec,Do, cea mai înaltă poziție de specificator din GD indefinit (1997: 43-44). Dacă acordul se face la plural sau la persoana I ori a II-a, ca în (13)b-d, atunci N2 s-a deplasat la Spec,Do în sintaxa non-vizibilă (engl. covert syntax). Prin urmare, acordul cu N2 se face într-un moment al derivării sintactice în care N2 este cel mai înalt specificator din sintagma partitivă. Pe scurt, întotdeauna verbul-predicat se acordă cu acel nominal care ocupă cea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
înalt nu sunt omogene, vezi mai jos) b. *O parte din guvern a fost învestit de parlament. (nu se poate învesti doar o parte din guvern, conform legislației române; această lectură ține mai degrabă de cunoașterea asupra lumii, decât de sintaxă; este posibil să existe țări în care guvernele pot fi învestite parțial, deci învestit ar fi un predicat omogen) c. O parte din București este capitala României. (predicatul a fi capitala României nu se poate aplica doar unei părți, trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
alte substantive la singular (cele numărabile, cele masive, numele proprii). În denotația substantivului guvern se regăsesc entitățile atomice miniștrii, în denotația substantivului colectiv echipă găsim entitățile atomice jucători etc. În combinație cu un cuantificator partitiv, aceste entități devin vizibile pentru sintaxă. Când aceste entități atomice sunt pertinente din punct de vedere pragmatic sau accesibile din punct de vedere cognitiv, este posibil acordul la plural: (34) a. O parte din guvern este corupt / % sunt corupți. b. Majoritatea echipei a jucat / % au jucat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
N2, o intonație terminală a secvenței N1. Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Natural Language: TLS 5 Proceedings, Texas Linguistic Forum, 53, p. 167-180. Avram, Larisa, 2003, English Syntax. The Structure of Root Clauses, București, Oscar Print. Avram, Mioara, 2001, Gramatica pentru toți, ediția a III-a, București, Humanitas. Avram, Mioara (coord.), 2007, Sintaxa limbii române în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, București, Editura Academiei Române. Badecker, William, 2007, "A feature principle for partial agreement", în Lingua, 117, p. 1541-1565. Barbu, Ana-Maria, 2004, Sintaxa determinatorilor. Analiză lingvistică și aplicație computațională, București, All Educațional

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a III-a, București, Humanitas. Avram, Mioara (coord.), 2007, Sintaxa limbii române în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, București, Editura Academiei Române. Badecker, William, 2007, "A feature principle for partial agreement", în Lingua, 117, p. 1541-1565. Barbu, Ana-Maria, 2004, Sintaxa determinatorilor. Analiză lingvistică și aplicație computațională, București, All Educațional. Barbu, Ana-Maria, 2008, Situații de acord ale adjectivelor pronominale, comunicare susținută la Colocviul Catedrei de Limba română a Facultății de Litere, Universitatea din București, 4-6 decembrie. Bateman, Nicoleta, 2002, Gender Agreement

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
București, 28-29 noiembrie 2008. Dobrovie-Sorin, 1990, "Clitic doubling, wh-movement, and quantification in Romanian", în Linguistic Inquiry, 21, p. 351-398. Dobrovie-Sorin, Carmen, 1993, The Syntax of Romanian. Comparative Studies in Romance, Berlin, New York, Mouton de Gruyter (versiunea în limba română: 2000, Sintaxa limbii române, București, Univers). Dobrovie-Sorin, Carmen, 2012, "Number as a Feature", în L. Brugé, A. Cardinaletti, G. Giusti, N. Munaro și C. Poletto, Functional Heads. The Cartography of Syntactic Structures, Volume 7, Oxford University Press. Dobrovie-Sorin, Carmen, Ion Giurgea, 2006

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, București, Editura Academiei Române, p. 95-112. Mikkelsen, Line, 2005, Copular Clauses: Speciﬁcation, Predication and Equation, Amsterdam, Philadelphia, John Benjamins Publishing Company. Miron-Fulea, Miahela, 2005, Numele proprii. Interfața semantică - sintaxă, București, Editura Universității din București. Mîrzea Vasile, Carmen, 2009, " Un caz de pragmatica lizare - adverbul rom. chiar", în R. Zafiu (coord.), Funcționare discursivă și gramaticalizare în limba română veche, Universitatea din București (http://www.unibuc.ro/ro/mvasile 2009 ro). Moro

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
internet). Villavicencio, Aline, Louisa Sadler, Doug Arnold, 2005, "An HPSG Account of Closest Conjunct Agreement in NP Coordination in Portuguese", în S. Müller (ed.) Proceedings of the HPSG05 Conference, CSLI Publications (http://csli-publications.stanford.edu/). Vișan, Ruxandra, 2004, ,,Aspecte ale sintaxei construcțiilor afective N de N în română. Observații asupra acordului", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Tradiție și inovație în studiul limbii române, București, Editura Universității din București, p. 675-682. Vos, Riet, 1999, A Grammar of Partitive Constructions, Ph.D. Thesis

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică ADINA DRAGOMIRESCU ERGATIVITATEA: TIPOLOGIE, SINTAXĂ, SEMANTICĂ Editura Universității din București 2010 Referenți științifici: Prof. univ. dr. Gabriela PANĂ DINDELEGAN Conf. univ. dr. Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică ADINA DRAGOMIRESCU ERGATIVITATEA: TIPOLOGIE, SINTAXĂ, SEMANTICĂ Editura Universității din București 2010 Referenți științifici: Prof. univ. dr. Gabriela PANĂ DINDELEGAN Conf. univ. dr. Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dr. Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com Internet: www.editura.unibuc.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DRAGOMIRESCU, ADINA Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică / Adina Dragomirescu: - București: Editura Universității din București Bibliogr. ISBN 978-973-737-806-4 811.135.1'362 Coperta: Alexandru Nicolae "Deep ergativity in the sense of patient-orientedness or no overal agent-orientedness is much more widespread than is often assumed" (Wierzbicka 1981: 731

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
45 7. Evoluția sistemelor lingvistice......................................................................... 47 7.1. Există o direcție unică a schimbării?...................................................... 48 7.2. Limbile primitive erau limbi ergative?.................................................. 51 7.3. Există o motivație cognitivă pentru ergativitate?.................................. 54 8. Concluzii......................................................................................................... 55 Capitolul 2: De la tipologie la sintaxă: ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57 1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
universală a tranzitivității?...................... 86 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte............................................................... 88 5.3. Concepția scalară a tranzitivității.......................................................... 89 6. Relația ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea și nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94 Capitolul 3: Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1. Definiții, probleme

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
247 Anexa 2: Inventarul verbelor inacuzative/ergative din limba română............... 277 Bibliografie................................................................................................................ 339 Introducere Ergativitatea reprezintă o temă de cercetare complexă, aflată la intersecția mai multor domenii ale lingvisticii − așa cum reiese din titlul cărții, acestea sunt, în primul rând, tipologia, sintaxa și semantica. Complexitatea cercetării vizează însă mai multe aspecte: bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
însă mai multe aspecte: bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie lingvistică, gramatică cognitivă, sintaxă (numeroase modele teoretice), semantică, lexic, studiul discursului; găsirea unei punți între aceste domenii. Ultimul aspect este și cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepții, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferențelor dintre limbile acuzative și cele ergative din punct de vedere tipologic este Dixon (1994), lucrare la care am raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate. În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor ergative cu instrumentele folosite pentru descrierea limbilor acuzative. Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vedere tipologic este Dixon (1994), lucrare la care am raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate. În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor ergative cu instrumentele folosite pentru descrierea limbilor acuzative. Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârșitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviștilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondențe exacte. Problemele tratate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
capitol − abordările de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive și cele nominalizate din limbile acuzative și sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferențelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]