5,679 matches
-
pe an ... Se estimează că valoarea clădirilor distruse în 1906 se eidică la cifra de o sută de miliarde de dolari, la cursul de azi al monedei americane. În stânga și dreapta șoselei șerpuitoare și în pantă se observă în depărtare spinările gălbui-roșietice ale unor movile, asemănătoare cu “cocoașele” tumulare ale unei stațiuni arheologice din epoca neolitică - “înfipte” la ultimul nivel de evoluție al perioadei respective - și apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuți cu elice care se învârt nebunește în bătaia
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
dreptății și o rastignim pe pereții vieții. Haosul ne-a fost însămânțat în cuvintele limbii pentru a ne încurca mințile. Vorbim mulți dintre noi la masa la care nu se odihnește Dumnezeul dreptății, ci cel căruia ne închinăm cu șira spinării. Ne-a fost stricat sângele de barbarii nordului și de roțile căruțelor cu câinii acestora. Neuronii se zbat în ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane ciclopice
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
Să nu uitați niciodată pe Doamna voastră și că aici, lângă mine, îi aveți pe cei cărora trebuie să vă închinați și nu lor, păgânilor! Carul mergea alene, trebuind a-și face loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
strucura mea pesimistă eram în continuare Toma necredinciosul, aidoma țăranului lui Preda care văzând cu ochii lui girafa la grădina zoologică a afirmat, în simplitatea și candoarea lui, că așa ceva nu există ... De la înălțimea de zece mii de metri se disting spinările domoale sau colțuroase dar ninse ale culmilor Munților Sierra Nevada - în timp ce la poalele lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
a merge pe orice fel de teren, oricât de accidentat, numai că în cazul nostru zborul părea a pierde din înălțime printr-o scădere a presiunii atmosferice, dac-o fi având vreo legătură(!) - care separă zborul oarecum lin de deasupra spinărilor montane înalte, de zona joasă de relief colinar, câmpie sau deșert, mai întâi a văilor Eureka și Morții și apoi ale platoului deșertic al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
adânc în ei înșiși. Palida luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care il frământa Marele Spirit. Cand povară devine prea grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pamant.grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pământ. Referință Bibliografica: SINCOPE TEMPORALE / Irina Lucia Mihalca
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime, apoi am
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul, primordialitatea. “Lumea din care plecase” Dacia are parte de un “dincolo
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
zăpadă Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 904 din 22 iunie 2013. TUDOR Tudore, țărâna ta Stătea-n aer și cânta Clănțănea din dinți lumea Și venea un cal pe zare Cu un munte în spinare Trecea muntele trecea Și țărâna ta stătea Tot în ceruri și cânta IDEEA Bălcescu este forma dintre apus și țară Ea e însăși ideea dintr-o lume străină Și când apusul trece prin fața lumii noastre Umbra lui se vede pe
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă ce-și croia cu greu drum printre ele. “Oare chiar așa să fie? Trecutul, desaga aceea uzată purtată de fiecare în spinare, plină de bune și de mai puțin bune, putea avea chiar atâta importanță? Pentru că și dacă venim fiecare de unde venim - își urmă ea firul gândului - de fiecare dată, la fiece răspântie ne îndreptăm până la urmă doar către ceea ce alegem”. Expiră
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
mândri îți trântesc. Nici milă n-au când ape vin puhoaie, Le-ai fost amantă, dar nu-și mai amintesc. Ești pentru ei o curvă, depravata, Ce pofte-ai potolit, dorinți turbate, Dar au uitat când le-nodai cravata Să le-nsoțești spinările curbate. Sunt prea corupți, au inimi prea haine, Pentru ei feciorii tăi au devenit bastarzi, Dar pupă mâna curvelor străine Și nici nu le-ar păsa, în foc, de-ar fi să arzi. Pe vremuri trupul tău stârnea ardoare, Dar
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
unul lui Roman, am arătat deja că încă din 1957 se revenise la sistemul docimologic antebelic. Am trăit și eu o întâmplare, care acum mi se pare nostimă, dar pe atunci a făcut să-mi treacă fiori reci pe șira spinării. Într-una din zile, Bologa scosese, obiceiul lui, un lung șir, de vreo 7 - 8 elevi, la tablă, pentru a-i examina, după ce cu câteva zile înainte ne predase „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
zile, fac baie. Cu mare atenție îmi așez o cheruta, apoi pe următoarea în castronul din care beau apă. Până am reușit performanța echilibrului, am vărsat multă apă pe jos.. Mai intati îmi arunc cu ciocul apă peste cap, spre spinare. Îmi ridic aripile pe rând și la interior mă spăl bine. Cobor spre gheruțe, îmi spăl fiecare picior. După ce am terminat îmi scutur bine penele și plec să îmi caut stăpâna. Mă ajută foarte mult. Îmi șterge penele cu prosopul
GU, GU, GU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363684_a_365013]
-
înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe cu desagii în spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte la Duran și-l strigară: -Hei, nea Tudore! Bătrânul ieși cocoșat cu o furcă în mână cu care strânsese fânul
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschise ochii și privi prin cameră. -Ce-ai, mă, de ți-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevasta când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor șalele, am răcit pe la grajduri! Și-am visat și-un vis... -Mai dă
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
am reîntâlnit-o iar pe marea doamnă! Am reîntâlnit-o acolo unde mă aștepam mai puțin, sau poate nu mă așteptam de loc! Am reîntâlnit-o la Wellington, în Noua Zeelandă. Desigur, câțiva cititori mai sceptici îmi vor sări imediat în spinare și vor încerca să spună că sunt neserios, că îi păcălesc, că doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu a fost niciodată în Noua Zeelandă! „Ei nu!” voi zice eu încercând să fac pe ghidușul! Am întâlnit-o pe coperta unei cărți! Scria acolo
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU LINI ȘTII Dădeam, până nu demult, zorii la o parte cu pleoapa să mai visez o dragoste pură - dădeam, până nu demult, bice amiezii pentru o brazda în plus pe spinarea nesfârșitului hotar - dădeam, până nu demult, coate amurgului, așteptând sărbătoarea colindului și o bucurie eternă - dădeam, până nu demult, pentru o clipă adaos, și ultima picătură de tăcere - dădeam, până nu demult, la schimb cu toata viața-mi, toata liniștea
ELOGIU LINIŞTII de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364619_a_365948]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
-mă cu scaun cu tot pe pardoseala prăfuită, care mai purta urma pașilor ce măsuraseă biroul înaintea mea în aceeași zi ș care, probabil, primiseră același tratament. Apoi a început să mă lovească cu picioarele, cu cizmele în stomac, în spinare. În cap, în gură, pe unde se nimerea, umplându-mă de sânge. Probabil că am leșinat, nu știu cine m-a târât într-o cămăruță unde m-am și trezit pe ciment, într-o beznă aiuritoare, de-o tăiai cu cuțitul. După
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
câtă ură era întâmpinat viitorul cuscru. Oricât s-ar fi străduit să ascundă repulsia față de Viorel, Săndica l-a întâmpinat cu atâta răceală și dispreț încât pe Viorel îl treceau fiorii și o transpirație rece i se scurgea pe șira spinării. Ramona curioasă și încă neîmpăcată cu gândul că după atâția ani nu știa dacă între cei doi s-a întâmplat ceva, a rămas convinsă fără tăgadă că ei ascund o mare taină pe care nu o va afla niciodată. Acum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime, apoi am
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
Strehaia „țăranii - spuneau cei care au făcut parte din oștirea revoluționară - îl întâmpinară > ca pe un eliberator, strigând cu entuziasm: < >. Cei juni se înrolau de voie în oștirea lui; cei bătrâni și femeile îi înlesneau cele necesare, cărând chiar cu spinarea proviziuni pentru oștirea liberatoare”. Dar cine erau acești țărani de care vorbește C. D. Aricescu? Erau locuitorii satelor de pe Valea Motrului sau din zona de nord a Mehedinților, acolo unde statisiticile ulterioare din 1831, 1838, 1855, 1899 și 1912 au
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Cred ar fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]