3,003 matches
-
melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau, mai bine, o persoană nu este nimeni. Este o purtătoare de voce (per sonare), a unei voci (căi) originale. Un vid, un vas (creuzet) care primește, care este deci deschis la alteritate. Quod erat demonstrandum. Astfel, în calitate de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
apariții discrete sau zgomotoase. Așa cum ne spune bătrânul Salustius (De diis et mundo IV), iată eterna reîntoarcere a cuvintelor și a lucrurilor umane: "Aceasta n-a fost o dată, ci este mereu". Biserica invizibilă Tot ce facem în profunzime este foarte solitar. Dar este mereu ceva solidar în fiecare atitudine cu-adevărat solitară. Cugetare cartusiană Ce altceva este mereu și din nou actual, dacă nu constituirea, în sânul oricărei instituții, de adevărate societăți secrete, în care este încurajată această legătură de interacțiune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
et mundo IV), iată eterna reîntoarcere a cuvintelor și a lucrurilor umane: "Aceasta n-a fost o dată, ci este mereu". Biserica invizibilă Tot ce facem în profunzime este foarte solitar. Dar este mereu ceva solidar în fiecare atitudine cu-adevărat solitară. Cugetare cartusiană Ce altceva este mereu și din nou actual, dacă nu constituirea, în sânul oricărei instituții, de adevărate societăți secrete, în care este încurajată această legătură de interacțiune făcând din fiecare ceea ce este plecând de la o relație existențială primordială
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Pe scurt, pe un pre-individual ca substrat al oricărei societăți. Elaborând ale sale Legi ale imitației, Gabriel Tarde se inspira din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al oricărei societăți. Elaborând ale sale Legi ale imitației, Gabriel Tarde se inspira din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de bază. El (re)valorizează comuniunile de toate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și la ideea regenerării. i) Penitentul cu tulburare de personalitate schizoidă. Este o persoană liniștită, timidă, ascultătoare, suprasensibilă la critici și limitată în relațiile cu celălalt. Trăiește adesea sentimente de singurătate și de înstrăinare față de cei din jur. Preferă activitățile solitare, în care se poate preocupa mai mult de lectură, de calculator, etc. Se recunoaște ca fiind tipul „studentului solitar”, al „poetului”, sau al artistului care are „lumea lui”. În general, se simte în dificultate când este în prezența altora, mai
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
critici și limitată în relațiile cu celălalt. Trăiește adesea sentimente de singurătate și de înstrăinare față de cei din jur. Preferă activitățile solitare, în care se poate preocupa mai mult de lectură, de calculator, etc. Se recunoaște ca fiind tipul „studentului solitar”, al „poetului”, sau al artistului care are „lumea lui”. În general, se simte în dificultate când este în prezența altora, mai ales în prezența persoanelor de sex opus și emană o neîncredere de fond. De fapt, aceasta este caracteristica sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și să-i împartă melosul semenilor: ca un miner al cuvintelor cobor în adâncimile / cititului și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă. Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viața ca tentativă de a fi Volumul Ordine de zi, ordine de noapte (Editura
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al tuturor celor care au sentimentul că visurile le-au fost ucise de o democratură cu doctrină conjuncturală, încât Pentru lipitorile tinerei democrații, / sângele nu este nici de stângă nici de dreapta, ceea ce face ca sarcasmul poetului să fie irepresibil. Solitar în lupta cu morile de vânt, dezabuzat de viață, până și reperele pe care le-a avut îi par potrivnice, câtă vreme Păsările pe care le întâlnesc sunt mereu migratoare, / femeia pe care o iubesc râde în brațe străine și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr minim de elemente - cărora le conferă statut de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
structural al autoarei este formulat cvasiprogramatic: ...lumina o iubesc! / Această duioșie a culorii / rostindu-mă în neființă! Aceeași teamă de un dezechilibru lăuntric se exprimă totodată și prin respingerea solitudinii: Ci n-aș vrea-n mersu-mi să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a fost considerată drept „Renașterea carolingiană”. De unde și până unde acest generic? De la foarte numeroșii regi francezi care au purtat acest nume: Charles. Adică Carol. Doar după patru ani de la urcarea pe tron și la numai doi ani de domnie solitară, Carol a început să-și pună în operă calitățile, dar și îndemnurile de militar și de cuceritor. Debutul și l-a făcut cu un atac asupra saxonilor, atac ce se va transforma într-un șir de războaie. După numai un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
mărturisește. Adevărul e că te-ai întors foarte încet, sperând că n-o să-l găsești... Da, așa e. Și știți de ce? Din pricina șarpelui. Îmi era teamă de șerpi. În copilărie cunoșteam o plantă cu foaie lată și zimțată care creștea solitară și care, aplicată pe orice rană, făcea sângele să se coaguleze imediat. Mai târziu nu m-am priceput decât să-mi zgândăr rănile. Așa am ajuns de la repulsie în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cântăresc de la capăt viața. Și am început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile decât un solitar diletant... Știți ce este un solitar diletant? Unul care trăiește în singurătate trăgând cu coada ochiului la lume. Nu e în stare de mai mult, chiar când se laudă, cum făcusem eu, că vrea să fie pustnic. Dar mai ales
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile decât un solitar diletant... Știți ce este un solitar diletant? Unul care trăiește în singurătate trăgând cu coada ochiului la lume. Nu e în stare de mai mult, chiar când se laudă, cum făcusem eu, că vrea să fie pustnic. Dar mai ales nu e în stare să găsească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Oare adevărata generozitate n-o cunosc decât cei care se dăruie din disperare? care au ajuns la capătul pustiului și au aflat că acesta nu le oferă nimic? Nu știu. Ceea ce știu e că netrăindu-și până la capăt singurătatea, un solitar diletant păstrează încă iluzii în privința ei. El nu ajunge nici la decepția completă, nici la revelația acestei decepții. De aceea rămâne, cum am trăit eu, un fel de pustnic bastard și nu va putea iubi decât în chip egoist, raportând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tip Vauban, prin tuneluri misterioase, cu ca mere de tortură și drumuri de acces către tunurile fioroase, pe lângă sinistrul eșafod al tragerii pe roată a lui Horia, apoi printre uriașii cai frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul Mircea Hava (om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
OCTAVIAN PALER AVENTURI SOLITARE Două jurnale și un contrajurnal Închin această carte părinților mei, care n-au văzut niciodată marea și au cunoscut doar aventura sacrificiului, amintindu-mi că nu le-am spus, când trebuia, cât de mult i-am iubit. JURNAL LA MARE
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poți supune cu căință unuia și mai ticălos decât tine. Când vom fi cu toții vinovați, vom avea adevărata democrație. Fără să mai punem la socoteală, dragă prietene, că trebuie să ne răzbunăm pentru faptul că fiecare moare singur. Moartea e solitară, în timp ce servitutea e colectivă. Ceilalți dau socoteală și ei, și o dată cu noi, și ăsta-i lucrul cel mai important. Toți împreună, dar în genunchi și cu capul plecat. Nu-i oare mai bine să trăiesc după chipul și asemănarea societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
8 octombrie. Și astăzi e o zi însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea de afară! În bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își exercită măiestria cântecului său. E aceeași care a prevestit oare dispariția lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate, pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de Sus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
flegmă. N-am plecat niciodată cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere. Pajiștile ofereau puține ascunzișuri. Daniel o învăță cum să vadă fără să fie văzută. Secretul este să te faci mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreo fotografie de familie. Forța lui, câtă o fi fost, se sleise de mult. Pe unchiul ăsta l-ar fi doborât până și curentul de la o ușă trântită la șopron. Luther Schluter, un reparator de cuptoare ascuns pe o stâncă solitară de lângă Cascada Idaho, începu aproape imediat să scoată pe gură teorii chiar și mai fanteziste decât ale tatălui lor. Washingtonul și Moscova puseseră la cale împreună Războiul Rece, ca să-și țină popoarele sub control. Lumea se scălda în petrolul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact și cifrat, susceptibilitate, plăcerea care știrbea orice stare de grație, pur și simplu pentru că era solitară. Nici măcar știința nu-i dărâmase în totalitate credința; profesorii săi iezuiți menținuseră o armonie ingenioasă între credință și realitate. Apoi, la facultate, religia murise peste noapte, fără cruce și fără jale, pur și simplu când o cunoscuse pe Sylvie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai era încă înăuntru, recuperabilă, teoretic, chiar dacă nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe care-l văzuse vreodată. — Vrei să vezi locul? Abia atunci realiză Weber că ea tatona. Mai întâi sun-o pe soția ta, îl învăță ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]