7,703 matches
-
8, fila 5. • Ibidem. • Ibidem, fila 39. • Ibidem, fila 50. vedeau Organizația Națiunilor Unite ca pe „un cerc închis la discreția Marilor Puteri“25. Mai toți erau conștienți că deciziile se luau în urma unor forme de compromis între americani și sovietici. În această dispută, nu doar fixarea sediului Națiunilor Unite într-un oraș din SUA dar și numărul mare de aliați ai Occidentului, la ONU, dădeau impresia că vesticii sunt într-o permanentă ofensivă. Simțind această influență anglo-americană în interiorul Națiunilor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
negativ pe 30 septembrie, existau totuși mari speranțe pe viitor și, în cel mult două luni, „să se poată din nou aborda într-un spirit de concilațiune și chestiunea admiterii celor cinci state în ONU“31. Din discuțiile cu reprezentanții sovietici, membrii Legației noastre puteau trage concluzia că, la ONU, URSS avea interese mai largi și cazul românesc se includea într-un ansamblu complex de probleme. Chiar și în chestiunea noilor membri, Moscova, deși sprijinea candidaturile celor cinci, la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-lea și președintele american, Truman, se întâlniseră la Rio de Janeiro și vorbiseră în această direcție cu președintele Braziliei 35. Un subcomitet al Consiliului de Securitate a dezbătut la 29 septembrie cererile de admitere ale Ungariei, Italiei și României. Deși sovieticii au reafirmat punctul lor de vedere - primirea tuturor celor cinci state - delegatul SUA, Austin, a reușit să obțină acordul majorității celor prezenți, în sprijinul ideii că fiecare țară are o situație specială și trebuie evaluată separat. În plus, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dată de când se discutau aceste cereri, reprezentantul american a susținut că România, la fel ca și Ungaria, nu ar avea un regim democratic și cererea ei nu va fi sprijinită de către SUA. Diplomatul englez a avut o opinie asemănătoare, dar sovieticii și polonezii au vorbit în apărarea românilor, iar delegații Franței, Siriei, Columbiei și Chinei au declarat că votează pentru admiterea noastră în ONU36. În același timp, Belgia era încă nedecisă, dar Spaak a susținut că va face tot posibilul să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România s-a menținut. În același timp, Polonia a dus o politică amicală față de Ungaria în perioada interbelică, datorită, nu în ultimul rând, faptului că Ungaria a permis tranzitul pe teritoriul său a armamentului pentru Polonia, în timpul conflictului acesteia cu sovieticii din 1920. Vezi Pologne 1919-1939, I, Vie politique et sociale, Neuchâtel, Éditions de la Baconnière, 1946, p. 128. Vezi și Lucian Leuștean, România și Ungaria în cadrul „Noii Europe“ [1920-1923], Iași, Polirom, 2003, p. 35-36. • Vezi Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Arhivelor Diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cere o declarație completă și deschisă asupra succesiunii exacte a evenimentelor, dar și asupra poziției și intențiilor României în situația prezentă și în viitor 50. În orice caz, Londra trăsese deja semnalul de alarmă. Primii care au reacționat au fost sovieticii, care au propus organizarea unei conferințe la București, la care să ia parte Marea Britanie, Franța, Polonia Uniunea Sovietică și România. Alegerea capitalei României ca loc de desfășurare al unei asemenea întâlniri nu era întâmplătoare, Litvinov argumentându-și propunerea prin aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adoptată, pentru Franța cât și pentru Marea Britanie colaborarea Poloniei devenise esențială, atât pentru obținerea sprijinului Moscovei, cât pentru o reală asistență în favoarea României 56. În cele din urmă, britanicii au optat pentru Polonia și nu pentru Moscova, neavând încredere în sovietici 57. Un nou element i-a convins pe britanici că au făcut o alegere corectă. Este vorba de anexarea portului Memel de către Germania, la 23 martie 1939, fapt ce a adăugat politicii britanice o notă de precipitare. Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la București. Regele Carol al II-lea i-a comunicat aceasta ambasadorului britanic, pe care l-a primit în audiență la 1 aprilie 1939. Au fost discutate însă și alte probleme. Regele se declara de acord să primească ajutor din partea sovieticilor, în caz de necesitate, dar datorită poziției antisovietice a opiniei publice spera ca demersurile necesare să fie făcute în modul cel mai discret cu putință. Cât privește Polonia, nici regele și nici ministrul de externe, Grigore Gafencu, nu aveau încredere
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legăturile cu Rusia ale unor iluștri înaintași moldoveni. Dintre aceștia nu au lipsit, aproape niciodată, Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie Cantemir și fiul acestuia, Antioh, sau poetul Mihai Herescu (Mihail Mateevici Herascov) și Vasile Caragea 1. Pe de altă parte, autorii sovietici au neglijat nume care s-au manifestat și s-au impus în viața politică și culturală a Moldovei, după 1812, sau a României, după 1859. A fost trecută astfel cu vederea prezența deloc neglijabilă a mai multor fruntași basarabeni în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de 27 martie 1918, dar a activat ulterior în cadrul Primăriei municipiului Chișinău. A doua zi după intrarea trupelor sovietice, Balamez a fost arestat, A fost arestat la 25 iulie 1940 și a reușit să scape cu viață din „gulag“-ul sovietic (Colesnic, Sfatul Țării, p. 106; Postică, Deputații Sfatului Țării, p. 92-98). • Născut în 1889 în satul Cărpineni (Chișinău). Absolvent al Școlii de Ofițeri din Pskov și al Școlii Superioare de Documentare și Științe Administrative din București. A fost membru al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
guvernul din Basarabia (1917-1918). Deputat în Parlamentul român, Ministru pentru Basarabia în guvernul Nicolae Iorga (18 aprilie 1931-5 iunie 1932), iar în perioada 1938-1940 primar al Chișinăului. În 1944 s-a refugiat în Elveția, unde a fost prins de către agenți sovietici și adus în URSS. A murit în penitenciarul din Văcărești (Colesnic, Sfatul Țării, p. 135). • Născut în 1883, în comuna Cucioaia (Bălți). A studiat la Facultatea de Matematică a Universității din Odesa și și-a luat licența la București (Colesnic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
propagandei în regimul totalitar sovietic. De la început, trebuie spus că acest tip de regim este unul care „trăiește din/prin propagandă“; a mișca masa spre un scop prestabilit și, mai ales, spre unul utopic de dimensiunea celui propus de conducătorii sovietici înseamnă și să o convingi, nu numai s-o forțezi deși - am mai afirmat - combinarea terorii cu propaganda, metodă mai veche, a dat rezultate excelente. Am reținut, de asemenea, faptul că propaganda, mai ales în accepția liderilor regimurilor totalitare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
el nota în 1920: „Am ieșit din epoca în care masele erau oprimate; intrăm, în prezent, într-o epocă în care individul este oprimat în numele masei“ (subl. ns.) (apud Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 160 și urm.). Grija conducătorilor sovietici pentru întreținerea unui climat de forță și de întărire, chiar artificială, a unanimității devine de înțeles. • Că puterea a fost preluată de o minoritate este de netăgăduit; cifrele absolute nu sunt aceleași în toate sursele. Héléne Carrieerre d’Encause (Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de noi15 rămân contrariați de faptul că Manifestul și programul KONR „recunoșteau în mod curios necesitatea și legitimarea Revoluției din 1917 și condamnau trădarea idealurilor revoluționare de către bolșevici. Un asemenea punct de vedere era seducător pentru mulți intelectuali ruși (și sovietici) adepți ai doctrinei socialiste, fără excesele staliniste“. Mai târziu, în 1967, un simpozion organizat la Cambridge Massachusetts reunea învățați între care Adam B. Ulam16. Ulam insista atunci asupra problemei controversate: ce a fost marxist în Revoluția bolșevică?17. Acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cere lui Vlasov să lupte împotriva germanilor și în special a trupelor S.S. Vlasov acceptă. La 7 mai 1945, se va preda americanilor. Americanii vor preda autorităților sovietice ce mai rămăsese din Armata lui Vlasov și ofițerii. În iulie 1946, sovieticii au judecat, în secret, și condamnat pe Vlasov și alți 11 ofițeri. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 361. • Era directorul Centrului de Studii Rusești de la Universitatea Harvard și autor a mai multor lucrări între care: Russia’s Failed Revolutions
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest context, școala „revizionistă“ din istoriografia engleză și americană renunță la ideea că în Octombrie 1917 a fost un puci și se deplasează în direcția viziunii sovietice asupra evenimentului. Ei se sprijină nu atât pe Lenin; nu erau obligați precum sovieticii. Citând din ceilalți corifei (Trotsky, • Richard Pipes, op. cit., passim. Autorul, probabil, citează mai ales pe Leon Trotsky (History of the Revolution: „Victoria s-a datorat mișcării de masă; masele au hotărât și conducătorii s-au așezat în fruntea lor, ducându
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
majorității, atomizarea societății“ (subl. ns.); devenea astfel societatea pregătită pentru a recepta propaganda desfășurată sistematic. Un singur element mai poate fi adăugat imaginii propagandei care legitimează puterea: cultul personalității. Regimul sovietic l-a cunoscut în dimensiuni aberante. Regimul totalitar - cel sovietic în speță - tinde să se articuleze sub influența liderilor carismatici. Lenin și urmașii lui au dispus de carismă, iar propaganda a contribuit la amplificarea ei. S-a făcut observația că liderul carismatic este „întruchiparea modernă a suveranului de drept divin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie 1944. Aceasta a ferit zona de distrugeri materiale și de pierderi de vieți omenești de amploare. Nu însă și de jafurile practicate mai peste tot de Armata Roșie, care se aproviziona din teritoriile cucerite, pe deasupra sovieticii fiind mânați, după toate indiciile, și de dorința de răzbunare. La jafuri s-au adăugat silnicii de tot felul, produse și ca urmare a slabei discipline din rândurile trupelor sovietice care au trecut prin sud-vestul țării 1. • Pentru o privire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
câte doi-trei partizani coborau la poalele munților pentru a-i întâmpina pe curieri ori pe studenții sau muncitorii care urmau să li se alăture. Fugarii purtau discuții între ei, subiectele fiind războiul, evenimentele externe, cu accent pe încordarea existentă între sovietici și americani, persecuțiile la care erau supuși legionarii, torturile puse în aplicare la Ministerul de Interne. Se credea/spera că războiul ar fi putut izbucni în vara anului 1949, că rușii vor fi bătuți, mai ales că occidentalii erau superiori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
des în satele din zonă, la oameni de încredere, întreținând sentimentele anticomuniste în vederea unei acțiuni de amploare împotriva regimului 27. Grupul „Arnota“ a mizat, după cum s-a întâmplat în cazul atâtor formațiuni anticomuniste, pe izbucnirea unui război între occidentali și sovietici, pe sosirea mântuitoare a americanilor, care • Mărturia lui Gheorghe Stănescu, în Aristide Ionescu, op. cit., p. 210-211. • Mărturia lui Gheorghe Gherbezean, supraviețuitor al grupului Arnota, în ibidem, p. 211. 26 Monica Grigore, op. cit., p. 104-105 (AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 48192
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideea că orice radicalizare a discursului său poate antrena intervenția devastatoare sovietică. Propensiunea către abordarea registrului problematic major al societății românești a fost blocată în aceste condiții, generând inevitabila mediocritate. Astfel, naționalismul nu a dobândit o dimensiune antimarxistă, resentimentele față de sovietici s-au exprimat în același registru minor și provincial, fără a provoca o revoltă antisovietică, în vreme ce frica paralizantă pentru soarta națiunii a blocat căutarea alternativelor politice în interior. Frica s-a întins o dată cu teroarea, anihilând atât gândirea alternativă, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În perioada 1977-1989), Încercarea de „spălare a creierului” a fost aplicată asupra opozanților (deținuți de conștiință) izolați În aziluri psihiatrice (drogați farmaceutic, tratați cu șocuri electrice sau amestecați cu alienați reali). Nemairecunoscând termenul deținut politic, statul comunist român (după modelul sovieticilor) prefera să-și interneze opozanții În spitale psihiatrice, aceștia fiind proiectați În ipostaza unor „nebuni” și „asociali” recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numit tranziție. Geografia culturală și legătura ei cu geopolitica - vezi studiile de imagologie politică ce interesează de asemenea crearea unui imaginar cultural politic - dovedesc În cazul modelului cultural românesc variații considerabile. Dacă de Martonne considera România o țară central-europeană, planurile sovieticului Valev (1964) contau pe statutul României de țară agrară, Înapoiată, iar Huntington despărțea Transilvania de restul țării, pe considerentul că provincia aparținea Europei Centrale, față de celelalte provincii românești. Reîntorcându-ne la modelul cultural românesc și la ipostazele sale istorice, să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu poate fi exagerată, și curente nici rolul ei În stabilizarea unor hegemonii culturale. Se poate vorbi despre curente sau „mode” culturale care au influențat modelul românesc, cel francez la 1848, cel german În epoca criticii modernități la „Junimea”, cel sovietic În epoca stalinismului, ori influența unui model euroatlantic după 1990. Modernitatea românească nu poate fi pusă la Îndoială, dar nu această certitudine ar fi, cum se crede, marea izbândă, adică aceea de a se afla Încă o dată ceea ce de fapt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și de tacticile serviciilor de informații adverse. De exemplu, motivațiile unora dintre americani și britanici care au ales să își trădeze țara, începând din 1930, nu au mai fost lăcomia și răzbunarea, ci au avut o natură ideologică. În 1930, sovieticii au aflat că atracția pe care o exercita comunismul asupra unor studenți și asistenți de la Cambridge University, unii provenind din familii de seamă, a făcut ca atmosfera ideologică să le fie foarte favorabilă. Printre studenții recrutați la vremea respectivă, care
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]