4,267 matches
-
să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de tatăl și de unchiul său, sufletul lui era legat mai mult de valea aceea decât de Kurokawa. — Dar oare Sfatul Bătrânilor n-o să ne învinuiască, stărui Nishi, pentru că n-am fost în stare să aducem înapoi nici un răspuns din partea regelui Spaniei? — Gata, ajunge! Oricât ne-am gândi la asta, tot n-avem ce face. Și dacă tot n-avem ce face, mai bine să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat. Începu să se frământe întrebându-se dacă trebuia sau nu să spună fățiș că el și Nishi se creștinaseră în Spania. Ce s-a întâmplat cu Velasco? — Ne-am luat rămas bun la Manila. Ce făcea Velasco la Manila? stărui senior Tsumura asupra lui Velasco. A zis că se va mai întoarce în Japonia? Samuraiul clătină din cap cu tărie. Își amintea limpede ce-i mărturisise Velasco în Mexico și în Manila, dar socoti că nu trebuia să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
enormă, goală și cenușie. Plutașii, păstorii zic simplu: muntele numai Ceahlăului. Pustietatea și singurătatea lui n-au pereche decât dincolo, în înfățișarea aspră a Călimanilor. Și-n Ceahlău, și-n Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui Silo. 15. Și vă voi lepăda de la Fața Mea cum am lepădat pe toți frații voștri, pe toată sămînța lui Efraim!" 16. "Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, și nu stărui pe lîngă Mine, căci nu te voi asculta. 17. Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 18. Copiii strîng lemne, părinții aprind focul, și femeile frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
izgoni, zice Domnul oștirilor." 4. "Spune-le: "Așa vorbește Domnul: Cine cade și nu se mai scoală?" " Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși?" 5. "Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înșelătorie, și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? 6. "Căci Eu sunt cu luare aminte, și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: "Ce am făcut?" Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. 24. Împăratul și toți slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acelea, nu s-au spăimîntat și nu și-au sfîșiat hainele. 25. Elnatan, Delaia și Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat. 26. Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mîna pe logofătul Baruc și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4. De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plîng cu amar; nu stăruiți să mă mîngîiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu! 5. Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte. 6. Elamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
flămînd, și să ia băutură celui însetat. 7. Armele mișelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă. 8. Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese." 9. Femei fără grijă, sculați-vă și ascultați glasul meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu zică: "Domnul mă va despărți de poporul Său!" Și famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" 4. Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, și vor stărui în legămîntul Meu, 5. le voi da în Casa Mea și înlăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune decît fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. 6. Și pe străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu se va stinge. 6. Și pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească și vor stărui în legămîntul Meu, 7. îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nimic mai departe. Altfel spus, nu urmează viața în ceea ce are ea inepuizabil decât acela care pierde înțelesul vieții. Un astfel de om, care continuă drumul cu înfrigurare, își dă seama la un moment dat că el caută tocmai ceea ce stăruie în sine însuși. Un paradox cultivat altădată de Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea ce-l bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nimic mai departe. Altfel spus, nu urmează viața în ceea ce are ea inepuizabil decât acela care pierde înțelesul vieții. Un astfel de om, care continuă drumul cu înfrigurare, își dă seama la un moment dat că el caută tocmai ceea ce stăruie în sine însuși. Un paradox cultivat altădată de Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea cel bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Fără îndoială, pentru a pune mai bine în evidență categoriile specifice ale unei existențe religioase de tip arhaic și tradițional (presupunînd cititorul într-un fel familiarizat cu iudeo-creștinismul și islamul și chiar cu hinduismul și cu budismul), nu am mai stăruit asupra unor aspecte aberante și crude, precum canibalismul, vânătoarea de capete, jertfele omenești, excesele orgiastice, pe care le-am analizat de altfel în alte scrieri. Nu am vorbit nici despre procesul de degradare și de degenerare de care nici un fenomen
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu o deosebită finețe psihologică, la care se adăuga dubla pregătire - de teolog și de istoric al religiilor -, Otto izbutise să pună în lumină conținutul și trăsăturile caracteristice ale acestei experiențe, trecând peste latura rațională și speculativă a religiei și stăruind asupra laturii sale iraționale. Îl citise pe Luther și înțelegea ce înseamnă, pentru un credincios, "Dumnezeul viu". Nu Dumnezeul filozofilor, Dumnezeul unui Erasmus, nu o idee sau o noțiune abstractă sau o simplă alegorie morală, ci o putere teribilă, manifestată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poetic și limbajul obișnuit, de zi cu zi. Sacrul și Istoria Primul nostru scop este de a prezenta dimensiunile specifice ale experienței religioase și de a arăta prin ce anume se deosebește aceasta de experiența profană a Lumii. Nu vom stărui asupra nenumăratelor schimbări pe care experiența religioasă a Lumii le-a suferit de-a lungul timpului. Este limpede că sistemele de simboluri și cultele legate de Pămîntul-Mamă, de fecunditatea umană și agrară, de sacralitatea Femeii și altele nu s-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comportamentul său, deși el nu este întotdeauna conștient de această moștenire din vremuri străvechi. Asumarea Facerii Lumii Trebuie să subliniem de la bun început deosebirea radicală dintre cele două comportamente - "tradițional" și "modern" - față de locuința omenească. Nu are rost să mai stăruim asupra valorii și funcției locuinței în societățile industriale, deoarece ele sânt îndeobște cunoscute. După un mare arhitect contemporan, Le Corbusier, casa este "o mașină de locuit". Ea face parte, așadar, din nenumăratele mașini produse în serie în societățile industriale. În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
minunate balade populare care înfățișează jertfa soției meșterului zidar, fără de care construcția nu poate fi dusă la bun sfârșit (cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești, câteva concluzii se impun de la sine. Ca și cetatea ori sanctuarul, casa este sanctificată, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori un ritual cosmogonic. Așezarea într-un anume loc, construcția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a moștenit această concepție paleo-orientală a Templului, considerat copia unui arhetip ceresc. Această idee este probabil una dintre ultimele interpretări pe care omul religios le-a dat experienței primare a spațiului sacru, în opoziție cu spațiul profan. Se cuvine să stăruim puțin asupra perspectivelor deschise de această nouă concepție religioasă. Să amintim mai întîi esența problemei: Templul este o imago mundi pentru că Lumea, ca lucrare a zeilor, este sacră. Însă structura cosmologică a Templului duce la o nouă valorizare religioasă: loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
altaicilor ori ale mesopotamienilor, ca să ne dăm seama de diferențe. Deoarece viața religioasă a omenirii are loc în Istorie, expresiile sale sânt implicit condiționate de momentele istorice și de stilurile culturale; iată un truism asupra căruia nu are rost să stăruim. Totuși, ceea ce ne interesează nu este varietatea infinită a experiențelor religioase ale spațiului, ci, dimpotrivă, elementele lor comune, de unitate. Ajunge să confruntăm comportamentul unui om nereligios față de spațiul în care trăiește cu comportamentul omului religios față de spațiul sacru ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uneori cu totul conținutul experienței. Rămâne totuși un element comun, invariabil, care ar putea fi definit astfel: accesul la viața spirituală cuprinde întotdeauna moartea din condiția profană, urmată de o nouă naștere. Sacrul și profanul în lumea modernă Deși am stăruit asupra inițierii și a riturilor de trecere, subiectul este departe de a fi fost epuizat, așa că nu putem afirma decât că am desprins câteva aspecte esențiale. Pentru că am vorbit ceva mai mult despre inițiere, am fost nevoiți să trecem peste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără să adere la viața politică a Republicii, își putea servi patria în calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altă parte, e sigur că au stăruit prietenii catolici. Nimeni altul ca Salazar nu știa să expună mai limpede relațiile dintre Republică și Biserica romano-catolică și fără îndoială că problema aceasta va fi din nou discutată la tribuna Camerei. E probabil că mulți catolici au crezut că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea grupului, era deseori constrâns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca un intestin întortocheat, săpat între stâncării înalte și împădurite. De puțină vreme, o ploaie subțire pornise să cadă fără convingere, ropotind peste vegetație cu un zgomot ușor. în aerul umed se simțea un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmă. înaintea lor se întindea, întreruptă de șiruri de plopi, o câmpie unduioasă pe care, în mai multe locuri, în jurul unor mici case coloniale, holdele se coceau așteptând secerile culegătorilor. în centrul acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]