2,096 matches
-
cât această veste. - Oare când s-o Întoarce? ne Întreabă scrutându-ne pe toți cu priviri aburite de un reproș Îndurerat. De bună seamă că noi eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu genunchii prinși În cleștele brațelor, părea uns cu destule alifii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu care ne Întâmpinase În prezența vameșului. Propunerea părințelului nu-l interesa mai mult decât fuga Steluței. Erau lucruri care nu făceau parte din programul lui și din viața lui, deși amarnic mai gesticula Pepino cum că ce naiba făcusem cu banii? Doar alaltăieri Îi arătase Andrei, când Îi dăduse de târguială, și-avea un ditamai teancu’ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu noaptea-n cap după ei la gară și pe urmă i-am căutat prin tot orașul până am văzut negru În fața ochilor. Pepino Însă n-ar crede În ruptul capului așa ceva, mmmââânuuu, ba da, bammâî nummmââî, nu se pretează Steluța la asemenea chestii. Pe aicea prin țarcul lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios pentru câteva săptămâni, asta-i cu totul altă problemă, care n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios pentru câteva săptămâni, asta-i cu totul altă problemă, care n-are nici o legătură cu banii. Și-a luat și ea lumea-n cap, da’ asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să fie ai voștri Își fac ei de cap. La care Pepino că mmmâânuum și mmmâânun. Păi unde-s banii atuncea? Iar el, că dacă nu i-am pierdut, bineînțeles că vărul nostru, noi În familie, fără nici un amestec din partea Steluței, ea niciodată n-a pus mâna pe ce nu-i al ei, ea dintotdeauna a fost mulțumită cu fiertura ei și cu ce-i dă omul, așa că să ne vedem de treabă și să nu mai umblăm cu vorbe de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la ultimul strop coniacul, ne-a luat somnul câteva ceasuri, și pe urmă n-a mai fost timp nici pentru futut și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am aterizat pe arătura de pământ Înghețat. Iarăși fugeam. * Omoară, omoară. Fericită determinare a istoriei, Înscriind ziua de naștere a Președintelui României În prima lună a anului, oferă scriitorilor din țara noastră prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe furtună și pe vreme bună. Numai după ce-i prăduiește se retrage pe unde apucă să rumege și să hiberneze, până când foamea Îl pune din nou În mișcare. N-a fost Însă În zadar. Cum am dat cu ochii de Steluța, am crezut c-am Înțeles: după ce și-a făcut treaba cu ea, Laur a garat-o la mă-sa și și-a văzut de drum. Asta s-a Întâmplat poate chiar În ziua când eu și Andrei Îl căutam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a dus și mi-a lăsat-o pe muta asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să spun ceva, și oricum nu mă mai simțeam În stare să articulez vreun reproș. Bucuria ei de a mă revedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
reproș. Bucuria ei de a mă revedea mă Înmuiase, și totodată vedeam că Motănica doar că făcea pe supărata și deranjata. Dacă nu putuse să-l țină pe fii-su În loc, tot era bine că ăsta i-o lăsase pe Steluța. Compania mutei părea să-i priască, și nu numai pentru că-i ținea de urât În vacarmul de trageri de noapte. Nu le prisosea sticla de vermut adusă de mine, dar pe masă mai aveau două sticle de lichior, și cozonac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întâmplarea a făcut ca Andrei să i se ușureze la cap. Astfel mișunăm Încolo și-ncoace spre treburile noastre de zi cu zi pe un strat gros de morți, a căror moarte ne-o fi folosit cândva fără să știm. Steluța Îmi dăduse drumul la mâini, dar socoteam că n-are rost să-i spun de Pepino. Am Întrebat-o cât mai are de gând să stea pe aici și mi-a spus că nu-i plecată de așa de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot mai slab, și m-am Întins Îmbrăcat În pat lângă Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Eu unul, chiar nu mai aveam ce face În țarcul cu pisici al Motănicăi. Deși nici În altă parte nu mă aștepta mare lucru, simțeam că trebuie să-mi schimb iarăși locul. Motănica parcă stătea să plângă, presimțind că și Steluței i s-o face să se ducă și o să rămână din nou sigură. Eu l-am lăsat să plece, Îmi spunea și-mi repeta În loc de rămas bun ori altceva. El și neamu’ lui, ei și neamu’ lor, da, știam, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rămas bun ori altceva. El și neamu’ lui, ei și neamu’ lor, da, știam, da’ dacă afli ceva de Laur să-mi spui, Aurele, păi nu eram eu așa dacă nu mă lăsa Voicu... În dimineața aia i-am spus Steluței că nu mai e nici un pericol de-acum. Poate și ea să plece. Ea mi-a dat niște bani și atunci mi-am adus aminte de Pepino și i-am povestit ce s-a Întâmplat cu el. Asta a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva sau cineva anume. Umblam din nou fără țintă și probabil că iarăși uitasem Încotro pornisem, dar aveam destui bani din ce-mi lăsase Steluța ca să mă pot socoti la adăpost pentru vreo două luni de acum Încolo. Altădată aș fi folosit timpul ăsta ca să scriu romane pe care nu sunt În stare nici eu să le citesc, o Îndeletnicire desigur la fel de inutilă ca foiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l pot ierta vreodată? L-am căutat de două-trei ori pe la Motănica În acești șase ani. Mă-sa nu știa nimic de el și bineînțeles că iar nu vroia să audă de neamu’ lor de țigani. O avea pe Steluța și-i era prea de-ajuns. Nu s-a mai Întors muta la fii-su, ca să vezi la ce o duce mintea, cât s-o fi zbuciumat până să găsească unde-i de ea, din Timișoara tocmai În București la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decât sărmanul Pepino. Motănica se ocupă să-i aducă clienții la nas și-i face prețurile În așa fel Încât toată lumea să fie mulțumită și sătulă. Poporul se veselește și chefuiește În draci și pe lângă popor Își trage sufletul și Steluța și Motănica. Masa lor e plină mereu, pisicile se clatină pe picioare de grase, numai Gilbert mănâncă de unul singur un pui pe zi, de s-a făcut un ditamai buldogul, ca mâine Îl vezi prinzând de pe urmă pe huiduma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de mii, și până la prânz Îmi mai scot zece. - P-astea? Întreb arătându-i paharele de celofibră pline cu nămol. Prin mulțime se apropia o fată cu o lădiță identică, o blondă-roșcovană-aurie despre care am crezut o secundă că-i Steluța. Era ceva mai Înaltă și mai robustă decât Steluța. Avea brațe puternice, fierte de vipie, și maioul negru i se mula pe un bust sănătos, cu sâni mici și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
P-astea? Întreb arătându-i paharele de celofibră pline cu nămol. Prin mulțime se apropia o fată cu o lădiță identică, o blondă-roșcovană-aurie despre care am crezut o secundă că-i Steluța. Era ceva mai Înaltă și mai robustă decât Steluța. Avea brațe puternice, fierte de vipie, și maioul negru i se mula pe un bust sănătos, cu sâni mici și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat alb-albastru pe un crac și cu stele roșii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc de mine și de Andrei, așa că ne-a lăsat Înainte să apucăm să-l lăsăm noi pe el. Știa că abia așteptăm să scăpăm de el, că ne este o povară și uite că s-a ivit ocazia cu Steluța și și-a zis că așa merităm, să ne lase acolo cu ochii-n soare așa cum l-am fi lăsat și noi pe el. El a ținut la mine și la părințelul și s-a făcut luntre și punte pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot un drac, acuma nu mai contează, și zici să-ți mai iau ceva de mâncare, precis te-ai săturat, vere? că-mi iau gâtu’ dacă te știu că ți-e foame. Pe urmă și-a amintit din nou de Steluța. Ce naiba s-o mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]