1,372 matches
-
versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este spânzurată de respectivul organ. Foarte răspândite au fost textele ocultistice (conjurații, descântece, amulete, horoscoape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trudă, Ajunsem la poarta ha dă rai; Iar Sânt Petru, căutând pă o hudă, Așa zise cu sântul său grai: - Dar tu, măi țigane, ce cauți aiciîn cămașă cusută cu arnici? Nu știi tu că în trupul păcătos Nu este slobod a intra nimărui Aici în raiul nostru frumos...? Eu îngenunchind, mă închinai lui Și zisei: - Să mă ierți, sfinția-ta, Eu n-am venit aici dă voia mea! Autorul va excela, împreună cu atâți alți scriitori români, în scenele de psihoză
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se codește să ia "de la un țigan pomană". Toată vrednicia omului Răzvan apare pentru țăran întinată: Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de aceste lațuri ce le Întind, de săgețile otrăvite ce le slobozesc privirile femeii: „A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză!” Oglinda, cea mai savantă dintre compunerile lui Alecu Văcărescu, exprimă pe o cale mai ocolită nașterea obiectului erotic. Femeia este o divinitate făcută, iar nu născută. Este creația pură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a stihurilor”, „aceste trei canoane sînt temelia meșteșugului stihurilor pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asta floare Cu dulceață nu trăim, Tu cînd nădăjduiești oare Vrem-asta s-o mai găsim? Ducă-să doru-ntristarea, Ducă-să inima rea, Ducă-să chinul, ohtarea, Ducă-să grija cea grea. Iar noi cu o glăsuire Totdaună să cîntăm Și tot cu bună voire Slobozi să ne desfătăm.” 23. Anton Pann Își permite să glumească cu Amoriul. În cele mai vesele prelucrări, improvizații de-ale lui e vorba mereu de muieri și de dragoste. În Calendarul lui Bonifatie Setosul trece „fămeia frumoasă” În rîndurile lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În mai. În: Flacăra, nr. 19 (71), 14 mai) „Aștept o clipă mare, peste vreme, Cu oameni noi, cu viers neauzit, Aștept o noimă grea Între poeme Și frunze vii-n caetul desfrunzit. (Ă) Spre tine pasul sprinten mi-l slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lung în gaură și-l scosese astfel pe bietul Tashtego, ținîndu-l de chică. Queequeg ne mărturisi că, la primul sondaj, nimerise peste un picior; dîndu-și seama că, într-o asemenea poziție, indianul ar fi putut s-o pățească, Queequeg îi slobozise piciorul și, printr-o manevră abilă, îl răsucise pe Tashtego în așa fel, încît, la următoarea scufundare a brațului, indianul ieșise în poziția normală - adică, cu capul înainte. Cît despre capul cașalotului, se dusese la fund, unde se simțea, firește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jur-împrejur ca un nou Ixion, atras de sîmburele negru al osiei acelei roți domoale. Ajuns în sfîrșit în centrul acela vital, am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel de Montaigne: acest scriitor povestește că sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri." Cînd demontam fraza pentru a zecea oară, tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevărat, dar în secunda următoare mi-a sunat în geniala-mi tigvă următoarea frază, scrisă cam în '52, cred c-o știi: "din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Montaigne. Acest scriitor povestește că Sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri". Ei, ce zici? Ce să zic? Mă calmasem. În turn continua să miroase a eucalipt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dînd tîrcoale chioșcurilor de ziare, necumpărînd, făcînd în shimb un fel de furișată revistă a presei: citește doar titlurile. Acum două zile, își executa numărul obișnuit, numai că, de data asta, ținea în dreapta un mic retevei, gata-gata parcă să-l sloboadă într-unul din ziarele agățate sau, poate, într-un eventual cumpărător. Eventualul s-a întîmplat să fiu chiar eu. "Ții cu americanii, ai?" îl aud și-i evaluez obiectul din dreapta. "Ții cu regele, ai?" completează într-o șuie consecuție. "Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu se cade să-l slobozească de tot să umble pe drumuri slobod, ce să aibă pază, să fie pe lângă oamenii săi, până se va înțelepți". Este interesantă prevederea referitoare la responsabilitatea din stările de psihoză periodică. "De va face vreo greșeală în vremea nebuniei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru preoți canoane speciale (dreptul clerului avea criterii speciale). Aceeași faptă era pedepsită variat, de exemplu: sodomia, aberația sexuală, într-un caz: "de va fi fost neștine cocon mic și s-au amestecat cu altul în păcate, și s-au slobozit curarea între coapse numai acela se canonește înainte de a se face preot; de nu se va fi făcut păcatul deplin, să fie intrat mădularul în șezutul copilului, iar de va fi intrat într-însul să nu se facă preot"; vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
intervențiile făcute pe lângă cancelarul Metternich spre a aduce chestiunea Basarabiei înaintea Congresului de la Viena (1814-1815) n-au avut nici un rezultat. „Vulturul Uralului își înfrânsese adânc ghearele blestemate în trupul sângerând al Moldovei și nu mai putea fi îndulplecat de a slobozi prada de la Prut”. Teritoriul românesc dintre Prut, Nistru și Marea Neagră (asupra căruia se va extinde denumirea de Basarabia) avea o suprafață de aproximativ 45.000 km2. Numărul locuitorilor este mai greu de estimat, cifrele variind între 240.000 și 500
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nevoie de astfel de voinici. Vrei să mă ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sângele lor pulberea. Voinicul a fost dus Înaintea pașei de la Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi prins, s-a cutremurat pașa. Și-a săltat barba către Mândricel : Care ți-e ultima dorința Înainte de moarte, ghiaure ? Să mă slobozi ca să mă Întorc acasă ! Cum așa ? Vrei să scapi teafăr după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și și-au căutat scăpare fugind prin păduri. Călăreții trimiși de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trimite razele sale tuturor celor de aici. Iar dacă s-ar întâmpla aceasta cu luminătorul acesta ceresc, toți s-ar înspăimânta văzând o astfel de minune. Gândește-te și socotește acum ce lucru mare este să vezi că Soarele dreptății sloboade din trupul nostru razele Sale și luminează sufletele noastre”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ziua Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscută atunci, dar a fost făcută cunoscută cu puțini ani înainte, de către unii care au venit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]