2,733 matches
-
Barbu, mai pot fi menționați, cu lucrări bune în același domeniu, C. I. Bendescu (Memoratorul general pentru uzul ofițerilor de jandarmi (1930)) și colonelul Ioan Theodorescu, căpitanul Gheorghe Hristescu (Misterele spionajului. Spioni și spioane celebre. Metode și mijloace folosite în spionaj și acțiuni terorist-diversioniste). Această ultimă lucrare a abordat, pentru prima dată, cazuri concrete de spionaj, metodele folosite de spioni și de vânătorii de spioni, toate fiind inspirate din perioada primului război mondial și, parțial, cea ulterioară. Printre cazurile concrete se
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
general pentru uzul ofițerilor de jandarmi (1930)) și colonelul Ioan Theodorescu, căpitanul Gheorghe Hristescu (Misterele spionajului. Spioni și spioane celebre. Metode și mijloace folosite în spionaj și acțiuni terorist-diversioniste). Această ultimă lucrare a abordat, pentru prima dată, cazuri concrete de spionaj, metodele folosite de spioni și de vânătorii de spioni, toate fiind inspirate din perioada primului război mondial și, parțial, cea ulterioară. Printre cazurile concrete se numără și câteva din România (atentatul de la Senat din 1920), fiind o lucrare accesibilă și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Recrutarea potențialului uman pentru a afla date de interes se efectua din trei zone, în funcție de importanța siguranței statului: din interiorul statului, din zona punctelor de frontieră și din străinătate. În acest ultim segment, Ghinea a oferit și o definiție a spionajului: „mijlocul prin care o țară caută să afle secretele de apărare națională și în special al pregătirilor și invențiilor de război ale armatei altor țări”. De asemenea, trădătorul este considerat „acel ce oferă sau vinde secretele țării sale de apărare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
studia presa străină. Tot aici a apărut, pentru prima dată, un capitol intitulat «Serviciul Secret» care, „este dirijat la Marele Cartier General de către un ofițer de Stat Major, care este șeful serviciului” și se ocupa cu „toate chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis cât și acele ale serviciului de contraspionaj”. Organizarea sa era prevăzută în anumite puncte, indicate special, atât în zone militare, cât și în cele civile, dar pentru definitivarea problemei „vor urma instrucțiuni speciale care vor fi date la timp
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
La 15 aprilie 1917, Marele Cartier General, Biroul Informațiuni a emis și normele contrainformative, sub titlul Instrucțiuni generale asupra măsurilor ce trebuiesc luate în Statele Majoare, servicii sau corpuri de trupă, pentru a evita indiscrețiunile și a ne păzi de spionajul inamicului, semnate de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan, șeful Statului Major General al Armatei. Un an mai târziu, la începutul anului 1918, Marele Cartier General, Biroul 2 (Informațiuni) a publicat un nou set de Instrucțiuni cu privire la îndatoririle
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a acțiunilor subversive la adresa siguranței statului. Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, Secția a II-a, a emis Noțiuni generale asupra activității informative și subversive, în care se prezentau activitățile nocive depuse de spioni, propagandiști, teroriști și agenți de sabotaj. Spionajul era definit ca fiind „procurarea de informații privitoare la situația militară, politică și economică” și, lucru interesant, se executa permanent pe timp de pace, lua amploare pe timpul tensiunilor diplomatice și „se dezvoltă la maximum cu începere din ziua mobilizării”. În
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
sovietice au început să apară noi instrucțiuni pe acest palier. La 19 februarie 1945 au fost difuzate noile norme contrainformative, sub denumirea de Instrucțiuni asupra modului cum trebuie să se procedeze în acțiunea de urmărire, cercetare și exploatarea cazurilor de spionaj sau trădare pe teritoriul țării, semnate de șeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Sănătescu, și șeful Secției II-a, colonelul Aurel Runceanu. După încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa (8/9 mai 1945), Secția a II-a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în fața plutoanelor de execuție; căci serviciul de informații este ca titanul din mitologie, care își mânca proprii săi copii”. Ulterior, începând o perioadă de liberalizare, inclusiv în domeniul științei și al culturii, au început să apară lucrări despre maeștrii ai spionajului, acțiuni desfășurate în favoarea sau pe teritoriul României. Printre acestea s-au evidențiat volumele semnate de Gheorghe Buzatu, Neagu Cosma, H. S. Hairabetian și Horia Brestoiu. După 1989, deschiderea și transparența arhivelor a permis publicarea unor lucrări îndelung așteptate, care au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
tratatelor de pace, acționând pentru eludarea prevederilor acestora. Fără armate numeroase, aceste state au alocat fonduri și au întărit compartimentul informativ, pe care l-au direcționat către vecini, implicit către România. A doua etapă a cuprins declanșarea unor acțiuni de spionaj clasic, la care s-au adăugat pe parcurs noi componente provocatoare de natură a defăima imaginea României și, implicit, de a-și promova interesele revizioniste. La granița de est, noile autorități sovietice au declanșat operațiuni militare, de gherilă și teroriste
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de a obține date punctuale și anticipative despre organizarea și activitatea serviciilor secrete bolșevice în spațiul românesc. La 5 decembrie 1921, inspectorul general N. Dimitrescu, șeful Inspectoratului General de Siguranță al Bucovinei, a comunicat la D.P.S.G. identificarea unei școli de spionaj în orașul Harkov, în care elevii „cei mai numeroși” erau recrutați dintre prizonierii unguri, alături de care se aflau și alte naționalități. Cursurile erau susținute de specialiști, cum era Sadoul pentru francezi, Herenguer pentru germani, Provinian pentru români și Hohon pentru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de unde primeau instrucțiunile aferente, stipendiile financiare și echipamentele necesare desfășurării activității. La începutul anului 1923, pe baza informațiilor furnizate din diverse surse și a analizei efectuate, D.P.S.G. a elaborat un material intitulat Expunere despre organizația și scopul școlii rusești de spionaj din Rusia, care a prezentat, pe larg, organizarea, încadrarea, și misiunile acestei instituții. Înființarea școlilor de spionaj sovietice a început în 1919, o dată cu începerea războiului civil, fiind instituită pe lângă comandamentele armatelor de pe front. Inițial, localul destinat educării și instruirii agenților
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
informațiilor furnizate din diverse surse și a analizei efectuate, D.P.S.G. a elaborat un material intitulat Expunere despre organizația și scopul școlii rusești de spionaj din Rusia, care a prezentat, pe larg, organizarea, încadrarea, și misiunile acestei instituții. Înființarea școlilor de spionaj sovietice a început în 1919, o dată cu începerea războiului civil, fiind instituită pe lângă comandamentele armatelor de pe front. Inițial, localul destinat educării și instruirii agenților s-a aflat în imediata apropiere a liniei întâi, însă ulterior acestea au fost mutate „mult mai
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
direcții de studii. Rezultatul acestor cursuri efectuate non-stop a fost acela că sovieticii au format „un izvor abundent de confidenți”, instruiți sistematic, din care s-au ridicat „eminenți colaboratori” ce au oferit date utile privind armatele inamice. Produsele școlilor de spionaj din Rusia sovietică aveau menirea „de a explora” armatele inamice și de a se ocupa „cu stăruință” de atingerea obiectivelor trasate de superiori. În același an, Biroul D.P.S.G. din Viena a transmis în centrală o analiză asupra Misiunii sovietice din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
asupra Misiunii sovietice din capitala Austriei, devenită un „adevărat Quartier General de Război” prin activitatea extradiplomatică depusă în Balcani și, mai ales, în România. O dată cu numirea lui Mihail Levitzki în fruntea misiunii, aceasta s-a transformat într-un oficiu de spionaj politico-militar asupra statelor balcanice, încălcând toate normele diplomației. Agenții D.P.S.G. au documentat activitatea organelor informative sovietice și încadrarea acestora cu personal. Secțiunea de propagandă de la Viena se ocupa de România, exceptând Basarabia, care era condusă direct de la Moscova. Datorită distanței
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
pentru a fi gata de a îndeplini sarcinile trasate. Șeful acestei secțiuni se numea Ardetiew, ajutat de Hliborowici, Kiel și Pestigorski, care cunoșteau foarte bine situația politică și economică românească. O organizație „perfectă” a fost apreciată a fi secțiunea de spionaj, care dispunea de un personal numeros, cu foarte multe specialități, condusă de generalul Silvacev și colonel Nikolski. Subsecțiunea română - „în plină activitate” - avea în frunte pe Waldemar Jankow, „o capacitate pe terenul operațiunilor de spionaj” și Alexandru Silkyn, care cunoșteau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
apreciată a fi secțiunea de spionaj, care dispunea de un personal numeros, cu foarte multe specialități, condusă de generalul Silvacev și colonel Nikolski. Subsecțiunea română - „în plină activitate” - avea în frunte pe Waldemar Jankow, „o capacitate pe terenul operațiunilor de spionaj” și Alexandru Silkyn, care cunoșteau limbile română, franceză, engleză, italiană, germană, plus cele slave. Cei doi conducători au împărțit România în zone, iar zonele în secțiuni, coordonate de o centrală, de regulă în orașul cel mai important: Vechiul Regat a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
coordonate de o centrală, de regulă în orașul cel mai important: Vechiul Regat a fost structurat în trei zone militare (Oltenia, Muntenia și Moldova), Bucovina (o centrală informativă la Cernăuți), Transilvania (centre la Brașov și Cluj) și Banatul. Echipele de spionaj din diferite puncte nu se cunoșteau între ele și transmiteau datele direct la Viena, prin curieri sau la unele adrese particulare. Obiectivele echipelor au avut în vedere recrutarea de agenți dintre militarii români, cu predilecție subofițerii de administrație sau cei
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
U.R.S.S. Datele de interes se aflau în chestionare remise șefilor de echipe, iar pentru a nu fi induși în eroare aceștia au fost informați despre organizarea armatei române și dislocarea unităților și marilor unități. Conform analizei D.P.S.G., serviciul de spionaj bolșevic „a împănat țara și lucrează în toată siguranța”, dar datele obținute au permis monitorizarea acestor activități și descoperirea celor recrutați, inclusiv din rândurile militarilor. Rezultatele informative obținute de U.R.S.S. au fost dublate de o activitate diplomatică foarte bine
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cu toate problemele de interes pentru siguranța statului român. Viena era, la data respectivă, capitala prin care treceau sau se puneau la cale toate acțiunile politico-militare, mai mult sau mai puțin legale dar, mai ales, cele legate de propaganda și spionajul comunist în Europa. Interesul primordial al României era reprezentat de cunoașterea intențiilor subversive sovietice la adresa destabilizării țării, prin propagandă, terorism, sabotaj, acțiuni civice etc. La începutul anului 1927, biroul din Viena a comunicat la București modificările survenite în rândul „grupurilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
lichidarea datoriilor Imperiului Austro-Ungar și departajarea sarcinilor ce reveneau celor două țări, Austria și Ungaria, ca succesoare ale fostei monarhii. Pe de altă parte, sub această acoperire, agentura D.P.S.G. a identificat, în 1922, „una din cele mai vaste organizații de spionaj” ungar în centrul Europei, cu misiuni subversive asupra vecinilor și acțiuni de propagandă în restul continentului. În cadrul Comisiei de lichidare funcționa, practic, Serviciul de Spionaj Militar și Politic, condus de generalul Bela Lehoccky, fost șef al Comisiei și numit consul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
această acoperire, agentura D.P.S.G. a identificat, în 1922, „una din cele mai vaste organizații de spionaj” ungar în centrul Europei, cu misiuni subversive asupra vecinilor și acțiuni de propagandă în restul continentului. În cadrul Comisiei de lichidare funcționa, practic, Serviciul de Spionaj Militar și Politic, condus de generalul Bela Lehoccky, fost șef al Comisiei și numit consul pe lângă Legația ungară din Viena, care avea în atenție atașații militari străini, curierii diplomatici, emigranții și comuniștii unguri aflați în Austria și în țările limitrofe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Kleeberg, agent informator în perioada războiului în favoarea Germaniei. Între 1911 și 1914 acesta a fost de 15 ori la Roma și Paris, de 10 ori la Bruxelles și de două ori la București. În 1916 a activat în Biroul de spionaj german din Berlin, iar anul următor a fost semnalat în Secția politică din Biroul secret al Marelui Stat Major german, de unde a primit sarcina să se instaleze în Elveția, țară în care a vizitat informativ toate orașele mari și mici
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Berlin, iar anul următor a fost semnalat în Secția politică din Biroul secret al Marelui Stat Major german, de unde a primit sarcina să se instaleze în Elveția, țară în care a vizitat informativ toate orașele mari și mici. Serviciul de spionaj militar extern, camuflat sub titulatura de Biroul de conturi, aflat tot în subordinea Comisiei de lichidare, avea la conducere pe locotenent-colonel von Tscheppen, care se ocupa „numai cu afaceri strict militare” ale statelor vecine Ungariei. Practic, misiunile acestei structuri s-
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
tot în subordinea Comisiei de lichidare, avea la conducere pe locotenent-colonel von Tscheppen, care se ocupa „numai cu afaceri strict militare” ale statelor vecine Ungariei. Practic, misiunile acestei structuri s-au referit la penetrarea statelor-majore ale marilor unități, ale comandamentelor, spionajul și contraspionajul militar. În România, activitatea acestora s-a dovedit „bine determinată” și a reușit să publice, în clandestinitate, ziarele „Ardealul”, „Viitorul” și „Înfrățirea”, însă atât tipografia, cât și colaboratorii au fost descoperiți și anihilați. Conducerea grupei din România o
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
expediat în Europa și America peste 400.000 de broșuri de propagandă, iar în curând noile destinații ale acestora erau China și Japonia, unde autoritățile de la Budapesta sperau să-și creeze aderenți. Nu în ultimul rând, în Transilvania, acțiunea de spionaj și cea de propagandă erau bine ancorate, „progresând spre perfecționare”, prin completare și sprijin reciproc. Un alt obiectiv informativ a fost, în primii ani după 1918, spațiul bulgar, zonă în care se aflau elemente alb-gardiste în frunte cu generalul Denikin
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]