1,476 matches
-
provoci singur? Acrobație Pentru unii drumul vieții este asemănător cu cel al acrobatului care merge pe sârmă. Pregătire Pregătirea pentru lupta cu neprevăzutele vieții nu se încheie niciodată. Viață Viața decentă și demnă este onorantă pentru cei ce și-au statornicit-o astfel. Bunăstare Vrednicia, chibzuința și cumpătarea îi pot aduce omului bunăstarea. Banii Banii mulți și nemunciți sunt cu larghețe risipiți și, ceea ce este mai grav, deformează caracterul. Destin O mare necunoscută cu care se naște omul, dar care ne
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Parcul Ioanid. Acolo, m-am așezat pe o bancă, voiam să culeg o floare pentru Zenobia, erau destule, îmi părea rău că nu se întunecase de tot : pe întuneric, la lumina mâinilor, aș fi ales mai bine. În aer se statornicise o calmă încremenire. Cred că m-am ridicat de pe bancă și am călcat peste pajiște, spre brazdele de flori. Atunci pământul m-a acoperit cu o scoarță temeinică, iarba și florile m-au năpădit, creșteau din mine. Îmi e destul de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
autostopul cu vreo mașină? Ori o croim, direct, în zbor de pasăre și facem, pe mare, autostopul cu vreun vapor sau cu un iaht. Nae, care deja transpirase de atâta chibzuială, de atâtea eforturi abstracte, necăjindu-se, îl înduplecă să statornicească, de fiecare dată, la fa-ța locului, funcție de situație, măi! Apoi, bucuros că găsise o chichiță, prin care avea să-l depășească pe Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu port la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
foarte bine. E blondă, movul o prinde. Alta cere lavandă și cremă de ras. Are un iubit, presupui. Și ție, demult, cineva - când veneai în vizită - îți făcea astfel de daruri. Ți le rânduia la toaletă. Pentru că vroia să te statornicești la ea. Sigur asta, nu te înșelai, pentru că, mai înainte, avuseseși o experiență. L., pe care o frecventai de câteva săptămâni, ți-a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din baie. După ce făcuserăți amor. Amorul acela dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care seamănă mult cu ea, conchidea el. Au pus în circulație zeci de mii de purici care or să transmită infecția în proporție geometrică, dacă nu va fi oprită la timp. Rieux tăcea. În această perioadă, vremea păru să se statornicească. Soarele aspira băltoacele ultimelor averse. Cerul albastru și frumos revărsând o lumină galbenă, avioane murmurând în căldura născândă. Totul în acest anotimp invita la seninătate. În patru zile totuși, febra făcu patru salturi surprinzătoare: șaisprezece morți, douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu zidul. „Dimensiunile acestor edificii în cadrul Mănăstirii Cetățuia pun în evidență potențialul economic al ctitorului. Duca Vodă fusese îndemnat de ambiția de a zidi o mănăstire ca și înaintașii săi, într-o perioadă relativ scurtă, dar și grija de a statornici o rezistentă fortificație în preajma capitalei”<footnote Vasile Nacu, Mănăstirea Cetățuia - monument istoric de artă, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 7-8, anul XLVIII, Iași, 1972, p. 576 footnote>. După cum era firesc, Duca a urmărit să realizeze în acest complex tot
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
naturii. Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale năzuințe fiziologice”, după cum ei însăși îi plăcea, cu mândrie și cu multă afectare în glas, să le numească de fiecare dată. Era neclintită în acest obicei al ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
e un romancier autentist care etalează autenticitatea din calcul artistic. Literarul - evident - nu exclude sinceritatea. E (sau poate deveni) chiar expresia ei cea mai credibilă. Căci și sinceritatea își are codurile ei. Oricare ar fi mijloacele "naratorului", autenticitatea mișcărilor sufletești statornicite în discurs este necontestabilă. Nimeni, în afară de Camil Petrescu, n-a surprins, până la apariția primului roman analitic al lui Anton Holban, procese sufletești în însăși derularea lor concretă. Niciunde în teritoriul prozei românești, incertitudinea, așteptarea, anxietatea, sentimentul de umilință, amorul propriu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se apropia vremea ca lumea să-și recapete vechea demnitate pe care i-o conferea vestimentația și onoarea pierdută a celor din trecut. Lumea nouă nu putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreun lucru; d[e] es[emplu] mișcarea vinelor este semn firesc al vieții; schiptrul este semn convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de câte sunt reprezentațiile și concepturile cele printr-înșii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaș înfățoșare și se numesc proprii. Socrat, Platon; iară alții
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este legată o asemenea înfățoșare. De aice vine aceea că, adeseori, mai nainte ne aducem aminte de termini decât de concepturi, așa încît se vede însăși natura a fi rânduit terminii în chip de simboluri prin care parte să ne statornicim și să ne preînnoim în memorie cugetările noastre, parte să le împărtășim altora pre acestea. Folosul terminilor altul este în privire cătră noi înșii și altul în privire către alții. Terminii în privire cătră noi înșine ne aduc acel folos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
comunitate, un fel de familie mai mare, în care toți locuitorii se cunoșteau, se influențau și se ajutau între ei, își întemeiau gospodăriile după modele transmise din generație în generație, își creșteau copiii („câți da Dumnezeu”) după reguli și practici statornicite prin tradiție, se distrau și petreceau sărbătorile după obiceiurile moștenite de la înaintași, își respectau bătrânii și îi conduceau pe ultimul drum când aceștia își încheiau socotelile pe această lume etc. Rațiunea existenței țăranului era munca câmpului și munca în gospodărie
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
muncii, progresului, patriotismului, guvernului, militarismului, chestiunii agrare etc., scrieri, care constituie ceea ce s-a numit, „tolstoism”. Deci după cum se vede, a reușit să cuprindă toate zonele „fierbinți” ale societății, într-un sistem coerent și poate de aceea periculos pentru ordinea statornicită la timpul acela, fiindcă expunea soluții problemelor existenței, într-un mod cu totul nou. Și nu numai atât, Tolstoi a încercat să își trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este deosebit de multă lume. Surprinzător cum spațiile cele mai aglomerate te fac să te simți atât de singur. Fețe noi, necunoscute, se amestecă haotic printre cele ale creaturilor fabuloase. Îmi trebuie ceva mai mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile răbdării mele. Gândurile îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stănești jud. Gorj, este absolvent al Facultății de Științe Economice în anul 1971 și al Facultății de Filozofie în anul 1978 din cadrul Universitații Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din anul 1971 este statornicit în Sibiu, căsătorit, și a profesat ca economist în diferite funcții în societați și instituții. A avut încă din anii de liceu pasiunea cititului și a scrisului și o menține și astăzi, cu predilecție spre poezie. Este autorul volumului de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochii lui Auta. Auta începu să se frământe, neștiind ce să facă. Lucrurile nu erau ușor de descurcat. Puarem nu voia să-și îngreuneze drumul luând după el și roabe, mai ales din aceste neamuri negre. Totuși, în Atlantida era statornicit de mult obiceiul de a nu despărți pe robi de femeile lor. Stăpânii țării voiau să li se înmulțească robii, ca și vitele. Aici însă Puarem era stăpân, și socotea că femeile îi vor fi povară pe drum și vor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o închise, pecetlui cutia și o dădu căpeteniei. Apoi intră în cort să mănânce și să se culce. Străinii îl așteptau a doua zi în turn. CAPITOLUL XVII În ciuda vârstei sale, Marele Preot n-a simțit oboseala drumului. Neliniștea se statornicise în el, întinerindu-l, de la plecarea lui Auta. Noapte de noapte zăbovea pe acoperișul palatului privind cerul, fără să vadă însă nimic lămuritor. În fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
memorie; se pare însă că popoarele au încă și mai puțină". Salazar răspundea astfel în bloc tuturor celor care cârteau și criticau, tuturor celor care începuseră să uite "regimul de nesiguranță, de revoltă, de greve și de atentate care se statornicise în țară". Erau oameni care ar fi vrut ca bugetul să fie echilibrat și economia țării însănătoșită fără dictatură. Salazar le amintește că "suspendînd drepturi pe care de fapt națiunea nu le mai exercita, impunând unora tăcerea și asigurând tuturor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani. Părul ei era alb ca neaua și strălucitor. Credeam că ea așa și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după datini și obiceiuri statornicite din veac, păzind rânduiala bisericii, urmând calea iubirii creștine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]