5,503 matches
-
spune: „Într-o accepțiune recunoscută de marea majoritate a specialiștilor, educația fizică reprezintă o componentă a educației generale, care prin intermediul exercițiului fizic, desfășurat în mod organizat și independent, produce schimbarea comportamentului uman în plan motric, cognitiv, social, estetic și afectiv.”. Sintetizând o parte din definițiile prezentate, Dragnea A. și colaboratorii (2006) definesc educația fizică astfel: „educația fizică apare ca o componentă a educației generale,exprimată printr-un tip de activitate motrică (alături de antrenament sportiv, competiție, activități de timp liber, activități de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
independența cu mediul înconjurător. Activitatea nervoasă superioară și psihică se dezvoltă rapid atingând nivele superioare și, ca urmare a procesului gândirii, analiza, sinteza, abstractizarea se perfecționează, ceea ce face posibilă rezolvarea unor situații problematice. Dezvoltarea psihică la această vârstă este bine sintetizată de J. Piaget: „La 11-12 ani apare o a patra și ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situează la nivelul adolescenței. Caracterul ei general constă în cucerirea unui mod de a raționa care nu se referă numai la
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
în lume, unde omul este „jucăria” determinismului economic alimentat de nevoile obiective ale existenței!!? Remarcabile în această carte nu sunt întrebările fără răspuns, absurdul credibilității vulgului în liderii lui corupți până în măduva oaselor, ci puterea autorului de a analiza și sintetiza. Lectura cărții te înalță deasupra circului politic, cu autorii lui iluzioniști, ce cad adesea în tăișurile propriilor săbii otrăvite. Dar în același timp cazi într-o deznădejde copleșitoare. Toate idealurile de dreptate, toate speranțele de perfecțiune ce ți-au trecut
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat în conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
parizian” Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și în cel „german” Sfidarea retoricii (1986). Examinând în secțiunea următoare „strategia criticilor”, cu excelente pagini consacrate lui Roland Barthes, Jean-Pierre Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se atât de la cei ce, sintetizând tendințele noi, redau criticii „libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie una a pregătirii sensului pierdut, sens „al plenitudinii și al totalității”. Întoarcerea autorului rămâne, prin problematică și calități
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în capitolul următor. Sinteza și concluzia capitolului Peerbolte a sintetizat foarte bine datele acestei perioade pe care tocmai am trecut‑o în revistă și care constituie preludiul propriei noastre cercetări. El remarcă în toată această perioadă șapte tradiții diferite: apogeul răului (2Tes.; Mc. 13; Apoc.; Didah.); falsul profet (2Tes.; 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lipsa numelui denotă o lipsă de substanță ontologică). Monografia anticristologică se încheie prin această stranie aporie: Anticristul va veni pe pământ sub forma unui inexistent efemer și fără nume. Pe scurt, el va fi încarnarea Nenumitului. În 30, 2 Irineu sintetizează datele neîndoielnice și pertinente oferite de Scriptură, care servesc la recunoașterea Anticristului: numărul 666; fărâmițarea Imperiului (Roman) în zece regate mici; apariția unui uzurpator; Anticristul este originar din tribul lui Dan. Cel de‑al patrulea punct reprezintă un element cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Judecată. Apocrifa păstrează însă tăcerea asupra activității lor. Cât despre Apocalipsă, aceasta vorbește despre activitatea, despre virtuțile extraordinare și despre moartea a doi martori (cap. 11) pe care însă nu îi numește niciodată. Apocalipsa lui Petru (versiunea coptă, cap. 2) sintetizează cele două tradiții (numele și numărul personajelor), menționându‑i, pentru prima dată, în mod explicit, pe Enoh și Ilie, ca profeți eshatologici. Cu toate acestea, ea nu afirmă că vor fi uciși de Anticrist. Referitor la Enoh și Ilie era
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei evenimente, dificil, chiar imposibil de identificat: distrugerea templului, prezența lui Isus per Ecclesiam; sfârșitul lumii; - chiar dacă aceste trei evenimente‑referent ar putea fi clar identificate, nimeni nu poate cunoaște data exactă a celei de‑a doua parusii. c) Augustin sintetizează concepția sa eshatologică, precum și rezultatele anchetei sale hermeneutice, într‑o parabolă‑sinteză, care se vrea o replică a parabolei slujitorului cel rău (Mt. 24,48‑51; Lc. 12,45), citată, probabil, de Hesychius în epistola sa. Parabola evanghelică pune față
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
determină pe ziarist să părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă două compuneri omagiale în versuri românești, însoțite de traducerea lor în maghiară și latină. În întreaga sa activitate didactică, în preocupările sale enciclopedice, în istorie, Ș. preia și sintetizează realizările înaintașilor, se înscrie temerar în spiritul epocii, contribuind decisiv la renașterea românească.
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
simpatie. bă Un aspect negativ corespunzător sentimentelor de justiție, ca urmare a presiunilor exercitate de condițiile de existență socială și de mijloacele coercitive. În acest caz nu mai avem de-a face cu sentimente morale, ci cu sentimente de justiție. Sintetizând, T. Ribot afirmă că În componența sentimentelor morale intră următoarele tipuri: - simpatia; - tendința altruistă sau binefacerea; - sentimentul de justiție, cu caracterul său de obligativitate; - dorința de aprobare și recompensă pentru faptele individului. Mergând mai departe cu analiza sentimentelor propusă de către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
constituția somatică, cele din a doua categorie la valorile etice pe care le incarnează un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
M. Heideggeră, după cum moartea este cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o scoate din lume”. Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
popor ca nemții (...) Dar nu la noi. Nu vom da unor ciobani sfatul să devină cruciați Împotriva spiritului!”2. Problema nu e atât de simplă pe cât o indica o monografie ca aceea a lui Sigurd Lindqvist, și nici precum o sintetiza Eliade În câteva paragrafe din 1936. Puterile magice dispun de „realitate” Într-un mod foarte laborios și mereu surprinzător, pentru că nu se aplică numai unor teme religioase canonice. Un arhat, PiñĂola, conform relatării din Mahșï³saka Vinaya, primește În dar niște
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încep Însă tot de atunci. Eruditul singuratic Îi dă deja coordonatele geografice precise și topografia: Între 45o și 50o lat. N. Însă predicțiile epopeii tibetane a lui Gesar merg mai degrabă către zona mongolă 1. Donald S. Lopez jr. a sintetizat perfect originile și dezvoltarea unui asemenea mit, legat de Întreaga imagine a Tibetului, așa cum a funcționat ea Încă Înainte de al doilea război mondial: „Confluența mai multor mituri ale Tibetului, mituri care au venit să formeze Împreună o anumită lingua franca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dar eticismul militant e tot atât de departe de literatură ca și inspirația din tradiția istorică dacă textul e lipsit de valoare estetică propriu-zisă. Iorga nu pregetă să polemizeze în acest sens cu A. D. Xenopol ori cu Gr. G. Tocilescu și își sintetizează poziția într-o suită de articole din 1905, poziție care explică atât ruptura sa de o parte a generației căreia îi aparține, cât și izolarea de care se va plânge după apariția, în 1906, a „Vieții românești”. Intitulată Împotriva clevetitorilor
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
sașilor din Transilvania, publicând în tălmăcire românească din scrierile lui Richard Breckner și Robert Stellner. Dintre traduceri se evidențiază cele ale lui Pimen Constantinescu din literatura italiană (Onofrio Minzoni, Lionello Fiumi, Ada Negri, Filippo Pananti, Gabriele D’Annunzio, Giosuè Carducci). Sintetizând rostul acestei reviste, redactorul ei, Pimen Constantinescu, observa în ultimul număr că S.l. „a întrunit o parte[...] dintre literații mai cunoscuți sau dintre debutanții locali, aprinzând în acest fel o sfioasă făclie pe altarul din ce în ce mai neglijat al culturii naționale”. A
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
părea că opera lui S. s-a constituit prin participarea a două personalități diferite: un poet ce și-a păstrat candoarea juvenila, exersând cu o plăcere neascunsa diverse scheme prozodice, si un estetician riguros, care apelează în numeroasele sale lucrări, sintetizate în Esthétique. Musique, peinture, poésie, science (1953), la criterii noi ce solicită participarea matematicii în sistemul de referințe axiologice. Estetică lui a atras în primul rând atenția deoarece a deschis perspective pe care le vor valorifica demersurile întreprinse de poeticienii
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
1853 până la 1 mai 1854. Subintitulată „foaie sătească” și subvenționată de Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice, gazeta apărea, probabil, în continuarea mai vechiului periodic „Foaie sătească” (1839-1851), propunând, în spirit iluminist, o acțiune moderată de culturalizare a țăranului. Acest program, sintetizat într-o Înștiințare semnată de Costache Negruzzi, în calitate de redactor, prevede tipărirea de scrieri cu caracter moral și educativ, potrivit cu nivelul de înțelegere al sătenilor, de articole referitoare la economia rurală și casnică și chiar de liste de prețuri. Articolul ilustrează
SAPTAMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
al existenței umane (L. von Wiess, E. Spranger). Definițiile pragmatice fac referință la capacitatea omului de a acționa, punând accentul pe activitatea productivă a acestuia, prin care sunt obținute bunurile materiale (L. Sève, T. Kotarbinski, A. Pellettier și F.J. Goblot). Sintetizând aspectele legate de om, K. Jaspers afirmă că „omul este ființa dotată cu limbaj și gândire (zoon logon echon), care acționează într-o societate conform unor legi (zoon politikon) și produce unelte cu ajutorul cărora lucrează (homo laborans), asigurându-și existența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
individului în cursul bolii. Pe plan psihologic, orice boală se caracterizează prin trei elemente (J. Delay și P. Pichet): îngustarea universului; egocentrism; o atitudine alcătuită atât din tiranie, cât și dintr-o stare de dependență. Toate aceste aspecte pot fi sintetizate în câteva tipuri principale, reprezentate de dependență, evaziune și exaltarea Eului. Le vom analiza în continuare. Dependența în boală este reprezentată de faptul că, datorită bolii sale, bolnavul se află într-o stare de dependență față de medicul curant. Evaziunea. La
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Un rol important în procesul de psihogeneză îl au procesele de „adaptare”, „asimilare” și „acomodare” descrise de J. Piaget, care contribuie la asigurarea stării de homeostazie și echitimie generală a individului. Raporturile dintre situațiile vieții trăite și persoană se pot sintetiza în două grupe de variabile: - securitate-insecuritate; - constrângere-libertate. Securitatea reprezintă raportul favorabil al persoanei cu situația, cu contextul acesteia, manifestat prin încrederea în sine și în ceilalți membri ai grupului. Fig. Securitate Constrângere Libertate Insecuritate A B C D Constrângerea apare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
regulă în mod dureros, ca pe o „ruptură” în desfășurarea vieții sale, ca pe o „ieșire” din stereotipurile comportamentale, din ritmul de viață cu care era obișnuit. Sistarea activității profesionale presupune schimbări importante în viața individului, pe care le putem sintetiza astfel: schimbarea stilului de viață, diminuarea veniturilor materiale, pierderea statutului și rolului socio-profesional anterior; îngustarea considerabilă a comunicării, a relațiilor personale, resimțite ca o „închidere” a lumii și ulterior ca o situație de „excludere” socială; întreruperea sau retragerea din viața
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
modelul matematic, care, prin intermediul calculului simbolic, face trecerea de la „logica umană” la „sistemul informațional”. Este, evident, un proces complex de transformare istorică ce interesează lumea, omul, sistemul de gândire și comunicare. Efectele negative ale universului informațional asupra omului pot fi sintetizate în următoarele: - scoate individul din lume și-l introduce într-o realitate virtuală; - această „intrare în virtual” va duce la îngustarea orizontului personal și ulterior, prin repetiție, la o stare de „dependență de calculator”; - dependența de calculator va conduce la
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]