1,623 matches
-
Vlas. „Personajele” sunt foarte reușite, dar, din nou, se pierd cumva pe scările înalte ale unui amfiteatru de lemn. Câțiva vizitatori se fotografiază lângă aceste statui... Un trio maramureșean, muzicanți bătrâni, decupați parcă dintr-o ilustrată de epocă, interpretează muzică, sonorități germane. O dovadă că a existat în România, cândva, o importantă minoritate germană. Pavilionul mai cuprinde și o mică expoziție de vinuri. Nu sunt de vânzare, dar nu mai vreau să întreb și de ce. Părăsesc pavilionul cu un sentiment ambiguu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care vorbește în limba franceză, unde suntem tocmai patru români: eu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și VITALIE CIOBANU. Andrei Bodiu a ales grupul englez, iar eu îi recomand în glumă să se alăture grupului rus, pentru a se familiariza cu sonoritățile limbii pe care va trebui s-o „înțeleagă” la Kaliningrad, Sankt-Petersburg și Moscova. Ghidul nostru e o doamnă cu un nume pitoresc, Wanda-Iadwiga, fostă profesoară de liceu, acum la pensie. Are un fel de a vorbi foarte metodic, pedagogic, privindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ciuta fără splină, dezvăluie o aducere în contingent a viitoarei mirese, granița dintre lumi fiind marcată în toate culturile de o apă. Alegerea lexicală a termenului codru în loc de pădure corespunde naturii ascunse a acestui spațiu rezervat încercărilor mitice, prin însăși sonoritatea cuvântului. Terminat într-o vocală închisă, cu cealaltă adâncită între consoane puternice, codrul creează atmosfera clar-obscură a momentelor revelatoare, cu apariții și evenimente sacre. Pădurea, îmblânzită și cunoscută de om, are o sonoritate mai deschisă, specifică sentimentului cu care se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acestui spațiu rezervat încercărilor mitice, prin însăși sonoritatea cuvântului. Terminat într-o vocală închisă, cu cealaltă adâncită între consoane puternice, codrul creează atmosfera clar-obscură a momentelor revelatoare, cu apariții și evenimente sacre. Pădurea, îmblânzită și cunoscută de om, are o sonoritate mai deschisă, specifică sentimentului cu care se pătrunde în ea și astfel conturează opoziția față de principiul masculin. O altă opoziție semnificativă între cele două lexeme este dată de genul gramatical. Limba română a rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe dimensiunea concretă a spațializării și așază acțiunea în nedeterminatul accesibil doar în timpul inițierii. Somnul animalului mitic este „nepomenitu”, explicația acestui atribut constând, după Mihai Coman, în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și codri-s rari, prezentă în numeroase variante ale colindelor de fecior, sunt realizate la nivel fonetic prin două tipuri de repetiții: a substantivului ce denumește un topos mitic și a grupului de sunete ari, aflat în perfect acord cu sonoritatea codrului. Deschiderea amplă a vocalei a este redusă dramatic la vocala cea mai închisă a alfabetului, i, întocmai cum intrarea în spațiul silvestru misterios îngustează percepția la minimum și dă intrusului sentimentul de vulnerabilitate în fața misterului cu implicații dendrolatrice. Alternanța
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în spațiul silvestru misterios îngustează percepția la minimum și dă intrusului sentimentul de vulnerabilitate în fața misterului cu implicații dendrolatrice. Alternanța m/r interiorizează sunetul ca pronunție, din spațiul exterior aparatului vocal în centru, ca echivalent al pătrunderii în inima pădurii. Sonoritatea închisă a lexemului codru se regăsește, așadar, în cea a determinanților, structura stilistică rezultată devenind o adevărată formulă pentru intrarea în sacrul vegetațional. Aspectul fonetic similar al numelelor celor doi frați cu același traseu în plan mitic are implicații asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Aspectul fonetic similar al numelelor celor doi frați cu același traseu în plan mitic are implicații asupra tipologiei umane comune. Cele două individualități sunt de fapt variante foarte apropiate ale aceleiași personalități eroice, fapt relevat și de deosebirile minimale ale sonorității onomastice: Afin - Dafin, Măr - Păr. Când sunetele înregistrează o variație mai mare, aceasta este estompată prin apartenența la aceeași clasă de plante: Busuioc - Siminoc. Nivelul fonetic al limbii literare populare aprofundează planul semantic și simbolic al textului într-o manieră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mihail Gorbaciov glasnosti și perestroica pentru a face un important pas către normalitate. Apelând la modul de procedură al intelectualilor moldoveni, se poate constata că aceștia au lucrat cu înțelepciune: au numit revista "Glasul", care avea o pronunție apropiată ca sonoritate cu "glasnosti"; au apelat la tipografiile letone, republică unională căreia nu i se luase grafia latină; conținutul era concentrat pe opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ales: viața, obiceiurile și locurile de interes universal din Leipzig, Erfurth, Berlin, Meissen, Dresda, Potsdam, Weimar etc. Retrăiesc adesea momentele Înălțătoare de la concertele serale din biserica Sf. Toma (Biserica Thomana) străjuită de marele monument a lui Johan Sebastian Bach și sonoritatea deosebită a marilor catedrale gotice din Leipzig, Erfurth, Berlin etc. Îmi este vie emoția din Biblioteca Germană din Leipzig, unde mi s-a prezentat lista lucrărilor mele existente În fișierele bibliotecii. Contemplez În momentele de respiro, reproduceri din muzeele de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
extrem de documentate, și cu probitate științifică, dintre care una a fost propusă pentru Premiul Academiei Române, ne rezervă de această dată o dublă și plăcută surpriză. Astfel, în prima ordine, Domnia Sa ne oferă o Istorie globală a Hușilor, localitate de recunoscută sonoritate în trecutul național ori în evoluția generală a întregului spațiu est-central european; iar, în al doilea rând, preferând studiul sistematic și aplicat, bazat pe investigarea completă a documentelor, edite și inedite, inspiratul autor realizează o monografie aproape totală, operă de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își răspund cu potriviri de sunete, asociindu-se singure mai mult după sonorități, decât după înțeles. Cum ar fi de exemplu: ‘‘ Poate acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de sora lui Pândilă, din sat de la Chitina, peste drum de Nimerilă, ori din târg de la Să-l-câți. Megieș cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
care a dovedit, ac și alte ori, cât de eficient și inteligent devine talentul conjugat cu modestia și cultura. Într-adevăr, "o frumoasă bucată de viață" a fost Symposionul. Fără sponsorizări de prestigiu național sau dincolo de țară, fără relații de sonoritate radiofonică, fără laude excesive, Symposionul a fost o măsură a unor forțe modeste, deseori, ilustre, în timpuri potrivnice acestor măsuri. Ar trebui să citez numele unor oameni care au alcătuit Symposionul când erau încă studenți. Nici unul nu a ajuns nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
poezia directă dar și subtilă, ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: În 1932 primise o lovitură din care greu ieșea. Se despărțise pentru o vreme de soția care și la el era stâlpul casei. Bolnavă de glaucom, amenințată că poate să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prin fereastra miturilor fundamentale". E, așadar, o altă deschidere de perspectivă în comentariul acesteia, chiar dacă nu numaidecât inedită (despre poezia filosofică s-au scris tomuri întregi de studii și articole) dar, în orice caz, orientată tranșant spre receptarea prioritară a sonorităților grave și profunde ale ei, cele care dau măsura-i de altitudine poetică națională și universală. Pentru Eugen Simion, poezia eminesciană "se concentrează în jurul a opt mituri care vin și dispar pentru a reapărea, în alte poeme, sub înfățișări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
însemnat în această lume idealul ca realitate poetică afirmă Filosoful. Dragostea și Frumusețea, Țara și năzuințele ei dureroase au ajuns, în opera lui, în totalitatea ființei lui, forma ideală. El a fost și rămâne suprema alcătuire. Versurile lui vor trezi sonorități veșnic nouă, cât va dura limba aceasta". Evocând momentul de la Putna, Tânărul poet (adică imaginea tânărului Eminescu), se explicitează pe sine:" În imaginea lui Ștefan Voevod eu aș vrea să-mi oglindesc propriul meu destin. Destin pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vitrinei lui Socec, când mi-a vorbit de un dicționar germano-român pe care Îl avea În gând și În care Înțelesul cuvântului german nu era cel din dicționarele obișnuite, ci acel trezit În imaginația lui elucu brantă și aptă pentru sonorități neobișnuite. Astfel, cuvântul Barmherzigkeit (milă) Îi sugera lui Urmuz (parcă-l văd scutu rându-se pe Înfundate de râs, cu fruntea lui Împodobită cu papule sifilitice, „cununa lui Venus“) clipa când găinațul pă sării se scurge În fir prelung până la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici În portretul lui Fantin-Latour.) N-am crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe acel adus În fața mea vreun figurant, tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
seaua nevestei de acasă sau ibovnicei. Le-o fi zicând cum le-o fi zicând, eu le culegeam de la prietenii mei din cinstita breaslă a măcelarilor, Costică Culea și Horvath, fiindcă numai două bucăți cât palma din acest mușchi cu sonorități atât de plăcute urechii se găsesc la fiecare vită, și le frigeam acasă, mâncându-le În mare taină... Iar rinichii și ficații de berbec Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sala Mare a Palatului. Aceasta din rațiuni personale diverse, una și cea mai importantă fiind cea de ordin profesional. Motivația invocată și de alți mari profesioniști, printre care și Zubin Mehta, era aceea că nu are o acustică corespunzătoare unor sonorități de valoare. Marele maestru de evenimente importante nu sa dezis însă și nu și-a asumat meritul pentru asemenea șocantă atribuire. Și a dat explicația de bun simț privind adevărul demersurilor. Convingerea interpretului a venit de la Daniel Barenboim care a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
lucrare compusă în 1997 de Sir Peter Maxwell Davies, ceva mai devreme decât simfonia compozitorului clujean Cornel Țăranu, care a încredințat opusul său pentru prima audiție Filarmonicii “Transilvania” la 15 aprilie 2011. Așadar programul ieșean a cuprins doar compoziții cu sonorități contemporane, și a doua lucrare din concert întrunind aprecieri elogioase, de data aceasta și datorită pianistului Marino Formenti, în mare formă, având și șansa unui acompaniament calitativ melodic și ritmic urmărit cu atenție de experimentatul dirijor Leo Hussain. Dirijorul concertului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
te uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu brutalitate ținând-o strâns de reverul paltonului. Pe fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau insistent au aprins undeva, pe circuitul neuronilor un beculeț, au declanșat un semnal. Mircea și Lică, fiecare de câte o mână au ridicat-o pe mama în genunchi frecându-i toată fața cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
activitate. Avea "stofă" de manager. Era bine clădit, perfect proporționat, rapid și precis în mișcări. Gândea logic și coerent. Mecanismul de funcționare a neuronilor săi cerebrali își îndeplinea misiunea în mod ireproșabil, la parametri absoluți. Vorbea deslușit, clar, limpede, cu sonorități plăcute și fără inhibiții ori tergiversări inutile. Nu călca de două ori în același loc. Acum, în fruntea micii noastre coloane, se afla tot el, dar surclasat de Leu, care ținea astfel să nu-i fie diminuate ori puse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]