2,110 matches
-
în antet până în 1939. Fondator și director este Ilie Rădulescu. Organ de presă al extremei drepte românești, P.v. oglindește fondul de idei și de mentalitate care va angaja țara în aventura războiului, așa cum se observă și din articolul-program, intitulat O spovedanie..., semnat cu numele revistei. Intoleranța, adeseori xenofobă, dă și tonul multora din intervențiile privind viața literară, autorii lor simțindu-se îndreptățiți când să laude (N. Crevedia, Scrisoare deschisă poetului Ion Pillat), când să vitupereze, în funcție de poziția celor avuți în vedere
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Sorbul, N. Tonitza, F. Aderca, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu (Pledoarie pentru actori), Zaharia Stancu, Valentin Silvestru, George Topîrceanu, Petru Manoliu. În cadrul rubricii „Foiletonul Rampei” sunt incluse traduceri din Molière (Burghezul gentilom), Anatole France (Insula pinguinilor și Domnul Thomas), F.M. Dostoievski (Spovedania lui Stavroghin), A.P. Cehov, Balzac, H. Sienkiewicz, Émile Zola, Oscar Wilde. Victor Eftimiu traduce poeme de Jean Moréas, Const. A.I. Ghica transpune O aventură pariziană de Guy de Maupassant, Al. Iacobescu - două poezii de Leopardi, iar Tulliu Robeanu - Căsătoria Juliei
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de pesimism și de luciditate: „În țara asta frații sunt destui, spovedania lor e blândă, ștearsă, neutră, melodiile li se amestecă; despărțite trupurile lor se caută, în țara asta își joacă fiecare rolul favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În volumul Podul Charles al apocalipsei (2000) poetul
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu subtilitate și cu o rafinată știință a pendulării între real și imaginar, copilăria chinuită a protagonistului, adolescența sa plină de privațiuni: mama, victima unui destin nefericit, iar
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
sau în buna rânduială a căsătoriei celor tineri. Între sentimentele copiilor și calculele părinților există uneori mari discrepanțe, care generează suferință și dușmănie, marcând destine. Moment esențial în viața săteanului, căsătoria devine temă de dezbatere și în alte povestiri, precum Spovedania lui Gavrilă, Suzana și cei trei moșnegi sau Cum se câștigă o nevastă, din volumul Soare de Paști. Eroi ca Nicu Sălbatec din Cum se câștigă o nevastă ori Andrei Valna din Suzana și cei trei moșnegi trebuie să-și
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
o recuperare în Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga (1942), care nu este o cercetare monografică, ci un eseu, P. pornește de la mărturisirea poetului că „arta e un domeniu al sincerității impecabile”, sinceritate trecută în acea „mistică a spovedaniei omenești înaintea unui Dumnezeu care a uitat de sfinți ca să-i înțeleagă pe oameni”, o mistică ce „crește totdeauna din realitatea aspră și nu se desparte niciodată de ea”. Vorbind despre Goga, eseistul este interesat preponderent de poezia ce reflectă
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
București, 1923 (în colaborare cu Sărina Cassvan), Pe coastele Italiei, București, [1928], Cateva povestiri, introd. trad., București, 1936; Jules Renard, Roșcovanul, București, 1924; Alexandr Kuprin, Bordelul (Iana), București, [1924]; Émile Zola, Bestia umană, București, 1924, Adevărul, I-II, București, 1925, Spovedania unui tânăr, București, [1926], Greșeală abatelui Mouret, București, [1927], „La fericirea femeilor”, I-II, București, f.a., Munca, București, f.a.; Upton Sinclair, Jimmie Higgins, București, [1925]; Anatole France, Zeilor le e sete, București, 1926, Revoltă îngerilor, București, 1927 (în colaborare cu
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
în colaborare cu Sărina Cassvan); Fiodor V. Gladkov, Cimentul, București, 1929; Victor Hugo, Oamenii mării, București, [1929], Pentru adevăr și libertate, introd. Anatole France, București, 1935, Notre-Dame de Paris, I-II, București, 1938, Mizerabilii, I-IV, București, 1938; Panait Istrati, Spovedania unui învins, București, 1930; Jean de Létraz, Douăsprezece nopți de dragoste, București, 1930; Maryse Choisy, O lună printre femei, București, [1930]; Francis Cârco, Viața de noapte, București, 1931; Pierre de Coulevain, Aristocrație americană, Bucurețti, 1931; Roland Dorgelès, Crucile de lemn
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
italice, București, 1941; Sonetti italici, tr. G. Villaroel și M. Vassalo, pref. Zoe Gabrea Tomellini, Milano, 1941; Spicuiri marine în poezia eminesciană, București, 1943; Zvonul anilor, București, 1943; Vraja amintirilor, I-II, București, 1947. Traduceri: Paul Bourget, Cuvântul dat. O spovedanie, București, 1908, André Cornelis, București, [1912]; Guy de Maupassant, Bel Ami, București, [1911]; E.M. Vogüé, Jean d’Agrève, București, [1915]; Din alte zări... Poezii și poeme, București,1916; Émile Zola, Greșeala abatelui Mouret, București,1920; Al. Dumas, Cei trei mușchetari
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
PICĂTURI DE ROUĂ, revistă apărută la Craiova, bilunar, din februarie 1931 până în ianuarie 1932, fără menționarea colectivului redacțional. Având formatul „Biletelor de papagal”, publicația propune unul din cele mai scurte articole- program: „Un «cuvânt înainte» înseamnă mai mult decât o spovedanie, o profesiune de credință. Ne vom feri de aceasta. Cuvântul nostru va fi simplu și curat: vroim ca picăturile de rouă să cadă rodnic pe floarea sufletului tău, cititorule!...”. Bine ilustrată în paginile revistei, poezia îi numără între semnatari pe
PICATURI DE ROUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288809_a_290138]
-
Alunecarea în artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul haiducului Stoica; acesta, rănit în luptă cu potera, agonizează timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică, iar personajul - relief epic, dar Stoica nu este în fond decât o mască a eului liric, care, de altfel, se exprimă
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
Vlaicu Bârna, Ion Moldoveanu și, mult mai numeroase, proze scurte de G.M. Zamfirescu (Viața care se apără), N. Papadopol, L. Leoneanu, Silviu Cernea, Sergiu Dumitrescu. În numărul 9/1938 se reia un text confesiv din 1925 al lui Panait Istrati (Spovedania). Revista are o rubrică dedicată cronicii literare, dar fără un titular constant, și face loc, de asemenea, câtorva medalioane și comentarii consacrate unor scriitori români sau străini: G.M. Vlădescu, Lângă un mormânt proaspăt (despre D.D. Patrașcanu), Constantin Barcaroiu, Panait Istrati
POLITICA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288874_a_290203]
-
Sârbulescu, „Dragoste albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78; Vasile Posteucă „Povești fără țară”, „America”, 1958, 53; Ovidiu Vuia, „Catapetesme”, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1982, 70; Ion Cristofor, Nicolae Novac sau Spovedania omului învins, ST, 1995, 1-2; Popa, Reîntoarcerea, 172-177; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 209-211; Dicț. scriit. rom., III, 2001, 488-490; Manolescu, Enciclopedia, 541-542. A.F.
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
românesc. SCRIERI: Printre străini, București, 1913; „De închiriat o cameră mobilată”, București, 1914; În preajma artei, București, 1914; Elogiul frumuseței, București, 1915; Existența, munca, plictiseala și minciuna, București, 1915; Singur, București, 1915; Cartea inimei, București, 1916; Note despre artă, București, 1916; Spovedania unui singuratic, București, 1917; Însemnările unui singuratic, București, 1928; Paris, București, 1928; Albume cu modele de cusături și țesături naționale românești, București, 1930; Jocuri românești necunoscute, București, 1930; Alte jocuri românești necunoscute, București, 1931; Folclor român coregrafic, cu desene de
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
al secolului trecut. Ca și Cheryl Chessman, prototipul real, a cărui condamnare la moarte a fost mereu amânată timp de doisprezece ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui M. e, după atâtea îngrozitoare spovedanii sub teroarea morții implacabile, un ins regenerat sufletește. Frământările lui rămân însă insesizabile. Șarja e aceea care primează. Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
M. mai publică romanele Messalina sau Despre păcat și purificare în Țara Sfântă (2002), un „dialog profetic” ce include povestea unei prostituate din România care se duce la Sfântul Mormânt, ca și Chilia sau Trăirea nemijlocită (1999) ori Sophia sau Spovedania lui Mitică de la origini până mai apoi sau Despre înțelepciune (2000), lucrări care scandalizează Biserica Ortodoxă și preoțimea română de peste ocean. Scriitorul vizează doar dogmele și organizarea strâmbă a Bisericii, nu și esența religiei. SCRIERI: Derută în paradis, București, 1978
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
1997; În căutarea absolutului, București, 1997; Masca lui Eminescu, București, 1998; Urmașii Moromeților sau Despre lauda de sine, București, 1998; Chilia sau Trăirea nemijlocită, București, 1999; Mort după America sau Despre înviere, București, 1999; Arta speranței, București, 2000; Sophia sau Spovedania lui Mitică de la origini și până mai apoi sau Despre înțelepciune, București, 2000; Brâncuși înainte de Brâncuși, București, 2001; Răstignit în America sau Despre eroare, București, 2001; Apocalipsa după Brâncuși, București, 2001; Teroriștii din turn, București, 2002; Messalina sau Despre păcat
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
exotice fermecătoare, precum Corsica, Damasc, Algeria, Maroc, jungla africană, fiordurile nordice, Marsilia, Paris, Deauville. Și în Amintirile unei studente (1940), roman-reportaj, gen foarte la modă în epocă, autorul, încercând să-și asume o „sensibilitate feminină”, inventează „o pitorească și emoționantă spovedanie din viața studențeacă de la Facultatea de Drept”. Pe măsură ce înaintează în teritoriul reportajului, M. va pune din ce în ce mai mult accentul pe „aspectul obiectiv”, fără a renunța integral la elementele de fantezie care îi sunt proprii. Un exemplu ar fi Extraordinara odisee a
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând în ruperea și redispunerea tipografică a versului clasic, ca vers liber), este un tip de exercițiu care a deschis calea celui veritabil în poezia română. Versurile din Spovedanii (1927), Strofe pentru toată lumea (1930) și Nu sunt ce par a fi... (1936) confirmă tenta de autopastișă și îngroașă nota de deriziune și umor spre grotesc și caricatură, tinzând spre un expresionism sui-generis, tot minulescian, adică încărcat de blândă autoironie
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913; Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920; Pleacă berzele, București, 1921; Lulu Popescu, București, 1921; Roșu, galben și albastru, București, 1924; Manechinul sentimental, București, 1926; Allegro ma non troppo, București, 1927; Spovedanii, București, 1927; Amantul anonim, Craiova, 1928; Corigent la limba română, cu ilustrații de Lucia Dem. Bălăcescu, București, 1928; Cetiți-le noaptea, București, 1930; Strofe pentru toată lumea, București, 1930; Bărbierul regelui Midas, București, 1931; Porumbița fără aripi, București, 1931; 3 și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în numele Sfintei Treimi. Figura solară a compasiunii, despre care vorbește avva Dorotei într-o veche povață, nu trebuie să devină o elipsă inegală în afecțiune. Să recunoaștem, pe de altă parte, că despre păcatele mirenilor se vorbește tot timpul: la spovedanie, din amvon, pretutindeni. Însă nu defectele lor sunt pricinile de sminteală pentru cei care ar fi dorit poate, de atâtea ori, să participe în Biserică la banchetul credinței. „Rațiunile de poticneală” în elanul sincer al credinței nu sunt culorile pestrițe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate fi înecată în retorica proletară a întrebării: „La ce bun?” Pentru ea însăși, spovedania își merită prețul. Tineretul ortodoxtc "Tineretul ortodox" Ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură. I Timotei 4, 12 Absența reperelortc "Absența reperelor" În decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română ieșea cu o tuse spasmodică din praful epocii de aur, consacrată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]