11,094 matches
-
cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub bibliotecă. Odată cu tencuiala, se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că nu înțelege ceea ce-i dictez. Îi simțeam tot mai aproape respirația și căldura corpului. Îi simțeam rotunjimile mulându-se pe antebrațul și pe piciorul dinspre ea, cu toate că noi încă nu ne atingeam, ca și cum încă nu eram în stare să spargem acel strat neutru de aer dintre noi. Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și mai subțire. Firavă. Abia atunci auzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine viitorul și nu lăsam pe nimeni să mă distragă de la percursul vieții mele. Dar eram tânără și frumoasă și prin ultimul an de liceu un băiat de oraș, frumos cu ochii albaștri, păr ondulat și mustață, a reușit să spargă zidul pe care îl construisem în jurul viselor mele. Acest băiat drăguț a reușit să dărâme zidul rezistenței mele, era frumos și eram tineri și mi-am zis că o relație cu un băiat așa drăguț merge. Eram femeie totuși, cu toate că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu rachiu din fața lor. Ochii lui Hliboceanu alergau în toate părțile, pentru a se convinge că totul este după dorința comesenilor. Când s-a convins că lucrurile sunt la locul lor, s-a apucat să mănânce liniștit. Primul care a spart tăcerea a fost tot Pâcu: Știți ce am uitat eu, uita-m-ar relele și moartea? Ce ai uitat, Pâcule? - l-a întrebat moș Dumitru. Ei, dacă am uitat am uitat, și gata. Ce să mai întind vorba degeaba? Cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dinți și m-am apropiat de pat... Ochii cucoanei mă frigeau ca jăratecul... Fac un pas... Mă opresc și iar mă gândesc: Oare să mai fac un pas sau să mă întorc de unde am purces? Ochii cucoanei însă parcă mă spărgeau și mă chemau... Mă simțeam ca Hristos pe cruce!!! Nici nu știu când și cum am făcut celălalt pas ce mă despărțea de pat... Am desfăcut oghealul și dau să-l întind peste cucoană... Ei. De aici înainte nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol pe tine, să nu te mai spargă vântul ista!” Sau: „Gheorghe, băiete! Nu moțăi de-a npicioarelea. Asta ai s-o faci la Crâșma din drum. Acum bagă de seamă pe unde calci că te văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țâșni din pat, luându-și din zbor caiețelul În care nu mai notase nimic de câteva zile bune. În prag, Împăratul Îl opri. Și, te rog, vorbește cu Spinoza să-mi facă altă pereche de lentile. Cele vechi s-au spart. Vestea marii victorii de la Baia Comună se răspândise, probabil, foarte iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În care el dispare, ai putea trage de capătul aflat acolo și totul ar deveni clar. Inexplicabilul ai cărui martori eram se juca Însă cu mințile noastre. Nu venea către noi, ci parcă ne momea, așteptând să ridicăm covoarele, să spargem parchetul și tencuiala zidurilor, promițând astfel că, atunci când nu va mai rămâne nimic de spart și de Înlăturat, ni se va dezvălui nud, În toată măreția lui nebunească. Ceea ce aveam În fața ochilor nici măcar nu era șocant În sine, așa cum, de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clar. Inexplicabilul ai cărui martori eram se juca Însă cu mințile noastre. Nu venea către noi, ci parcă ne momea, așteptând să ridicăm covoarele, să spargem parchetul și tencuiala zidurilor, promițând astfel că, atunci când nu va mai rămâne nimic de spart și de Înlăturat, ni se va dezvălui nud, În toată măreția lui nebunească. Ceea ce aveam În fața ochilor nici măcar nu era șocant În sine, așa cum, de pildă, ar fi fost să vezi un om fără cap mergând pe stradă, cu tărtăcuța
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asemenea provelor de crucișătoare. „E noua generație de hackeri“, mi-a șoptit Olaf, În timpul primei mele vizite. „Nu e unul acolo care să n-aibă două-trei operații de prelungire a penisului. Acum, de când cu virtualul ăsta, nu mai trebuie să spargi coduri ori să generezi parole false, e suficient să seduci soția unui paznic de server și-n față ți se deschide orice nivel.“ Urma camera În care erau Închiși dependenții de jocuri pe calculator. Lipsite de contururile binefăcătoare ale mouseului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
văzut nimic, pentru că nu exista Încă nimic care să poată fi văzut. Nici măcar nu știu dacă a fost un drum lung, pentru că timpul de-abia atunci Începuse, primele secunde se nășteau și ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii și, neavând masă, Îi puteam azvârli cât de departe voiam, iar În al doilea rând pentru că, dacă nimeream vreun geam sau vreo oglindă, acestea nu se spărgeau: fotonul trecea mai departe, prin refracție, sau era reflectat. E drept, nici gluonii nu aveau masă, Însă erau foarte greu de extras din Încrengătura care unea protonii și neutronii micii noastre comunități, iar dacă, prin absurd, cineva ar fi reușit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reflectat. E drept, nici gluonii nu aveau masă, Însă erau foarte greu de extras din Încrengătura care unea protonii și neutronii micii noastre comunități, iar dacă, prin absurd, cineva ar fi reușit totuși acest lucru, toată lumea noastră s-ar fi spart În bucăți și respectivul ar fi fost aspru pedepsit. Într-o zi, tata a venit de la serviciu (era poștașul cartierului) cu vestea cea mare: primise o ofertă ca pilot de crash-test la Marele Accelerator de Particule CERN din Elveția. Ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un atom guvernamental de litiu trimis În căutarea noastră. Deși experimentul nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cam luase Înainte. M-am așezat pe singurul scaun Înalt din fața barului, făcându-i semn să toarne. Vasea a luat o sticlă de vodcă, pe care a aruncat-o prin aer, Încercând s-o prindă pe la spate. Sticla s-a spart. Oftând, Vasea a luat o alta din raft, a desfăcut-o și mi-a turnat. — De obicei, Îmi iese. — De obicei. Știi bancul cu sticla care nu se termină niciodată? — Nu, a rânjit Vasea. — Ivan intră Într-un bar și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a apărut un al treilea ochi. Omul nu mai apucă să-și facă programare la oculist, Întrucât cade lat. Amanta, care tocmai se deda unor giumbușlucuri amoroase cu clona lui dom’ profesor, crezuse că vreun hoț Încerca să-i spargă ușa și-a intervenit decisiv cu un pușcoci. Așa că, până la urmă, cazul s-a rezolvat. Profesorul a murit fericit și l-am raportat ca fiind o clonă cu defect de fabricație. Clona s-a-ntors acasă, iar fata, sub atenta mea Îndrumare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinții de ea ca de un șnițel vechi și plin de zgârciuri. O palmă Îmi persecuta violent fesele. Camera se umpluse de chiote indienești, gâfâieli, țipurituri, bocete, fâsâieli, pocniturile pe care le face ambalajul transparent cu bule când acestea se sparg, gemete, miorlăituri, fluierături, aș putea chiar jura chiar că am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf, nici fanfara și fanfaronadele, nici scenele rabelaisiene, opulente, nici chiolhanurile vijelioase cu focuri de armă și spart de sticle, nici muzica zisă din adîncul sufletului, nici gagurile burlești și nici bestiarul autohton, nici excrocii mărunți, nici fufa cu coapsele pline întinse rubensian spre admirația prostimii, nici extravaganțele și nebunia petrecăreață, nici curvele, nici deștepții, nici rîsul, nici
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
unei analize cu raze Roentgen, nici o părticică din sufletul și comportamentul său nu poate să rămână secretă. Puțini rezistă acestui test care omoară romantismul și, în mod clar, niciunul nu pare să fi avut argumente suficient de puternice pentru a sparge platoșa protectoare a autoarei. Grași și slabi, dezinvolți sau inhibați, frumoși sau urâți, locvace sau timizi, toți trec pe sub lupa femeii, iar rezultatul nu este niciodată unul pe deplin mulțumitor. Sau nu îndeajuns de mulțumitor pentru ca "analista" să-și piardă
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
coordonare a muncilor agricole cu sediul temporar în Vaslui. Într-o zi, înainte de anul nou, a venit personal la mine rugândumă să merg la sediul I.A.S.- ului deoarece un tractorist a dat cu pumnul în masa din biroul său spărgându-i geamul, iar mașina personală o Dacie 1300, care aparținea familiei Roman, dânsul fiind șeful stației CFR Huși, iar soția acestuia exprimarul orașului, câțiva vroiau să o incendieze. Evident că m-am deplasat la fața locului avertizându-i că orice
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]