3,694 matches
-
îmi ia meseria, mi se pare perfect justificat să i-o fac și eu pe a lui "<footnote idem",Un jour à Ruel ayant remarqué qu'en tous șes jeux îl faisoit le personnage de valet, je me mis dans son fauteuil, et me couvris: ce qu'il trouva și mauvais qu'il alla s'en plaindre à la Reine, ce que je souhaitois. Aussitôt elle me fit appeler, et me demanda en souriant pourquoi je m'asseyois dans la chambre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Virgil Cândea București, 1969; Beschreibung der Moldau, tr. J. Redslob, Leipzig, 1771; History of The Growth and Decay of The Otoman Empire, I-II, tr. Nicholas Tindal, Londra, 1734-1735; Histoire de L’Empire Othoman, ou se voyent les causes de son agrandissement et de sa décadence, Paris, 1743; Geschichte des Osmanischen Reichs..., Hamburg, 1745; Kniga sistima ili Sostoianie muhammedanskia relighii, Sankt Petersburg, 1722; Scrisoarea Moldovei, Mânăstirea Neamț, 1825; ed. (Descrierea Moldovei), pref. C. Negruzzi, Iași, 1851; ed. îngr. T. Boldur-Lățescu, Iași
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
les acclamations Montent de la cité riante et pavoisée Qui, partout, aux palais comme à l’humble croisée, Unit les trois couleurs de nos deux nations... Sous les peupliers d’or, la Seine aux belles rives Vous porte la rumeur de son peuple joyeux, Nobles Hôtes, vers vous les coeurs suivent les yeux, La France vous salue avec ses forces vives! La Force accomplira les travaux éclatants De la paix, et ce pont jetant une arche immense Du siècle qui finit à celui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Operele particulare diferă considerabil una de alta. În anumite părți ale cărții lui Walter Pater intitulate Marius the Epicurean, dialogul acoperă mai puțin de 10% din text; în opera Nothing a lui Henry Green 80-85%, iar în textul Mother and Son al lui Yvy Compton- Burnett 90-95% . Romanele lui Henry Green și cele ale lui Yvy Compton-Burnett sînt, prin urmare, numite "romane dialogate". Însă poziția lor pe cercul tipologic aproximativ la jumătatea drumului dintre situațiile narative auctoriale și personale este în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
regizorale scurte, dar nu apare la nivelul acestora nici un mediu personal. Prezentarea decurge doar dintr-o perspectivă externă. Cîteva opere de acest gen sînt romanul Nothing al lui Henry Green, și cele ale lui Ivy Comptom-Burnett, de exemplu, Mother and Son, care sînt construite în primul rînd din dialog. Cîteva dintre povestirile lui Hemingway își au de asemenea locul din punct de vedere tipologic aici, în mod special povestirea Asasinii. Din moment ce în aceste opere persoana naratorului apare doar cu funcție narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
of Grace, Londra 1954. Cervantes Saavedra, Miguel de, Don Quijote de la Mancha, Stuttgart 1964. Chaucer, Geoffrey, The Canterbury Tales, în: The Works of Geoffrey Chaucer, ed. F.N. Robinson, Londra 1957. Compton-Burnett, Ivy, Men and Wives, Londra 1931. Compton-Burnett, I., Mother and Son, Londra 1955. Conrad, Joseph, Lord Jim. A Tale, Harmondsworth 1962. Conrad, J., "The Secret Sharer", în: Three Tales from Conrad, ed. Douglas Brown, Londra 1960. Conrad, J., Under Western Eyes, Londra 1963. Conrad, J., Youth. Heart of Darkness. The End
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
War, The Modern Library, New York 1951. Defoe, Daniel, Moll Flanders, Everyman's Library, Londra 1963. Dickens, Charles, Bleak House, Harmondsworth 1974. Dickens, Ch., The Christmas Books, vol. 1, Harmondsworth 1975. Dickens, Ch., David Copperfield, Harmondsworth 1975. Dickens, Ch., Dombey and Son, Harmondsworth 1977. Dickens, Ch., Great Expectations, Harmondsworth 1955. Dickens, Ch., Hard Times, Harmondsworth 1975. Dickens, Ch., Our Mutual Friend, Harmondsworth 1975. Dickens, Ch., The Mystery of Edwin Drood, Londra 1972. Dickens, Ch., The Old Curiosity Shop, Londra 1966. Dickens, Ch.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
259, 282 Chaucer, Geoffrey, The Canterbury Tales, 296 Clemen, Wolfgang,, 202, 204 Cohn, Dorrit, 19, 91-92, 99, 103, 181, 201, 237, 296, 320-321, 327, 330, 332 Collins, Philip, 36 Collins, Wilkie, 215 Compton-Burnett, Ivy, Men and Wives, 126 Mother and Son, 116, 279 Conrad, Joseph, 306 Heart of Darkness (Inima întunericului), 178, 306 Lord Jim, 178, 297, 302, 306 The Secret Sharer, 306 Under Western Eyes, 304 Culler, Jonathan, 92 Daghistany, A., v. Smitten Defoe, Daniel, Moll Flanders, 36, 227, 296
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Casa umbrelor), 36, 75, 121, 161, 190, 269 A Christmas Carol (Un colind de Crăciun), 29, 127, 215-216, 218 David Copperfield, 53, 75-76, 78, 89, 101, 122, 126, 133-136, 159-161, 223, 227, 297, 301, 308, 313-314, 316-319, 323 Dombey and Son (Dombey și fiul), 76, 80, 121, 215, 310 Great Expectations (Marile speranțe), 76, 239-240, 313 Hard Times (Timpuri grele), 53, 85 The Mystery of Edwin Drood (Misterul lui Edwin Drood), 121, 215 The Old Curiosity Shop (Prăvălia de antichități), 76
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
267-276. 179 Vezi Paul Hernadi, Beyond Genre, 161 ș.u. 180 Vezi Wolfgang Wickardt, Die Formen der Perspektive in Charles Dickens' Romanen, ihr sprachlicher Ausdruck und ihre strukturelle Bedeutung, Berlin, 1933, 37 ș.u. 181 Vezi Ch. Dickens, Dombey and Son, cap. 16 și mai sus, pagina 76. 182 Vezi Fred W. Boege, "Point of View in Dickens", PMLA 65 (1950), 90-105. 183 J. Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man, r. Portret al artistului în tinerețe, trad
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
punct fix, instaurarea ei survine la sfîrșitul unor lungi și periculoase fluctuații și intervine foarte precis, pentru a le pune capăt. Această turbulență doctrinară de cinci secole (atît de bine analizată de Manuel de Diéguez în Et l'homme créa son Dieu23) se dovedește foarte dificil de introdus în grila pașnică a categoriilor noastre de analiză, care separă prostește politica, teologia și cultura secolelor III-VIII ale erei noastre; lupta a fost de fapt continuarea teologiei prin alte mijloace. În acest adagiu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
30+ Years of Research and Practice of Outsoucing Exploring the Past and Anticipating the Future", Journal of International Management, No. 15, 2009. Hegel, G. W. F., Prelegeri de filozofia istoriei, Editura Academiei R.S.R., București, 1968. Heisbourg, François, "La Chine accélere son émergence depuis la crise", Bilan Géostratégie Les nouveaux rapports de forces planétaires, Le Monde hors-série, 2010. Hoogvelt, Ankie, Globalization and the Postcolonial World. The New Political Economy of Development, Palgrave, London, 2001. Hope, Christopher, "White People in Birmingham: a Minority
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
2009. 193 Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Antet, București, 1997, p. 251. 194 Idem. 195 "China in Central Asia: Riches in the Near Abroad", The Economist, January 30-February 5, 2010. 196 François Heisbourg, "La Chine accélere son émergence depuis la crise", Bilan Géostratégie Les nouveaux rapports de forces planétaires, Le Monde hors-série, 2010, p. 21. 197 Robert D. Kaplan, "The Geography of Chinese Power", New York Times, April 20, 2010. 198 Vincent Thébault (coord.), Géopolitique de l'Asie
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
h, acest calificativ nu apare în Coran decât în compuși: šadd al-‘iq"b (de 14 ori): SOI, ASM „aspru la pedeapsa”; GG „Aprig la pedeapsa”; Marr „robustus în șinfligendaț poena”; RB „terrible en șSonț châtiment”; DM „redoutable en son châtiment”; YA „will strongly enforce the penalty”; Arb „terrible în retribution”; šadd al-‘a:"b (o dată), tradus oarecum la fel, cu excepția lui Blachère: „redoutable en son tourment”, Šadd al-mi≤"l (o dată: 13,13): SOI „atotputernic”; ASM „de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Marr „robustus în șinfligendaț poena”; RB „terrible en șSonț châtiment”; DM „redoutable en son châtiment”; YA „will strongly enforce the penalty”; Arb „terrible în retribution”; šadd al-‘a:"b (o dată), tradus oarecum la fel, cu excepția lui Blachère: „redoutable en son tourment”, Šadd al-mi≤"l (o dată: 13,13): SOI „atotputernic”; ASM „de temut pentru puterea să”; GG „cumplit de puternic”; Marr „robustus potentia”; RB „redoutable en șSaț violence”; DM „redoutable en să force”; Arb „terrible în might”, sau, la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bi-k"fin ‘abdahu: SOI „Oare nu ajunge Dumnezeu pentru servul sau?”; ASM „Oare nu este Allah de ajuns că ocrotitor pentru robul sau?”; GG „Oare Dumnezeu nu este de ajuns robului sau?”; Marr „...sufficiens...”; RB „Allah ne suffit-il point a son serviteur?”; DM „Dieu ne suffit-il pas à son serviteur?”; Arb „Shall God not suffice His servant?”. Dumnezeu este „de ajuns”: credinciosul nu are nevoie să recurgă la alt ocrotitor, la alt binefăcător. 2.1.11.8. al-Sal"m: SOI „făcătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru servul sau?”; ASM „Oare nu este Allah de ajuns că ocrotitor pentru robul sau?”; GG „Oare Dumnezeu nu este de ajuns robului sau?”; Marr „...sufficiens...”; RB „Allah ne suffit-il point a son serviteur?”; DM „Dieu ne suffit-il pas à son serviteur?”; Arb „Shall God not suffice His servant?”. Dumnezeu este „de ajuns”: credinciosul nu are nevoie să recurgă la alt ocrotitor, la alt binefăcător. 2.1.11.8. al-Sal"m: SOI „făcătorul de pace”; ASM „Cel Curat”; GG „Pacea”; Marr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe fiecare din preaplinul Sau. Dumnezeu este Cuprinzător, Înțelept.” (GG) Versetul 53, 32/33 conține expresia w"si‘ al-maghfira (53, 32/33): SOI „bogat la iertare”; ASM și GG „darnic la iertare”; RB „d’une large indulgence”; DM „accorde largement son pardon”; YA „ample în forgiveness”; Arb „wide în his forgiveness”. Aici w"si‘ caracterizează largă generozitate a iertării divine. Majoritatea comentatorilor îl interpretează pe w"si‘ că referindu-se la generozitatea lui Dumnezeu; câțiva, printre care Zamm"m și Abó
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
scriu și ei „hâr”, „catehism” etc.). Traducerea Radu-Galaction, precum și majoritatea publicațiilor culturale ortografiază „Hristos”. 3.2.2.4. Un nume misterios: ho hyiòs to¤ anthrÀpou: „Fiul Omului” (toate traducerile românești); „Filius hominis” (Vg); „le Fils de l’homme” (BJ); „the Son of mân” (RSV). În evanghelii, Isus se autodesemnează foarte des cu acest titlu. Pentru ascultătorii săi, expresia trimitea la personajul misterios din Daniel 7, pus acolo în opoziție cu „fiarele” ce ies din mare și reprezintă imperiile care aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6,62) și va veni în slavă la sfarsitul timpurilor să judece viii și morții. 3.2.2.5. Numele revelat: ho hyiòs to¤ theo¤: „Fiul lui Dumnezeu” (toate traducerile românești); „Filius Dei” (Vg); „le Fils de Dieu” (BJ); „the Son of God” (RSV). În Vechiul Testament, si de aici în cel Nou, cuvântul „fiu” nu exprimă numai relația de rudenie în linie directă, ci și apartenența la un grup („fiii lui Israel”), posedarea unei calități („fiu al păcii”). Regii davidici își
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Health and Healing în the Old Testament”, în Andrews University Seminary Studies, Berrien Springs, 21, pp. 191-202. Héring, Jean, 1954, L’épître aux Hébreux, col. Commentaire du Nouveau Testament, XII, Delachaux et Niestlé, Neuchâtel-Paris. Jeremias, Joachim, 1972, Abba, Jésus et son Père, coll. „Parole de Dieu”, Seuil, Paris. Jeremias, Joachim, 1996, Théologie du Nouveau Testament - La prédication de Jésus, traduit de l’allemand par J. Alzin et A. Liefooghe, Cerf, Paris. Léon-Dufour, Xavier, 1990, Lecture de l’Évangile selon Jean, 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Platon, nici nu se poate plămădi în sufletul nostru decât renunțând la canoanele înghețate ale conceptului. E ușor de înțeles pentru ce Platon nu a fost niciodată un teoretician pur. Căci filosoful se justifică pe sine ca dascăl al cetății. „Son enseignement, à prédominance et orientation politiques, doit préparer au métier de législateur et a l’activité politique”. C. Exercițiul ideologic între cuvânt (logos) și imagine (eikôn) Competențele comunicative (mai precis capacitatea de a purta o discuție asupra unor puncte de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formă bună ar fi rea. Cf. Politica, 1260b 40: h( politei=a koinoni/a tij e)/sti. Cf. Etica Nicomahică, VIII, 10, 1161a 10: Kaq' e(ka/sthn de\ tw=n politeiw=n fili/a fai/netai, e)f' o(/son kaˆ to\ di/kaion. „Afecțiunea și dreptatea se vădesc a fi în funcție de fiecare constituție în parte”. Ibidem 1160 b 22-23: o(moiw/mata d' au)tw=n kaˆ oi)=on paradei/gmata la/boi tij aÄn kaˆ e)n tai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constitution ou les chemins de l’invisible”, în Revue de Philosophie Ancienne, XIII, 1995, 2, nota 4, pp. 164-165. Traducerea îi aparține lui George Fotino: Sofocle, Teatru, II, Ed. pentru Literatură, 1965. Patočka, „Encore une fois Antigone”, în L’écrivain, son «objet», POL, 1990, p. 45 - traducerea îmi aparține. Toate trimiterile ulterioare - pentru care voi indica doar pagina - se fac la această ediție. Jan Patočka, Platon et l’Europe”, Verdier, 1983. Toate citatele trimit la această ediție - traducerea îmi aparține. Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aici nume precum Hobbes Machiavelli) Cf. Gorgias, 490 a. Cf. W. Jaeger, Paideia, Oxford, 1945, p. 262; „Platon fait passer l’ État d’une organisation locale et temporelle sur cette terre à un idéal royaume des cieux aussi universel qui son symbole, les dieux animes que sont les étoiles. Leurs formes brillantes sont les images divines, les agalmata par lesquelles Platon remplace les formes humaines des divinités de l’Olympe”, după Édouard des Places, S.J., Pindare et Platon, Éd. Beauchesne, Paris
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]