2,276 matches
-
el descrie în mod ironic moravurile specifice claselor dominante în politică, în familie, în societate. Vorbim, așadar, despre capodopera lui Caragiale, ba chiar, după Pompiliu Eliade, cea mai frumoasă operă literară în limba noastră. Criticul face această afirmație la începutul stagiunii 1901/1902, când adaugă: ...ca român, mă mândresc cu numele lui Caragiale... Piesa surprinde începutul unei alte epoci. Miezul satirei îl reprezintă marea farsă a alegerilor pentru modificarea Constituției. În capitala unui județ de munte, formațiunile politice locale, aparent în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fundul sălii." Narațiunea, cu un moment care exemplifică în mod concret cadrul anterior dar și accentuează conflictul [P.Î. masă lui Iliescu] printr-un quid pro quo: "Bravos, Maestro! îl felicita Iliescu, căruia nu i se încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, că nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere." Acum înțelegem insistența cu care vroia să iși poarte singur violoncelul și să nu dea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
urmă se va adeveri dublura lui Victor îmbrăcat ca o fetiță de maică-sa. Sindromul imagisticii coșmarului (obsesia păianjenului monstruos din conacul de la Budila) îi îngăduie naratorului să amorseze zone narative aparent disparate, luciditatea cu visul, numitorul comun fiind multiplele stagiuni ale "nebuniei". Poza damnatului hipersensitiv cu creierul vampirizat, văduv nemângâiet nervalian, baudelairian, bacovian se potrivește de minune cu portretul și planurile adolescentului de a fi singular, spre a se dărui total Cărții, această bioscriitură ("sunt totuna cu textul care mi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Recanati, ale cărui versuri constituie un model și pentru creatorul care dorește să fie accesibil publicului și să refacă omul. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale Ursei, o contrazicere a mesajului antecesorului, semnifică renunțarea la întreaga stagiune ermetica a propriei creații și reconfirmă manieră în care scriitorul sicilian înțelegea să se raporteze la operă acestuia cu un amestec de admirație și respingere, căci dacă este incontestabil faptul că a preluat ecouri, imagini, motive, lexeme leopardiene, este la fel de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Portretul unei doamne și din The Ambassadors/ Ambasadorii a fost chemat la rampă (doar) pentru a fi huiduit și fluierat. Momentul a însemnat, a susținut Henry James însuși mai tîrziu, debutul "celor mai oribile patru săptămîni din viața mea" (durata stagiunii cu Guy Domville). Săptămînile în chestiune au lăsat urme adînci, vizibile și în ultimii ani de viață ai prozatorului (reabilitat, între timp, cel puțin prin două romane de prim rang, The Wings of the Dove/Aripile porumbiței și The Golden
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ștabii uteciști vasluieni se mulțumeau și cu racolarea unor persoane de la o altă structură politică ce pe atunci purta numele Apărarea Patriotică (AP) ce avea și o organizație de tineret. Așadar, Marele Circ bolșevic românesc își deschisese și la Vaslui stagiunea pentru publicul nerăbdător și amator de viitoare senzații tari, ce vor veni nu peste mult timp, chiar și pentru unii dintre fondatori. Pușcăriile și lagărele patriei stăteau cu porțile larg deschise în așteptarea „deviaționiștilor de dreapta”, a celor „cu atitudine
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fie în barăci construite din scândură, pe scene improvizate, rolurile fiind jucate de diletanți, „în special de tineri elevi, majoritatea fii de negustori, veniți vara în vacanță”. La nivelul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sincopatele „stagiuni” ale teatrului băcăuan au adus în atenția publicului spectator un program relativ bogat, cuprinzând atât piese franțuzești cât și piese românești, cele mai gustate fiind creațiile lui Vasile Alecsandri precum „Păcală și Tândală”, „Iorgu de la Sadagura”, „Piatra din casă” sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Maioneză de șalău; 5. Friptură de curcan, Pommes Pailles; 6. Salată asortată; 7. Charlotte à la Russe; 8. Brânzeturi diferite; 9. Fructe diferite; 10. Cafea neagră; 11. Liqueur; 12. Una baterie de vin; 13. Ponche american”. Malul Bistriței Odată cu deschiderea „stagiunii” estivale malurile Bistriței deveneau un punct important de atracție pentru petrecerea timpului liber. Primele informații, ce relevă un anumit interes pentru amenajarea și modernizarea plajei malului drept, datează din anul 1903, atunci când au fost construite 5 cabine speciale (gherete băi
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
al Teatrului Național (D. Suchianu îi traduce atitudinea prin "tu nebun, ei nebuni, cum o să vă puteți înțelege?"), aceasta făcîndu-se prin intervenția reginei, după care regele îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale pe la Teatrul Național n-a lăsat nici o urmă bună, dimpotrivă." iar G. Ionescu-Gion sintetiza dezamăgit: "Bună administrațiune, dar nenorocită direcțiune artistică". Stagiunea Caragiale (aprilie 1888 mai 1889) era considerată de ziarul Epoca "o eclipsă a teatrului nostru național" iar D. Teleor îi evocă directoratul în următorii termeni: "Pe scenă, la repetiții, în cabinetul său, era foarte autoritar și chiar nepoliticos, lucru care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a avut ultimul cuvânt în fine spuneam că am evadat o zi ca oricare alta numai trecutul a stat în genunchi nu am privit înapoi doar înainte acolo erai tu pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ada Rehan, o actriță americană de origine irlandeză care jucase În producțiile lui Augustin Daly, el Însuși un interesant fenomen teatral. După ce Își făcuse un renume montând piese pe Broadway, În ultimii ani Își adusese trupa la Londra pentru câteva stagiuni de mare succes la teatrul Lyceum. Avusese destulă Îndrăzneală pentru a include În variatul său repertoriu Îmblânzirea scorpiei și Cum vă place de Shakespeare, În versiuni mai apropiate decât de obicei de textele originale, care fuseseră primite cu entuziasm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spre casă, se apucă de lucru În aceeași zi, cât ideile Îi erau limpezi În minte. În câteva săptămâni treaba era terminată și Henry Îi trimise textul revizuit lui Daly, care se Întorsese la New York, pentru a vedea cum merge stagiunea acolo. Foarte curând, primi o notiță de la el cum că accepta piesa și Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi oferea un onorariu fix de 25 dolari pe spectacol. Henry era extaziat. Singura problemă era că producția va avea de așteptat Încheierea lucrărilor la noul teatru londonez, pentru că Daly dorea ca ea să fie o Înfloritură a primei sale stagiuni aici. Între timp Însă, Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului. Timp de mai multe săptămâni, Henry nu primi nici o veste de la Daly. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă, dar ea se manifestă Într-o formă nedorită În următorul mesaj al directorului de trupă, de la sfârșitul lui octombrie. Recitise Doamna Jasper și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după toate acestea, că “Îi lipsește intriga“! Pentru numele lui Dumnezeu, cum să mai bage intrigă În ea acum? În primul moment fu devastat, apoi Însă se Înfurie. Era limpede că Daly, speriat de lanțul de nereușite din faimoasa sa „stagiune“, Își pieduse curajul și credința În Calea doamnei Jasper, până acolo Încât uitase că odată avusese o părere bună despre ea. Ce Îl enerva cel mai tare pe Henry era modul viclean În care Îl lucrase pe la spate, Încercând textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când, mai ales atunci când nu poți mânca hrană solidă, spuse el cu un zâmbet poznaș, trăgând dintr-o țigară răsucită de mână și scuturând scrumul de pe pătură, ca să nu-l vadă Emma. Tăifăsuiră despre succesul lui Trilby, care Își Încheiase stagiunea prelungită la Lyceum și tocmai pornise Într-un nou turneu provincial, pregătitor pentru cel american, căci se părea că, deși dispuneau de numeroase producții proprii, americanii jinduiau să vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare? E o treabă personală care nu interesează pe nimeni iar fericirea de a atinge ceva e același lucru cu oboseala deja instaurată consecuției timpurilor până la unificarea neprogramată. Desigur, vei spune că n-ai existat într-o prezentare grafică cu
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
spaniol poza Încordîndu-și pectoralii pentru zeloșii elevi În salopetele lor de artiști. La cinematograful de vară alternau Le Regle du Jeu, al lui Renoir, și Singing in the Rain, cu Gene Kelly, iar unul dintre zecile de teatre anunța noua stagiune cu piese de Harold Pinter. În pofida asasinării familiei Hollinger, Estrella de Mar se distra pe cinste, de-ai fi zis că-i o așezare de secol al șaptesprezecelea din New England. Din balconul apartamentului lui Frank, am privit În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țară și în străinătate; nenumărate și neuitate apariții la televiziune; premii la concursuri naționale și internaționale; un lung șir de premii de excelență din partea mai multor posturi de televiziune, de radio, a unor publicații din țară și străinătate; nouă stagiuni pe scena Teatrului de revistă “Constantin Tănase”...”. Să nu vă închipuiți cumva că artista a spus ea însăși toate astea, nici vorbă, este prea modestă, ci le-a încredințat celor doi prezentatori. În schimb, pe site-ul său am descoperit
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
din istoria teatrului liric: Viktor Wladarsky (pentru Europa și Asia) și Sioma Glaser în parteneriat cu Solomon Hurok pentru America de Nord și de Sud. După colaborarea la reluarea producției sale cu „Aida” de Verdi la Teatro alla Scala din Milano, în stagiunea 1964/1965, unde a intepretat trei spectacole (nu doar unul așa cum eronat se prezintă pe site-ul web de arhivă al Scalei), Franco Zeffirelli avea să afirme mai târziu, peste treizeci de ani, că Elena Cernei este cea mai desăvârșită
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
această scenă s-a bucurat de răsunătoare succese în producții cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Aida” și „Rigoletto” de Verdi, „Carmen” de Bizet și „Adriana Lecouvreur” de Cilea, evoluând alături de cei mai mari artiști ai vremii în intervalul dintre stagiunile 1964/1965 și 1968/1969. Pe scenele lumii, Elena Cernei a triumfat alături de cei mai mari artiști: Birgit Nilsson, Renata Tebaldi, Leontyne Price, Galina Vishnevskaya, Richard Tucker, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Jon Vickers, Nicolai Gedda, Placido Domingo, Giuseppe Taddei
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor). 1969 este anul în care începe să colaboreze cu Teatrul satiric-muzical (așa se numea pe atunci) “C. Tănase”, perioadă de care-și amintește cu mare plăcere: “Cu Teatrul “C. Tănase” am colaborat în stagiunile 1969 și 1970, fără a fi angajată, ci doar aveam apariții cu microrecitaluri, ca vedetă invitată. Era cu totul altceva decât o emisiune de televiziune sau un spectacol oarecare de muzică ușoară, fiindcă serile de la “revistă” erau pline de farmec
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (III) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83442_a_84767]
-
teatre străine care l-au admirat pe baritonul român, rămâne - deocamdată - fără termen de comparație cu oricare alt cântăreț de operă autuhton: Scala, Metropolitan, Balșoi, Liceo, Covent-Gerden, Grande-Opera, San Carlo (Napoli); 550 de spectacole cu Bărbierul din Sevilla; 23 de stagiuni muzicale la rând pe scena de la Balșoi din Moskova; 10 spectacole de Tosca la Tokio, într-un singur turneu! Navetă lunară între Metropolitan și Scala de-a lungul anului 1964, fără nicio întoarcere în țară! Aplauze furtunoase la final de
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
de 3 ani la Ansamblul artistic “Doina” al Armatei, dar în 1956 se întoarce la Cluj- Napoca și intră în corul Operei, pentru ca în anul următor să fie admis la Conservator. Dă viață unor roluri în opere și operete, în stagiunile lirice clujene, până când este remarcat de legendarul Ion Dacian, care îl invită la București, din 1960 făcând parte din colectivul Teatrului de stat de Operetă din Capitală. Își continuă studiile la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, pe care îl absolvă în
Constantin Drăghici by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83449_a_84774]