5,409 matches
-
astfel, fără nicio vină, se așternură între Remus Fabian și bătrânul, pare-se, toate-știutor. Știa că dreptatea este de partea lui, întregul corp recepționa, prin fiecare celulă vie, în modul cel mai dureros cu putință, adevărul pe care îl emanau spusele înțeleptului. Îi veniră instantaneu în minte versurile unui poet obscur, necunoscut, dar care îi plăcură la nebunie într-un moment al vieții : „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
vre-un lider până acum? Mă îndoiesc. În „marea adunare națională” respectiv echivalentele de astăzi, un lider vorbește calm de la tribună, respectă antevorbitorii chiar dacă prin expunere îi combate cu justificări. Nu atacă persoanele chiar dacă sunt adversari politici. Nu repetă niciodată spusele concurenței, cică din alt punct de vedere. Din contră acceptă ori ce propunere apropiată de a sa fără a ține morțiș că NUMAI partidul său poate propune soluții viabile. Ați ales vreo dată un asemenea candidat? Veți spune că nu
LIDER VERSUS POLITRUC. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350008_a_351337]
-
și nu conteniți să aruncați cu fecale orale în el. Dar, cine vă poate suporta stilul? Până și bunul Dumnerzeu s-a săturat de nemernicia voastră ereditară și v-a dat conducătorii care vă seamănă perfect. Nu pomenesc argumentele acestor spuse ale mele, că tot nu sunteți printre oamenii acestei planete. Voi aveți nevoie de o planetă separat. Și iar nu pomenesc de argumente. Voi cei săraci cu duhul, a voastră va fi împărăția Prostiei. Strămoșii voștri a implementato în voi
TUTUROR FEISBUCIENILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350171_a_351500]
-
abia le obținuse, se supuse. După ce a posedat-o, însă, Rashid s-a întunecat la față și a rostit, pe un ton crunt: „Am hotărât că e destul cu intrigile și cu tensiunea în acest palat. Ghicitorul meu a confirmat spusele tale cu privire la Rashia, dar voi vedea cum voi rezolva situația singur. Pe tine voi da ordin să te execute înainte de zorii zilei”. Atunci Soraya l-a scrutat drept în ochi, cu o privire de gheață, și i-a spus, cu
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
pe care trebuie s-o țin în frâu și s-o controlez, altfel ne va dăuna amândurora, înseamnă în primul rând că va ține cont de ce-i spun. Nu să mă asculte orbește, dar să treacă prin filtrul gândirii proprii spusele mele și să vadă dacă nu cumva am dreptate. „Contează să fii tu însuți. Și să transmiți lumii ceea ce ai de transmis, să îți lansezi mesajul către omenire ca un naufragiat care introduce un mesaj într-o sticlă”. „De ce spuneți
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
lor în noua ipostază. Căpitanul echipei de popice dar și șefa de la serviciu a Antilopei, Pamfilia l-a luat deoparte pe Matei și i-a spus că Antilopa chiar e îndrăgostită de el. Matei era și nu era încrezut în spusele Pamfiliei. Matei vorbind cu părinții Antilopei le-a spus acestora că intenționează să aibă o relație de viitor cu aceasta, lucru care i-a bucurat nespus, iar viitorul socru i-a arătat chiar locul unde le va construi casa pentru
ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361775_a_363104]
-
că urma să luăm metroul, am baleiat orizontul și am zărit un M mare. Am coborât în subsol - grupul nicăieri. Ulterior am aflat că erau două intrări în subteran iar eu, evident, o alesesem pe cea greșită. Mi-am amintit spusele ghidei - că începem turul orașului cu Piazza del Popolo. M-am uitat pe traseele de metrou. Pe una din linii, o stație se numea chiar așa. Am luat metroul, am coborât unde trebuia, am ieșit și am întrebat o doamnă
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
drept spre Înalta Lumină. Și tot ele curg, se preling prin vene, o dată cu plasma și ajung în toate celulele, până la genom. A-l însoți pe poet în Patria cuvintelor care e Limba română, o limbă frumoasă ca o duminică, după spusa lui Nichita Stănescu, este un motiv de mare cinste și bucurie. Nu oricine poate face acest lucru și nici nu are acces, ci doar cei aleși. Să deschidem, așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
alături de cuvinte vechi, necunoscute încă, ce dau strania senzație de deja-vu. Toate au timpul și locul lor, nimic de prisos, nimic lipsă. E foarte important, cu flacăra de sine, să poți să faci Lumină pământului. Dar mai important este, după spusele poetului: „din tot parcul se îmbie o singură licărire / spre ea mă îndrept strângând cu putere din dinți” (pustiul din mine). S-ar putea spune că această singură licărire, este luminița care ne călăuzește spre capătul tunelului, acolo unde ne
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
proiecții ample în care spiritul și materia agonizează într-un univers romantic. Teodor Barbu dezvoltă în poemele sale un subtil mit filozofico-poetic al edenului/paradisului / raiului, ca mit al unui tărâm închegat în sufletului său, care mi-aduce aminte de spusele lui Rosa del Conte. Concepția poetului despre revelație este laică, adevărul îl însușește ca pe o năzuință a omului, ci nu ca pe un har divin. “Podul de cuvinte al vieții“ este expresia confruntării permanente ale poetului cu idealurile sale
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
și le-a pus o frână decisă, preferând simțămintele mai interiorizate, trăirile intime; astfel, ceea ce era energie în versurile sale, s-a convertit în confesiune caldă, învăluitoare, în „stare de fapt poetică”. Fără a renunța la cantabilitatea câștigată, la directitatea spuselor - și a ideii. Temperamental, s-a apropriat de Esenin. Ion Iancu Vale se îndreaptă, în prezent, către închegarea unei viziuni originale, pentru care, fără îndoială, se cere multă strădanie, perseverență. Are toate darurile să o realizeze, căci sinceritatea mesajului îl
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
le fuseseră inoculate în spiritul subjugării conștiinței, a preamăririi partidului care le crease o lume minunată într-o țară cu un trecut glorios. Nu mai era însă copil, acum avea nevoie de convingeri întemeiate pe adevăr. Reunind întâmplări, fapte și spuse , dintre acestea din urmă unele făcute în șoaptă și surprinse doar, întrevedea noi înțelesuri față de ceea ce li se făcuse cunoscut, începea să capete senzația că trăia într-o lume în care oamenii au o existență duplicitară, că între generații există
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
cu dispreț cel puțin cu indiferența, un om de vază respectat, temut chiar. Nu era însă la fel de temut ca și fostul său șef, plutonierul major Sepiron, acum pensionar retras în comuna de unde își avea obârșia, acolo unde știau cu toții, din spusele lui la beție, cât putuse fi de neom. În loc să răspundă la întrebarea tânărului, plutonierul cuprins de o amețeală plăcută, s-a simțit obligat să deschidă o anchetă : - Cine ești mă și de ce întrebi ? - Sunt un coleg de liceu al Oanei
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
răspundă la aceleași întrebări, dacă i-ar fi fost puse, apoi să schimbe câteva impresii cu distinsa doamnă. A îndrăznit să o privească în față, ce-i drept zâmbind fâstâcit. Chipul femeii devenise însă impenetrabil, stare dată de convingerea celor spuse, determinându-l să realizeze faptul că s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în vreun fel sau altul. Să fi încercat doar, să-i dea un avertisment? Rămas singur în compartiment, după coborârea venerabilei doamne
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
să întrebe : - Cum faceți voi de reușiți să faceți asta ? Mama, de căte ori toacă ceapa se taie la căte undeget ! - Hă !... păi ce, noi suntem proști ca măta ?!.... Albert nu numai că s-a prefăcut a nu auzi cele spuse de Nicolae dar i-a arătat lui Tomoș cum își folosesc mâinile pentru a controla lama cuțitului, distanțându-se cu răceală de bucătar. Acum însă îl repede pe Tomoș cât și pe ceilalți încercând să le deschidă ochii : - Voi mă
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
aveți, este că în urma voastră au rămas destule resturi de mâncare pentru ei ! Și nici măcar meritul vostru nu ar fi, dacă stau să judec mai bine ! Fără ca măcar să sesizeze nota de ironie ce-i era adresată, Nicolae i-a întărit spusele : - Are dreptate ! La câte fripturi am învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți pică cu greu la ficat ! Bărbia bucătarului se umflă
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
sosit este medic, nici nu mai contează că este generalist, anestezist, ortoped sau de orice altă specialitate. În această situație prezența unui medic este echivalentă cu pezența unui înger. Femeia, pe deplin conștientă, insistă să-i fie tăiat piciorul ignorând spusele tinerilor ; nu mai au mult și vor reuși !. Au capătat noi puteri, acum când se întrevede reușita. Se opintesc din răsputeri și ... reușesc ! Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
anume ales de el satisfăcându-și pofta, satisfăcându-și orgoliul de a pune capăt relației noastre fără ca el să facă pasul înapoi. Nici nu pot spune ce era în acel loc, în iarbă, în locul anume ales de el”. Terminându-și spusele, femeia s-a alungit către Albert, mărturisindu-i că, de atunci, nu a mai avut de-a face cu vreun bărbat, șoptindu-i vorbe drăgăstoase. Era seducătoare, periculos de seducătoare, doar că vobele îi miroseau groaznic a ceva proaspăt strivit
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
îndeajuns de liniștit pentru a-și vedea de tihna de acasă. Simțul datoriei îi este treaz douăzecișipatru de ore din douăzecișipatru : - Opriți îndată acțiunea ! Vedeți-vă de odihnă, o meritați. Merg eu după Comănescu ; știu de unde să-l iau. Cele spuse nu sună a ordin. Militarii se conformează. În sinea lor îl compătimesc pe Comănescu chiar dacă le este antipatic, chiar dacă el îi tratează cu dispreț ducând dorul camarazilor rămași la batalion, adevărații lui camarazi. Ghicesc că dincolo de liniștea afișată de comandantul
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
dovada crimei celui în culpă, s-a îndepărtat nu înainte de a-și consolida poziția de învingător: - Sticla are de jos până sus amprentele tale, nu poți tăgădui. Te așteaptă un an-doi de batalion disciplinar ! Nu a făcut mulți pași. Cele spuse nu au putut decât să-i tulbure și mai mult mințile lui Comănescu. Rămas în urma căpitanului și-a tras arma de pe umăr. Cu o rapiditate impusă de disperare tras închizătorul, a îndreptat spre căpitan pistolului automat și l-a somat
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
copt la minte pentru confidențe : „ori de câte ori aș fi glumit sau doar să fi stat de vorbă cu un bărbat lumea ar fi zis că sunt curvă”. Marianna are cu totul o altă mentalitate. Nu se lasă biruită de prejudecățile celorlalți. Spusele ei denotă revolta dar și drama personală: „Eu curvă?! Crezi că astea, care mă judecă astfel, sunt normale la cap?! Ochii ei verzi capătă sclipiri străfulgerătoare. Bărbia îi mustește a supărare. Colțurile gurii par nehotărâte; dau să coboare a nemulțumire
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
blond, ochii verzi și buzele evidențiate de rujul roșu aprins îl determină să-și închipuie cum ar arăta ,,Coasta de Fildeș”. Femeia îl ghicește în felul ei: „Atunci când unei purcelușe i se înroșesc buzele, trebuie dusă la vier! Își însoțește spusele cu mișcări hotărâte scoțând rujul avut la îndemână. * Lina este femeia de serviciu. Pe timpul schimbului de noapte are mai puțin de muncit. Și-a creat convingerea că, în timpul nopții, oameni sunt mai curați, mai buni, mai înțelegători. Într-unul din
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
acest joc dar, de fapt, o fac doar de fațadă, doar pentru a ascunde adevărul. Adevărul este că nu sunt bărbat cu adevărat, adevărul este că sunt impotent. Părerea de rău, față de ceea ce făcuse mai devreme, i-a mărit credibilitatea spuselor. Lina abia a avut puterea să îngaime: - Nu,... nu,... nu pot să cred! - Nu mă ajută cu nimic dacă tu crezi sau nu! - La vârsta ta... la anii tăi... nu pot să cred! Lasă-mă să mă conving! Lasă-mă
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Este prea tânăr și cunoaște prea puțin din cele petrecute ca să înțeleagă. Cei care ar trebui să aibă conștiința încărcată au avut grijă ca noile generații să-i vadă într-o cu totul altă lumină. Maistrul își dă seama că spusele lui nu pot avea, cel puțin acum, rezonanță în mintea și sufletul tânărului. Este totuși convins că, în timp, cele destăinuite își vor avea ecoul lor. Are la îndemână un alt subiect, accesibil, determinat de trecerea câtorva femei. Ceva anume
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Albert să fie flancat de doi profesori, viitori examinatori, unul dintre ei calm, de o gravitate desăvârșită iar celălalt panicat, cu vorba repezită având în comun doar tonul amenințător : - Am auzit că.... Cel calm nu a reușit să-și termine spusele pregătite. - Ai grijă ce faci ! Să nu spui vreo prostie fiindcă vei avea de-a face cu noi. știi bine că se apropie sesiunea de examene ! Fixat cu priviri dure, Albert a avut puterea să-i judece pe cei doi
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]