2,655 matches
-
Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei monștri, și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca Tyler, spuse el cu simplitate, mângâindu-i sânul stâng. Se aplecă și îi sărută sfârcul care se întărise. — Și tu, răspunse Fran, privindu-l drept în ochi. Deși era înalt, aveau aproape aceeași statură. Întinse mâna spre cureaua de la blugii lui și el lăsă să-i scape un oftat ușor, ca o adiere purtată peste ape, trăgând-o aproape cu violență în brațele. Câteva clipe mai târziu, erau întinși în pat și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Francesca. Dacă nu putea să dovedească o creștere a profitului până atunci, atunci trebuia să pună sub semnul întrebării întregul proiect oricum. În timp ce-și strângea lucrurile, Fran își dădu seama că mama ei părea să fi scăzut în statură, acum când dorința ei trecătoare de putere fusese spulberată. Dacă ar fi avut măcar propriile ei împliniri, poate că nu le-ar mai fi purtat pică altora pentru ce realizaseră. Era ca o veveriță cu blana roșie și îngrijită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de unul nou de care n-am informații, mi-e frică să-l fac prieten, nu știu ce a făcut prin alte penitenciare. Nu mi-e frică de caracterul lui, și eu gândesc la fel. Ai două mâini, două picioare, indiferent de statură. Nimănui nu-i convine să-și facă probleme în cazul de aici. Aici intervine o altă problemă. Oamenii se gândesc: „Ce mi-a făcut ăla ca să-l omor?“. Dacă e o ceartă, nu ne înțelegem la un preț, ne împăcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de droguri. Și erau mulți în ultima vreme. — Ce statură, Kimie! Ne-ar trebui și nouă așa ceva, nu? Vorbeau o japoneză de mahala pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea ce vorbesc, dar deducea. Mai mult decât conversația lor însă, îl tulbura faptul că femeia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un han ieftin de pe Koshō-machi, cu o seară în urmă. — Individul care i-a văzut lucrează la un magazin de saké din apropiere. Spunea că japonezul era foarte palid și părea bolnav. Străinul arăta exact cum l-ați descris: înalt, statură de luptător de sumō, cu o față prelungă și turtită. Era cu siguranță Gaston. — De ce nu mergeți să vedeți? Koshō-machi nu era departe de hotelul la care trăseseră ei. Ajungeau în zece minute pe jos. Takamori și Tomoe au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Împlinind șaisprezece ani și murindu-i mama, tatăl ei a luat-o cu el în suita exarhului Eleuterio, la Ravenna. Aici s-a aranjat căsătoria cu Gisulf, căsătorie dorită de regina Teodolinda din rațiuni politice. Fiind mai degrabă măruntă de statură, natura îi dăduse în schimb alte daruri. Pielea o avea albă, iar părul, de un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o legătură menită să comprime și să netezească sânii. Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu, Gumbert, care nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă de moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți stătea alături de o persoană îngenuncheată în fața unei icoane. N-o văzusem niciodată pe Teodolinda, dar am înțeles că ea era chiar în clipa când s-a ridicat. Statura ei era regală, gesturile - așijderea. Mi-am întors privirea la timp, cât să nu fiu surprins de către romanul Pietro că trăgeam cu ochiul. - Stai jos, Sirianule. Pietro era mai bătrân decât părea, probabil fiindcă, rotofei fiind, avea pielea netedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu insule de peturi și reziduuri menajere? Nu, am fi băut apa din râuri și ploi mai curate ca „Lacrima Christi”. Se pare că populația monoică a făcut parte din grupul cunoscut ca “Popoarele Marii”. Minonienii erau oameni misterioși, de statură mică (1,60 m), educați, războinici și negustori, artiști și marinari experimentați. Au fost primii din Europa care au folosit un limbaj scris, care a descifrat abia acum câțiva ani. Trăiau în mare parte din agricultură, iar hrana era depozitată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care se afla și casa noastră. Deloc obosită după o zi petrecută în întregime țintuită la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din solidaritate, fratele meu mai mare ca vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de mirare mi-a devenit chipul când l-am auzit: Îți voi spune o poveste pe care am auzit-o de la bunicul nostru, căruia i-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de mai bine de patruzeci de ani, iar din acest motiv, Arthus de Kersaint se deplasase personal. Limuzina se oprise În fața primăriei. Christian se apropiase pentru a-l scuti pe bătrînul domn să coboare inutil. Optzeci de ani Împliniți, o statură de bătrîn elefant, un nas foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu Îi convocase. Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și-o va reaminti de multe ori, fără de altfel să simtă o reală emoție. Nu izbutea să stabilească un raport direct, trupesc, Între el și cei doi adulți care În ziua aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i găsească un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două. Circulând printre rafturi, se gândea că, după Aristotel, o femeie de statură mică aparține unei specii diferite de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare om, scrie filozoful, dar o femeie mică Îmi pare a aparține unei noi specii.” Cum să explici această afirmație stranie, contrastând atât de puternic cu obișnuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apărut din nou munții, am zărit de-a lungul malului o potecă bătută de om. Spre sfârșitul zilei În care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi de copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un ucigaș. Am plecat și m-am apucat să ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
printre copacii rari, uriași și Îndesați, care abia dacă dădeau umbră. Pe casele cele mai Înalte creșteau snopuri dese de iarbă și de ciulini, iar la capătul satului se afla o casă mai mare decât toate: era Înaltă de patru-cinci staturi de om și din pereți i se ițeau niște bulumaci cafenii. Dincolo de acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele, presărat cu aceeași copaci groși, cu trunchiuri ca butiile, răsuciți și cu frunze mult prea mărunte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bun, plină de ape care se Înmănuncheau. Atunci am văzut un animal pe care Tatăl Îl făcuse, probabil, după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât două-trei staturi de om. Avea blana galbenă tărcată cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ademenitor. În concepțiile lui, Ravelstein era departe de a fi mărunt. Dar nu se așteptase ca inspirația mea utopică să ducă la ceva concret. El se obișnuise cu teatrul intrigilor minore, În care putea dramatiza ironic, satiric, impunându‑și excepționala statură și amplitudine. Totuși, a redactat și a trimis un plan al cărții, un contract a fost semnat, s‑a plătit un avans. Prețiosul ceainic de argint Jensen se pierduse definitiv, dar creditul lui Ravelstein a fost redeschis. I‑a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Aceste cravate cadou erau ceva de pus la păstrare, menit să‑mi aducă aminte că devenisem mai temperat În gusturi. Dar nu numai atât. Ravelstein era mult mai Înalt decât mine. Efectul pe care‑l exercita era uneori frapant: datorită staturii sale impozante, purta hainele cu un aer mult mai dramatic. Nici prin cap nu mi‑ar fi trecut să neg acest lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]