5,168 matches
-
cupola de topaz, Soarele ochii-și mijește și privește spre Pământul ce la viață se trezește. De pe-un ram înmiresmat un colibri-n jur privește, zărește, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfață iubitoare, cu miresme îl îmbie și-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă în raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. Referință Bibliografică: SPLENDOARE / Cârdei
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
se poate spune că o ducea destul de bine chiar dacă o mai fura uneori de la taică-su. Numai că, norocul său nu coborâse încă din cer... Într-o bună dimineață, stătea prăvălit pe o bancă în parc și-și savura libertatea sorbind din când în când din pet-ul de bere. Ce să mai vorbim? Natură, liniște, ciripit de păsărele, soare, să tot trăiești... O secundă avu impresia că are halucinații deși nu băuse nici jumătate din pet. Un fel de fulger
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
zidul Pe zidul amețit de lumină, Gioconda dansa vesperal în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu-l
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
o luminiță, apoi... o rază de soare. Căldura a învăluit inima și gheața de cristal s-a transformat în rouă. Genele umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoiește amintirile, roua are sclipiri de diamant. Soarele privirilor tale soarbe lacrimile și genele ușurate de povara lor, descoperă zâmbetul privirilor. ȚIE Ai fost călăul meu, atunci, în plină vară, când îmbătat de pofte, m-ai osândit tu, fiară. Credeai că libertatea răpindu-mi-o, pe veci vei reuși de tine
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
-un fel de greață/ De-ai firii păcătoase zei.../ Înot atunci spre tot Înaltul/ În care cred că Te-oi gasi,/ Și ca un zbor îmi este saltul/ Peste iluziile pustii./ În grația Ta - fior fierbinte,/ Găsindu-Te, mă dezrobesc./ Sorbind din nori reflecții sfinte/ Cu Tine-n vers mă contopesc.” („În vers”) Pentru autoare, poezia nu este un simplu exercițiu exterior, ci un mod profund de existență. Ea înțelege pe deplin necesitatea de a avea un ideal înalt, de a
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
esență rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaștere în artă este aceea a unei realități de natură spirituală, iar artistul total, care este Dan Puric, transmite tuturor această revelație încercată de el însuși, prin ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul soarbe această sevă din cupa pe care o primește cu caldă generozitate din mâna artistului, devenind una cu el, transformând secunda în eternitate.” Ștefan Iordache - „Acea intensitate sinceră, curată, a pasiunii” Mesajul central al cărții reiese cu ușurință din parcurgerea impresiilor
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
fac, Eram copil și îmi aduc aminte Acolo în Acasa cu cerdac Maica mea mă învăța cuvinte. Le-am îndrăgit pe fiecare-n parte Și le strângeam păpuși la pieptul meu! Ea îmi citea încet din Sfânta Carte, Eu le sorbeam precum un curcubeu... Mereu am vrut apostol să le fiu, Niciunul dintre ele să nu doară-, Cuvintele, și astăzi când le scriu, Simt Cerul pe pământ cum se pogoară... Referință Bibliografică: Apostol... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
APOSTOL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367261_a_368590]
-
să-ți mângâi fiece cuvânt Rostit în taina nopților senine Mirajul lor în adieri de vânt Care mă poart-adesea către tine. Lacrimi de rouă picură timid Eu le culeg cu buzele flămânde Îmi pare totul serbăd, insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
totul serbăd, insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire Te simt
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
cântec. Nu știu de vei veni, iar visul meu Se va-mplini sau se va stinge lin Mă rog arzând de dor lui Dumnezeu Să-mi dăruie un petec de senin În viața-n care plâng și sper mereu Să sorb nectar, să nu mai beau pelin. De tine mi-e sufletul plin Iubite, cuprinde-mi cu sufletul gândul Și du-mă departe de lume-ntre stele Cu ruguri de fragi de pe buzele mele Îți dărui iubirea ce-mi frământă lutul
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
dărui mi-e sfetnic divin Aștept în tăcere să vii și mereu, Cu rouă în ochi primenesc visul meu Iubite, de tine mi-e sufletul plin. Visând iubire În dimineți brumate cu iubire Mă-ncearcă nesfârșite nostalgii Aș vrea să sorb nectar de fericire Din vise dragi, senine, de copii... Trăiesc a vieții mele odisee Printre străini ce-mi calcă peste suflet Ce vină am că sunt un om, femeie Și vreau să-mi fie clipa veșnic cântec? Căci inima din
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
întâlnesc într-o noapte, pe stradă, si se recunosc. Iar revederea îi trezește celui dintâi brumă de sentimente umane uitate undeva, în adâncul inimii sale chinuite. “Amintirea iubirii ei din copilărie îl încălzea, îi dezmorțea sufletul, degerat în nopțile când sorbea aurolac. Dacă o întâlnise, în sfârșit, după atâta timp și ea nu-l mai iubea, simțea că s-ar fi prăbușit.” S-ar fi prăbușit, din simplul motiv că relația această de rudenie, suplinește pentru el o altă lipsa. Aceea
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
apei, a elementului fluid denotă, la fel ca și natura, starea sufletească a autoarei, iar senzația de sete copleșitoare sugerează ideea de gol interior, de singurătate. „Mi-e sete uneori,/ o sete năvalnică,/ nebună,/ și atunci/ mă întorc să mai sorb o dată/ minunea/ din căușul palmelor tale/ am băut cândva/ și-mi este dor/ să fac din apă/ Fântâna/ în care doi bănuți,/ zbor de porumbei,/ îi amintesc apei să cânte.” („Dacă”) „Vers” „Autoarea volumului „Creion” are credința că adaugă un
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu erai, nu puteam să te las... Însetat ca iarba să nu-și sorb făptura Mi-aș mai pune înc-o dată gura Ca în ultima clipă dintr-un ultim ceas... Referință Bibliografică: VERSURI ALBA / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
se va îndura de ea, să o ducă în brațe, în răcoarea piscinei. Ea încerca să continue jocul deși nu înțelegea deloc acea senzație cudată de sfârșeală care o făcea să se simtă în pragul leșinului și a continuat să soarbă cu sete din cupa pe care el i-o umpluse cu îndemânare, apoi picurându-l cu licoarea ce rămăsese, ce-o șimțea curgându-i deja ca un foc prin vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea deja licoarea
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
concret) Ne arde pământul, căldura asuprește ogoare Cei rămași își duc optimismul la abatorizare Scrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerate Iar necredința scutură anii pe morminte uitate Nicicând nu am știut cum că totul va urma să fie Istorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasie Tot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Din satul meu amorf(Faptul concret)Ne arde pământul, căldura asuprește ogoareCei rămași își duc optimismul la abatorizareScrâșnesc inutile, scorojite zăpezi însângerateIar necredința scutură anii pe morminte uitateNicicând nu am știut cum că totul va urma să fieIstorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasieTot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsuraPrin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia TaAici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toateAcoperiți de-un strat prin care
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Am trupul plin de răni Știute doar de Soare Și nu - mi imaginăm Să doară - atât de tare ! Când mă privești cu ochi străin În mine vise spargi M - agat de umbra ta stigand... Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudă Mă umple de venin Alerg în calea ta Crezând că te surprind ! Mă fereci în cuvinte Șoptite la - ntamplare Și - mi săpi în suflet răni Și- mi spargi a mea culoare ! Te strig să
STRIGAT de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368627_a_369956]
-
autor. Maria Sarchizian Prin mulțimea de pe stradă Vine-o doamnă elegantă În mătăsuri, ea se gată Și pe toc inalt se poartă. Lumea toată se întoarce Să o vadă,s-o admire, Merge dreaptă și nu-i pasă Că-i sorbită din privire. Frumusețea-i orbitoare Parc-ai vrea s-o furi, când trece Și s-o bei când stai în tihnă, În pahar,cu apă rece. Unduioase gesturi are Și nu poți a înțelege Că așa fină cum este Are
DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
-
2278 din 27 martie 2017. Am trupul plin de răni Știute doar de Soare Și nu - mi imaginăm Să doară - atât de tare ! Când mă privești cu ochi străin În mine vise spargi M - agat de umbra ta stigand... Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudă Mă umple de venin Alerg în calea ta Crezând că te surprind ! Mă fereci în cuvinte Șoptite la - ntamplare Și - mi săpi în suflet răni Și- mi spargi a mea culoare ! Te strig să
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
vezi Cu ochi dumnezeiesc . Iubesc făptura ta , ... Citește mai mult Am trupul plin de raniStiute doar de SoareSi nu - mi imaginamSa doară - atât de tare ! Când mă privești cu ochi strainIn mine vise spargiM - agat de umbra ta stigand...Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudaMa umple de veninAlerg în calea taCrezand că te surprind !Mă fereci în cuvinteSoptite la - ntamplareSi - mi săpi în suflet râniȘi- mi spargi a mea culoare !Te strig să mă - nvelestiCu lacrima - ți fierbinteMaret ești
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un curcubeu, ca un sol al iubirii de nebiruit. Ceea ce a contribuit la mine să mă regăsesc a fost tocmai dorința de a mă vedea la casa mea, copii în jurul meu
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
de frumos, și se bucura cu plăcere crescândă de căldura lăsată de sânii ce parcă-i îmbrățișau tâmplele plecate. Preocupat să le ghicească poziția și mărimea, nici nu a simțit înțepătura acului. Zâmbind cu plăcere vizibilă acestei amintiri, Fănel a sorbit încet din paharul cu vin și, revenind la motivul pentru care se afla acolo, a strâns cu putere o clipă din pleoape. A încetat să zâmbească și s-a încruntat încercând să răspundă unei adevarate avalanșe de întrebări: "Cum a
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]