12,817 matches
-
întreba, arătând de jur împrejur: —Dar cum? Cum poate un om singur să manevreze o navă aproape la fel de mare ca asta? Nu era chiar așa mare, sublinie Navigatorul-Căpitan. Dar, cu toate acestea, am înțeles că nu voi reuși s-o stăpânesc și am dezmembrat-o. Am transformat-o într-o piroga cu o singură carena și cu o scurtă patina care mă ajută s-o echilibrez, folosindu-mă de jumătate din catarg și de ceea ce mai rămăsese din vele. Iar restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care oamenii trăiesc cu groază în sân, căci nu se află în pace nici macar între ei. Fiecare clan vrea să-și impună propria lui lege, de aceea domnește suspiciunea și ura, iar tatăl meu mă învățase că atunci când sufletul este stăpânit de ură, se întâmplă același lucru ca atunci când ți se umple patul de ploșnițe. Nu mai poți dormi în pace. Astfel că într-o noapte am rugat-o pe soția mea să-i asigure pe ai ei că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zări cât se poate de clar un chip omenesc și niște semne ciudate și, privindu-le, Tapú Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar un talisman magic, care deschidea toate porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase și vesminte atât de grozave să moară de sete într-o insulița în mijlocul oceanului? Și cum era posibil că asemenea semizei să miroasă atât de urât? Tapú Tetuanúi se simțea complet zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un gest larg, de jur împrejur. Dacă n-am fi ajuns la timp, acum ar fi fost morți cu toții, iar asta dovedește că sunt oameni ca și noi. Și-atunci lucrurile pe care le au?... —Sunt doar lucruri. Dar ei stăpânesc soarele și luna. Chimé din Farepíti scoase o monedă strălucitoare, de aur, pe care o primise în dar. Oare aceasta nu este o bucată din soare, iar cuțitul acesta nu este făcut din luna? —S-ar putea să fie vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
devină stăpânii absoluți ai unei treimi din planetă. Circumferință acestei planete de-a lungul ecuatorului este de trei sute șaizeci de grade și, dintre acestea, exact o sută douăzeci corespund distanței care separă coastele peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei magii care îl obseda atâta pe Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de o bucată de soare, căci atunci cand razele acestuia îl loveau, clopotul le reflectă cu atâta forță, că le lua ochii, si se încingea până devenea imposibil să-l atingă cineva fără să se ardă. Oamenii din Bora Bora nu stăpâniseră niciodată, până atunci, vreun obiect cu o asemenea capacitate de a reflecta lumină și de a absorbi căldură și, din acest motiv, le era imposibil să conceapă că toate acele obiecte minunate pe care le primiseră de la spanioli nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu cine seamănă? — Nu știu, recunoscu băiatul. Însă îmi amintesc că Hiro Tavaeárii spunea că sexul femeilor este întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Prin urmare, când un barbat reușește să pătrundă și în ultimul său colțișor, ajunge să-i stăpânească sufletul. Făcu o foarte scurtă pauză. Unele femei își păstrează acolo sufletul. —Maiana nu. —Maiana nu, într-adevăr. Dar Anuanúa e diferită sau poate că diferit este Octar ăla... Nu, nega Vetéa Pitó convins. Nu este el diferit, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că relația lor era o dragoste nebună, o pasiune dezlănțuita a unor ființe degenerate, a unor bolnavi pe care un violent foc interior părea să-i consume clipă de clipă, pe care ii stăpânea o nevoie flamanda de a se devora unul pe celălalt, care nu contenea niciodată. Pentru cei din Bora Bora, obișnuiți dintotdeauna cu gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care o credea în stare să-și sacrifice și propria mamă pentru a se putea întoarce alături de bărbatul care îi luase mințile. Ceea ce simte ea nu e dragoste, spunea. E ca si cum ar fi posedata de un demon care-i stăpânește trupul, sufletul și voință. —Poate că Marele Preot ar fi în stare să rupă vraja. —Marele Preot e mort. Și chiar dacă ar fi în viață, mă-ndoiesc că ar putea face ceva în cazul ei. Ce altceva puteau crede cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când va fi mare. Fredona melodiile în vogă dar toți preferau unul și același cântec, "Coana Chirița", pe care Luana nu-și mai amintea de unde-l învățase și căruia îi dădea o interpretare unică, din ce în ce mai reușită o dată cu maturizarea vocii. Așa cum stăpânea mișcările dansului, atunci când cânta avea grijă ca vocea să n-o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
marcă momentul terminării a opt ani de școală și trecerea la mult așteptații ani de liceu, Luana îmbrăcă o rochie simplă, în ciuda Sandei care-i pregătise o ținută aproape princiară. Își văzuse colegele dezvoltându-se armonios, cu mult înaintea ei, stăpânind tainele cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chip frumos, cu trăsături masculine severe, un trup subțire și armonios. Seara au mers la bal, distracția favorită de duminică a tinerilor din sat. Au dansat în cerc, retrași, ferindu-se de aglomerație. Luana nu se așteptase ca Renar să stăpânească ritmul atât de bine. Ar fi jurat că va sta deoparte analizând, plin de o importanță critică, mișcările celorlalți. La primul blues a invitat-o la dans, serios și galant și privind-o în ochi și-a cerut iertare. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri de la geam la ușă, spumegând. Ca de obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice de pe scaun și să-i tragă, cu sete, un pumn în plină figură. La rândul ei, Nuța Cordel simțea o dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă și nu știu ce să-i mai facă, sfâșiată de o dorință arzătoare de a-i readuce lumina în priviri. Luana își găsi bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de Ștefan, ea află cum judecă mintea slabă a lui Midea. Continuă să întărâte inima bietului om, să se folosească de boala lui și să-l aducă într-o așa stare, încât acesta s-o bruscheze pe ființa care-i stăpânea sufletul. Îi scrise, într-o altă depeșă, că totul a fost un joc, că râde de neputința lui și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor. Aventurile de-o noapte nu-i mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea inima, gândurile și orice simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în care ea credea cu atâta tărie, să i-o aducă înapoi. Departe de-a înțelege ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adversar, dacă nu un prieten, atunci, cel puțin, un tovarăș de suferință. Când un străin îți intră în casă și-ți ia un bun al tău, gestul pare revoltător. Un prieten se poate servi din toate. În timp ce Ștefan continua să stăpânească scaunul de veghe, Noia bântuia holurile aruncând priviri pierdute prin geamul ușii de la salon. Asculta vorbele celuilalt și sufletul i se clătina de îndoieli, văzând cu câtă dragoste și umilință încerca să-i readucă nevasta în simțiri. Când, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
afacerea nu poate învăța în timp util și astfel nu va reuși să-și facă treaba la standardele cerute. Simțindu-se depășită de toți ceilalți, nu-și dori o poziție îndelungată de începător. Nu-i plăcea să orbecăie, să nu stăpânească întru totul ceea ce face. Pentru început, se puse la punct cu activitățile și responsabilitățile fiecărui compartiment în parte. Rapoartele și situațiile pe care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută a agenției se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zări, la rându-i, uluitor de frumoasă în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între cei doi bărbați, fără să-și poată stăpâni zvâcnirile inimii. Făcură prezentările și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]