9,106 matches
-
după cum am aflat, cu cuțitul în gât s-a zbătut întrun efort ultim, aruncându-și cât colo asasinii, apoi s-a ridicat in picioare și a luat-o la goană prin grădină, provocând o adevărată cursă de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de munte. Tineretul de azi trebuie să afle grozăviile făcute de comuniști, prin aparatul lor de securitate, în numele clasei muncitoare, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. O strigătură care circula oral în anii ’ suna astfel: „Ana Pauker și cu Dej / Bagă spaima în burghej’!”. E concludent și tulburător. Motivele arestărilor și condamnărilor de care s-au „bucurat burghejii”, printre ei aflându-se și membrii familiei mele îtata - chiabur și funcționar, fratele său mai mare, Filaret - avocat, unchiul Emilian Doboș - notar, unchiul Luca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără zăpadă, simplă și rece ca o grafică japoneză realizată În tuș negru. Cu toate că am Încercat să nu mă mai gândesc, că mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
buza unei prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul se mai populase Între timp, deși căldura era Încă o prezență incomodă. Sunteți galben la față! constată pe un ton enervant interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul Înfiorător!). Straniu este că femeia de serviciu s-a auzit strigând și vociferând de foarte de dimineață, trezind toată suflarea. Și asta pentru că a constatat cu spaimă că blocul nostru era acoperit cu un praf negru, așezat În straturi peste pereții exteriori. Doar blocul nostru. Nici o altă clădire vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și atunci când au cărat coșciugul pe scări și au vrut să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din paharul meu! Ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte rău și mult mai mare și mai tare decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a răspândit ca fulgerul în toată țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de ruj. Era un roșu intens, menit să capteze privirile, iar el îl simțea pulsându-i în sânge, colorându-i venele și arterele; și-n același timp îl iubea așa cum iubea și privirea ei, care-l făcea să înghețe de spaimă, deși nu recunoștea decât o ușoară dezmierdare. Și totuși. În jurul mesei nu se mai afla nimeni; rămăsese doar el încercând să umple locurile goale cu frânturi din cuvintele sau privirile celor care stătuseră mai devreme acolo. I se părea o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din vorbe, distanțarea ce și-o impunea. Atunci când hazardul le așeza față în față, fie și pentru scurt timp, Olga simțea că acele clipe deveneau insuportabile. Dăduse la o parte multe pietre din drumul ei năzuind mereu să pășească dincolo de spaimele sale. În aceste condiții, își făcea loc tot mai mult ideea de a părăsi casa, spitalul, orașul, totul, în căutarea altor orizonturi. Credea că numai evadând din mediul în care se afla, se va putea elibera de apăsarea care simțea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pietre de moară. Ce avea să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum, mai mult ca oricând, încredințarea că ce păruse cândva ca fiind o simplă halucinație, devenea acum realitate. Când privise cu ochii plini de o nestăpânită spaimă cum se topește o lumânare, o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
români. Tâlharul de duzină E cert. Trăia în lumea tâlharilor. Tâlhari de toate categoriile și mărimile, de toate rasele și pregătirile în domeniu. și nu numai. Eroul nostru, Fulgerul Pustnicu, era unul din cei care, din timp în timp, băga spaima în oamenii care n-au altă treabă decât să fie de treabă. Ultima lovitură a fost însa cu ghinion. Penultima - atac la sertarul unei cofetării. Reușita i-a dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de bărbat. Gândul cel mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în tenebre. N-am aprins lampa, pentru că îmi plăcea să stau în întuneric. Întunericul, materia asta densă și fluidă, infiltrându-se în toate locurile și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate și aceste idei înfricoșătoare și incredibile care se disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fug de teamă să nu se ia după mine. Eram ca două pisici care se înfruntă într-o bătălie. Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit, spaima îmi crea o beție stranie; simțeam cum mi se învârte capul, genunchii mi se înmuiau și simțeam nevoia să vomit. Surprinzător, remarcam că mă țineam încă pe picioare. Asta mi se păru extraordinar, miraculos. Cum puteam să mă țin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea în fața mărfii sale, cu spatele aplecat, în aceeași poziție ca mine. Gândul ăsta mă umplu de spaimă. M-am ridicat, aruncându-mi haina departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia devenise o persoană coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale, în timp ce eu rămăsesem copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând în camera mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa ei de noapte. O cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
merită notate-n jurnal. Spre exemplu, Întrebat cine crede că l-ar putea interpreta În România pe ...marele regizor Brook, teatrologul opinează :” Rebengiuc. Pentru că are un fel de calm, de Înțelepciune, ca și Brook”. Interesantă distribuire! Apoi, Banu mărturisește că spaima lui actuală este să nu devină un Serebreakov (profesorul antipatizat de toți, din Unchiul Vanea n.n.). Dar cea mai frumoasă profesiune de credință a criticului rămîne : ” Trebuie să văd teatru pentru că, dacă nu Îl văd, teatrul moare!”. Minunat! Mă despart
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fiu, nu știam că numele lui Stalin - Djugașvili - s-ar traduce prin...fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm...Culmea ironiei! Mai Întîlnim, În viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care - din carte rezultă că - doar trec pe lîngă autor, cu roluri im portante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai există și o noapte terifiantă, născătoare de spaime și deliruri, În proză și teatru ; Miticii nu-s chiar atît de veseli, din moment ce nenea (Mitică) Anghelache face ce face, În Inspecțiune, iar la hanul lui MÎnjoală se petrec lucruri necurate... Dar cînd se vor pune criticii de acord, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]