16,256 matches
-
văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii. Totul era scăldat În lumină albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto tocmai Își termina numărul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
necopt ca ea, care lucrează cu jumătate de normă ca operator? Un tip de vârstă medie, cu părul ud ieși pe trotuar, Își ridică gulerul și se Îndepărtă cu fața Întoarsă spre Hotelul Kreuzer. Un vizitator? Predecesorul meu? Am făcut stânga-mprejur și am traversat. Atmosfera a fost cât se poate de Încordată, vizita a fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate forțată. Mă simțeam de parcă fereastra ar fi fost deschisă și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama că respecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
explica cu o voce subțire, metalică, ce vedeau turiștii În momentul respectiv. Toți Își țineau mâna lângă frunte, de parcă ar fi vrut să salute soarele, și mulți aveau binocluri În jurul gâtului. Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sură și păși Îndrăzneț afară, În stradă, privind Încoace, privind Încolo, de parcă ar fi așteptat un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Althamstow (1883-1967), lider al Partidului Laburist (1935-1955) și prim-ministru (1945-1951). Începând din 1905, face vizite regulate În zonele sărace din East End, apoi trăiește acolo timp de cincisprezece ani, aceasta influențându-i decisiv viitorul politic și ducându-l spre stânga, astfel Încât rămâne toată viața un socialist dedicat. Diviziuni ale Înaltei Curții de Justiție, după atribuții - civile, penale, de drept comercial, drept al familiei etc. Nu vorbesc englezește (germ.). Apă (germ.). PAGE 1 PAGE 38 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Tinsley pe tema sex fără complicații, În care amândouă erau depente de folosirea ca arme a luciului de buze și a prezervativelor. Este vina mea. Am o mare influență negativă, spuse Tinsley. Își tot dădea cu luciu pe buze, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara aia cartofi piure cu usturoi. Cred că orice fată ar trebui să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de aur. Sub ele poartă șiraguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poate aflați secretul nemuririi, zice. Și eu zic nu. Și ea zice: — Poate aflați cum să faceți pe altcineva să vă iubească. Nu. Și ea zice: — Poate aflați cum să prefaceți pietrele în aur. Și eu zic nu și fac stânga-mprejur. — Poate reușiți să aduceți pacea în lume, zice. Și eu zic nu și pornesc printre zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața hotelului. Mihăiță! se aude strigat din stînga. Lîngă el, numai la doi pași, Săteanu s-a oprit și-și trage mănușa. Noroc, Mihăiță! Ce faci pe aici? Am fost pe la teatru spune, preocupat să-și ridice gulerul. Te-am zărit prin ninsoarea asta grozavă face Săteanu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fiecare nouă mașină trece ducînd pe ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți oftează ușurați, reluîndu-și somnul. În stînga și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd spre secretariatul literar. Bine c-ai venit! se bucură secretarul literar văzîndu-l. Voiam să te anunț că deseară, la șase, e vizionare. Nu-i neapărată nevoie, dar fiind local, e bine să vii. Ce ai? îl întreabă observîndu-l că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici sub zăpada înălțată ca o căpiță. Departe, în stînga șoselei, sînt cîteva sate, către care vor fi fugit cei din mașini, dacă, necunoscînd locurile, n-or fi rămas înăuntru, la căldură, ca, pînă la urmă, mulți dintre ei să ajungă la spital. Plecînd cu mașina înaintea ei, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]