2,458 matches
-
crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o centură aproape nouă, în care spânzura un iatagan. - Doamne Iisuse Hristoase, pupa-Ți-aș tălpile Tale, începuse Iscru, iar poticneala din gât i se transmisese instantaneu și lui Zogru. Se uita în ochii lui și i se părea că s-a întâlnit cu o rudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
următoare, cadavrul polițistului zăcea pe-un morman de gunoi, la Glina. Când scandalul ajunsese-n floare și se adunase lume multă, a iești tiptil. Din sergent, Zogru a sărit într-o femeie care privea scena dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de Istorie! - Păi, parcă voiați la Casa Presei... - M-am răzgândit. - Dacă știam de la-nceput, nu făceam cursa! - Dar n-ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știut că trebuie să sune de ieșire curând, știam că nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut în continuare mâinile ridicate, încercând să număr, dar nu mai reușeam deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus că acuși sună de ieșire, și ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Jancsi și, după ce a mototolit-o, a aruncat-o pe jos, călcând-o în picioare și spunând că Frunză ăștia de-aia scriu d’alde astea pentru că nici n-au avut mamă, tatăl lor i-a crescut până când s-a spânzurat de necaz că are așa odrasle, toată lumea știe că de-aia au ajuns aici, la bunicul lor, pentru că n-au pe nimeni altcineva, și chestia aia cu războiul civil, ce mai minciună, războiul civil a fost acum șapte ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
început să alerge, șonticăind, spre pădure, iar taică-su a început să strige și mai tare după el, să stea locului, că de nu, îl omoară-n bătaie, îl jupoaie de viu, îi face spatele nojițe de opinci, apoi îl spânzură de limbă, între timp tatăl lui Puiu a pornit combina, luându-se după Prodan, era clar că-l vom ajunge repede, Prodan a aruncat o privire înapoi, pe urmă s-a oprit și s-a întors cu fața la noi, așteptându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
legați, odată când Zsolt, fiindcă un pariu, a sărit gardul, unul dintre câini l-a mușcat de gleznă, iar Zsolt a trebuit să-și facă treizeci de injecții în burtă, așa că atunci când s-a auzit că nea Vasile s-a spânzurat, nimănui nu i-a părut rău după el, ba ne-am și bucurat că, înainte de-a se spânzura, și-a împușcat și câinii. Zsolt a spus că acum e momentul să profităm de ocazie și să mergem să adunăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Zsolt a trebuit să-și facă treizeci de injecții în burtă, așa că atunci când s-a auzit că nea Vasile s-a spânzurat, nimănui nu i-a părut rău după el, ba ne-am și bucurat că, înainte de-a se spânzura, și-a împușcat și câinii. Zsolt a spus că acum e momentul să profităm de ocazie și să mergem să adunăm aur, înainte să fie numit un nou paznic, și că cel mai bine ar fi să pornim imediat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oamenii, să-i ierte Dumnezeu, nu prea-l aveau la inimă pe taică-su, și nici acum, c-a murit, nu scot o vorbă bună despre el, se tot spune că i se urâse cu viață, de-aia s-a spânzurat, cu minciuni de-astea vor să-i murdărească amintirea, iar acum apărem noi, interesându-ne cu atâta drag de bietul bătrân, se poate să nu fi auzit noi vestea cea rea?, și atunci Zsolt a zis că nu, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se lasă cu scandal, curentul o să revină peste câteva minute, și atunci o să se reia proiecția filmului, iar care n-o să fie la locul lui când or să se aprindă luminile, pe-ăla o să-l tragă-n țeapă, o să-l spânzure în curtea școlii și, cu propria-i mână, o să-i smulgă inima din piept, pentru c-a sosit vremea ca această gașcă de imbecili și nesimțiți ce suntem să învețe odată pentru totdeauna ce-i aia disciplină, știam că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut să‑i explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo zece metri. - Adăposturile lor te duc cu gândul la casele de pe coasta de est, i‑am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de spectacol; el dispare pur și simplu din raza vizuală a spectatorilor; personajele însă îl urmăresc încă multă vreme, ca și cum l-ar vedea înălțându-se la cer.) MAMA: Ah, faceți ceva, faceți ceva! UN RECRUT: Doar nu vrea să se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
focul, acolo, sus. Ne caută. MACABEUS: Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. PARASCHIV: Am văzut focul. MACABEUS: Unde? PARASCHIV: Acolo... MACABEUS: Era stins? PARASCHIV: Era mare... Au făcut un foc mare... MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu! Au să ne spânzure. MACABEUS: Vino jos! (Urlând.) Vino jos, n-auzi? (Îl apucă brutal și-l trage, răsturnându-l pe scară și rostogolindu-l, în așa fel încât jumătate din conținutul găleții să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... (Îl prinde de urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Pe mine vrei să mă prostești? (Îl lasă brusc, PARASCHIV cade.) Pe mine! (Pentru sine.) Pe mine! Se apleacă și bea apă din găleată.) Poate pe tine! (Bea.) Pe tine te caută! PARASCHIV: Ba pe tine! Ai să fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fratern, de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... PARASCHIV (Chircit): Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că va trebui să te las aici. MACABEUS: Să mă lași aici? De ce să mă lași aici? PARASCHIV: M-am hotărât să plec. MACABEUS: Tu? Să pleci? Unde să pleci? De ce să pleci? Vrei să te prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? PARASCHIV: Vrei să te găsească? Vrei să te spânzure? MACABEUS (Fericit.): Da, da... Asta vreau... PARASCHIV: Nu se poate, Maco... Aici nu se găsește nimeni o sută de ani... Nu vrei să stai o sută de ani cu mine? MACABEUS (Plângând, icnind, copilărește, între demență și neagră deznădejde.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe oare îl chema Vasile... și care s-a dus mai apoi și s-a spânzurat... Și fiecare om are un șarpe încolăcit în jurul gâtului și îi dă de mâncare și de băut și îl ține strâns la piept în timpul somnului... Și îi dă de mâncare din fiecare dumicat... Și... da! Și ce crezi tu? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
milioane de evrei. Mengel știa câte ceva despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât am putut. — Treaba asta ți-a dat o satisfacție foarte mare? m-am interesat eu. — Nu, a zis el. Eram ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ce mi-a spus vreodată despre ea a fost că nu e pentru copii și că n-aveam voie să mă uit prin ea. Așa că, bineînțeles, mă uitam prin ea ori de câte ori eram lăsat singur. Se găseau acolo poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
meu, suplu ca un lup tânăr, plin de ură ca un șarpe cu clopoței. Poza a apărut pe coperta revistei Life, și puțin a lipsit să nu i se decerneze un premiu Pulitzer. CAPITOLUL OPT AUF WIEDERSEHEN... Nu m-au spânzurat. Am comis crima de înaltă trădare, crime împotriva umanității și crime împotriva propriei mele conștiințe și până acum am scăpat basma curată. Am scăpat basma curată fiindcă în tot timpul războiului am fost agent american. Emisiunile mele scoteau din Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tot felul de găuri în niște lucruri cândva vii. — O să-l îngropați? m-a întrebat. — Cred că n-ar fi rău, i-am răspuns. — Dacă n-o să-l îngropați, îmi explică el, o să-l mănânce careva. CAPITOLUL DOUĂZECI „FEMEI-CĂLĂI ÎL SPÂNZURĂ PE CĂLĂUL DIN BERLIN...“ Am aflat doar recent, în 1958 sau 1959, cum a murit socrul meu. Știam că murise. Agenția de detectivi pe care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]