2,592 matches
-
amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic nu-i scapă. Un spion. Un spion „din întâmplare”. Comedia bulevardieră îi acordă spectatorului statutul pe care acesta îl are de obicei în contextul supravegherii teatrale: suprainformat, el urmărește cursul evenimentelor înarmat cu un capital de informații furnizat de accidentele neprevăzute ale piesei. Comicul provine, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Dinu Cernescu a sunat-o în bășcălie pe directoarea Teatrului Giulești și i-a spus: „Mă întreabă doi italieni unde e Athénée Palace. Trebuie să vă fac o informare scrisă?”. Mai știi, un contact cu niște străini presupuși a fi spioni l-ar fi putut transforma într-un agent în solda dușmanului din afară... Orice informație, fie și neînsemnată, se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cuvânt rostit deopotrivă de către Polonius și de către Hamlet. Supravegherea nu duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine”: la Elsinor, oamenii sunt prea abili, prea versați în arta camuflajului. Ei nu se deconspiră niciodată, în ciuda spionilor ce roiesc pretutindeni. E nevoie de un dispozitiv, de stratageme, de trucuri secrete, de „măsluirea” unor texte; supravegherea generalizată provoacă, într-o țară asemuită cu o închisoare, reacții de apărare pe măsură, reacții pentru care se cheltuiesc comori de energie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deprindere profesională. Practicarea îndelungată a supravegherii lasă urme: o confirmă Polonius, de pildă, atunci când, auzindu-l pe Hamlet că se îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă... fie ea și comisă prin inadvertență. Supravegherea implică riscuri, iar ministrul plătește cu viața. Spionii mor rareori în patul lor. Tartuffe sau dubla supravegheretc "Tartuffe sau dubla supraveghere" Orice mare piesă cu caracter politic este politică la mai multe niveluri: ea are, desigur, un obiectiv anume, o țintă principală, dar deschide totodată și alte perspective
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Tartuffe nu e doar o simplă piesă tezistă, e mai mult decât atât! Mult mai mult! Observăm mai întâi o supraveghere interioară, domestică, întreprinsă de mediul familial care îi furnizează argumente lui Orgon, numai că acesta nu le „prelucrează” (câți spioni nu s-au plâns de indiferența puterii politice față de informațiile livrate de ei! Stalin însuși a făcut greșeala de a refuza să admită ceea ce Sorge, agent infiltrat, îi transmisese despre planurile de invazie a Rusiei de către Hitler!). Ca reacție de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să obțină o informație pe căi ocolite, ascuns după uși și pitulat prin unghere, Laurent e supraveghetorul neobosit, a cărui vigilență nu slăbește niciodată. Apare, dispare, prezență discretă, dar constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, care cerea ca mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încredințată Dorinei, care preia astfel comanda operațiunilor. Slujitorii, am spus-o deja, participă din plin la acțiunile de supraveghere locală, familială, supraveghere de proximitate: fiind personaje „secundare”, ei reușesc să se infiltreze mai ușor și să contracareze apărarea inamicului. Specificul spionului este acela de a trece neobservat, de a nu se afla niciodată în centru și de a manevra întotdeauna de undeva de la margine. Odată imaginat, dispozitivul are nevoie de aprobarea lui Orgon, iar acesta nu și-o dă decât cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de la un comanditar la altul, pentru a-și păstra poziția, înclinându-se după cum bate vântul, trecând fără scrupule de la Britannicus (căruia îi este sfetnic apropiat) la Nero, învățăcelul său. Tânărul prinț Britannicus e primul care va face din el un spion personal: „Uită-te la ochii lor, fii atent la tot ce spun” (I, 4, v. 349), îi cere el lui Narcis, de a cărui fidelitate nu se îndoiește și despre care nu știe că a schimbat deja tabăra, a „trădat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adoptată, privire răsfrântă, privire oblică. Oglinda ne permite să ne vedem și să ne confruntăm cu ceea ce corpul nostru produce ca reflex atunci când se află în raza unei priviri străine, piezișe, care îl supraveghează. Oglinda este un dublu și un „spion”, așa cum era numită în lojile teatrului à l’italienne. Spectatorii puteau astfel să se supravegheze reciproc la Teatro San Carlo ori la Teatrul La Fenice, în timp ce regele, plimbându-și privirile deasupra sălii, controla integralitatea lojilor, de la înălțimea lojei sale. Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de sine e asumată și ostentativă, supravegherea celor din jur apelează și la ajutorul unor instrumente specializate, nelipsite din dotarea obișnuiților lojii, cum ar fi acel echivalent al telesupravegherii de astăzi, care este oglinda plasată în fiecare lojă și numită „spionul” (vezi p. 139) sau binoclurile ce permit explorarea sălii (mai degrabă decât a scenei!), facilitând sesizarea unor detalii altfel inaccesibile ochiului liber. Aici, supravegherea împrumută câteva dintre atracțiile voyeurisme-ului. În sfârșit, ce să mai zicem despre o strategie și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
apelat. În lojile publicului din sălile à l’italienne fusese și până atunci agățată câte o oglinjoară care le permitea ocupanților să supravegheze mișcările, foielile și intrigile puse la cale în lojile vecine. Oglinda era numită, așa cum am mai spus, „spionul”. Resursele oglinzilor au fost, așadar, exploatate la început de către sala de spectacol. Mai târziu, le-a folosit și scena; aici au apărut oglinzi în care personajele se reflectau, dar care înlesneau totodată acțiunea privirilor furișe, indiscrete, dornice să surprindă detalii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a lui Marivaux. Aici, Lubin, un fel de „prostul satului”, e angajat și plătit cu bani-gheață atât de mama bănuitoare, cât și de tinerii îndrăgostiți ce vor să-și cumpere astfel liniștea. Toți își propun să-l remunereze pe nătângul spion improvizat, căci știu prea bine că supravegherea nu se face niciodată gratis, axiomă confirmată, cu câteva rare excepții, de către majoritatea agenților, fie ei „deturnați” sau nu. Informațiile costă, fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora servitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de persoane ce puteau fi internate: vechea agentură a SSI, a Marelui Stat-Major, Siguranței, Poliției, agenturile germană și maghiară, foștii condamnați, Începând din 1945, pentru trecerea frauduloasă a frontierei, pentru sabotaj și speculă, chiaburii care sabotează măsurile guvernului, rudele trădătorilor, spionilor și elementelor dușmănoase fugite din țară, precum și ale fruntașilor fostelor partide burgheze. Internările urmau a fi făcute prin decizii ale unei Comisii Speciale din MAI, pe baza propunerilor Securității și Miliției. Durata internărilor: de la șase luni la cinci ani. Regimul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ale unei Comisii Speciale din MAI, pe baza propunerilor Securității și Miliției. Durata internărilor: de la șase luni la cinci ani. Regimul domiciliului obligatoriu (DO) se aplica pentru „toți foștii exploatatori”, moșieri, bancheri, mari negustori, fabricanți, expropriați, rudele trădătorilor și ale spionilor fugiți peste graniță, ale elementelor dușmănoase etc. Stabilirea DO se făcea la nivel regional cu avizul unei Comisii Centrale. Părăsirea DO și a locului de muncă se pedepsea cu trei-cinci ani Închisoare. În batalioanele de muncă, organizate „acolo unde statul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de către Înalte autorități comuniste (Alexandru Nicolski este indicat adesea ca unul din personajele-cheie). Declarațiile reeducatorilor anchetați sunt În mod flagrant dirijate de anchetatori, doar astfel fiind posibilă amendarea oficială a experimentului de la Pitești drept un prilej de antrenare a unor spioni legionari intrași extrapenitenciari sau Încercarea de acreditare a ideii că reeducarea era o probă de călire a legionarilor vizând un antrenament terorist pentru rezistența În munți, iar marxizarea lor o trambulină pentru infiltrarea În posturi-cheie ale regimului comunist. Cea mai
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pantă; pariul; parte a corpului; pensie; de pește; pești; de pisici; picior; pierdut; pitic; plictiseala; plictiseală; probleme; promoție; puf; pufos; rămolită; rău; răutate; reduceri; rest; restanță; la rînd; rînd la magazin; România; de șarpe; scîrbos; slab; șopîrlă; de șoarece; spic; spion; stă; stimă; subțire; sus; televizor; terminal; terminație; topor; urină; urîtă; urmaș; cel din urmă; viață lungă; vîrf; volei; de vulpe (1); 783/187/70/117/0 coborî: scări (107); jos (75); urca (72); vale (39); scară (38); urcă (28); deal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
păcat; păcătui; păgîn; periculos; persoană; pierdut; politic; politicieni; polițai; poliția; polițist; și polițist; portmoneu; portofel; precauție; preot; primejdie; fără principii; prinde; profesional; puradel; răpitor; răutate; relativ; roată; Robin Hood; Românii; sac; satan; său; fără scrupule; slab; soț; sparge; spargere; sperietură; spion; străin; străzi; tablă; thier; ticălos; tîlhari; tristețe; tulburare; țeapă; țigani; țop; ucigaș; urăsc; vinovat; vis urît; vrăjmaș; zîmbet; Zorro (1); 767/275/91/184/0 iarbă: verde (398); verdeață (36); natură (28); fîn (14); viață (11); cîmp (10); primăvară (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pachet; pădure; a păstra; de păstrat; păzit; pericol; periculos; persoană; PIN; plictisitor; prețios; prietena; privat; privațiune; problemă; a promite; psiholog; public; puțin; răutate; relație; responsabilitate; rușinos; sacru; să nu știe nimeni; secretar; secretară; secretariat; seif; sfat; sfîșietor; sincer; spaimă; spart; spion; nu spun; spune; nu spune la nimeni; stat; stop; strîns; succes; suspans; șocată; șoptit; șoșotire; șpioni; șșșșș!; ști; nu știa; știu; știut; tabu; taci; tact; tăinuire; teamă; temere; top; totdeauna; toți; trădare; doar tu; țap; a ține; a ține ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Era o declarație de-a ta despre mine... Îți amintești ce declarație? Bun, n-are importanță dacă-ți amintești sau nu... Bun; și în care spuneai tu despre mine că țin ascunse în beci... două arme... și că cresc porumbei spioni... Îți amintești? Gh. P. unu: (în pragul amuzamentului, totuși stingherit) Da..., îmi amintesc... Gh. P. doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pragul amuzamentului, totuși stingherit) Da..., îmi amintesc... Gh. P. doi: Bun... Și-atunci, la cererea păstorului nostru cu ochi albaștri, am scris și eu despre tine că ai un băiat în America, și că și tu crești... cocoșei... dar nu spioni, ci de aur... Gh. P. unu: Păi despre băiatul din America știa omulețul nostru... Gh. P. doi: Da, dar nu și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și despre cocoșei... Gh. P. unu: Păi nici n-aveam... Gh. P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu:...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
P. doi: Știam și eu că n-aveai..., dar ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu:...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]