1,364 matches
-
Îl aflăm În Muma lui Ștefan cel Mare. Primul tablou Înfățișează atmosfera care precede evenimentul: peisajul, timpul, poziția astrelor. O descripție (evocare) cu elemente luate din recuzita romantică: castelul fixat pe o stîncă neagră, peștera unui sihastru sub o rîpă stearpă, o mănăstire... În această deschidere intră și preciziuni de ordin temporal, climateric („vînturile negre, Într-a lor turbare”, „noaptea-i furtunoasă”, „noaptea se Întinde și din geana sa”, „ca un glob de aur luna strălucea” etc). Luna este, de regulă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este inutil să căutăm, În poemele acestea făcute să Îmbărbăteze inimile și să seducă urechea, un peisaj, o formă de sensibilitate față de lucruri, pentru simplul fapt că universul material dispare pur și simplu din poem. Stînca neagră, rîul spumegos, rîpa stearpă, luna ce se retrage după deal constituie un nevinovat repertoriu de regie. Discursul este aproape alb, imaginile - puține - sînt stereotipe. Imposibil de surprins o mișcare mai originală a imaginației. Bolintineanu nu renunță, nici aici, la unele obsesii. Dalbul Îl urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune Între obiect și subiect un număr de clișee prin care privirea (arma, totuși, cea mai puternică a poetului) străbate greu. VÎrful de munte, valea verde din Cea de pe urmă noapte a lui Minai cel Mare sau stînca neagră, rîpa stearpă, rîul de spume, citate deja, sînt simple repere de regie. Cronotopul legendelor se situează În altă parte. Eroii lui Bolintineanu stau la masă sau luptă pe cîmpul de bătălie. Minai „stă În capul mesei, Între căpitani”, Mircea stă pe tron
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aurel Brumă în noul său roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp și Istorie a dealului interior, pustiu al sufletului și al minții. Soluția este una singură, scrie Aurel Brumă. Ea ne cere să escaladăm zilnic dealurile vieții având în suflet "altitudinea Muntelui" (p. 142). Doar așa vom
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
anului: „Cuvântul scris nu mai rămâne un privilegiu al unui cerc restrâns - se știe. Dar ce efect are acest cuvânt În mijlocul maselor care-l primesc - ca un pământ reavăn o sămânță de grâu - se poate afla? Rodește oare sămânța? E stearpă? Neprimitor pământul? Cum trebuie să fie Îngrijită, semănată, cum trebuie să fie Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare. Începând să vadă din ce În ce mai deslușit În realitatea din jurul său, datorită atenției tot
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele avântatei melodii a liricii noastre revoluționare”. Succesele poeziei noastre 58: „Dar chiar poeții Încercați, În ultimele luni, au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
planuri schemantismul, reprezintă linia minimei rezistențe În domeniul creației artistice. E ușor a Înșira cuvinte goale «ce din coadă au să sune», spunea pe bună dreptate Eminescu. E ușor, dar nu folosești oamenilor muncii prin exercitarea unei astfel de Îndeltiniciri sterpe. (Ă). Necunoașterea vieții și lipsa de cultură determină a altă deviere de la realism: schematismul. Dintre cele mai caracteristice poezii schematice care s-au scris pe tema păcii, se cuvine să fie amintită una, intitulată Strajă Păcii a Petrei Duțu. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de părere că «străbate prin ele oboseala» și «sentimentul de bătrânețe». (Ă). Tov. Maria Banuș trebuie să facă sforțări serioase pentru a nu se Împotmoli În adâncurile poeziei așa-zise „intimiste”, sau „de cameră”, al cărei unic aliment e scormonirea stearpă a propriului „eu”, a unui „eu” izolat de viața intensă, plină de avânt creator a semenilor. Ea are datoria de a da cititorilor opere care să oglindească marile sentimente umane ce dau conținut - un conținut nou - vieții oamenilor muncii din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu mult la orientarea sănătoasă a poeților noștri. (Ă). Din nefericire, străduința de a deveni, prin creațiile lor, «glasul epocii» - cum spunea Gorchi - nu-i caracterizează Încă pe toți poeții noștri. Mai sunt Încă poeți care se Îndeletnicesc cu „scormonirea sterpă a propriului eu”. O asemenea perseverență În scormonirea și etalarea măruntelor și nesemnificativelor impresii personale, demnă de o cauză mai bună, este vizibilă mai ales În poezia din ultimele numere ale revistei Almanahul literar. Formele de manifestare a acestui mărginit
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
singuri așa de grațios cheia cu care multe taine se pot descuia. Să luăm aminte, oameni ai artei. Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dicționarul neoficial de termeni-cheie, existent în scrierile regizorului, am mai putea aminti aici și acum actorul, cel ce creează din iluzii, adevăruri; din detalii-entități. Sau bătăliile teatrale stimulînd și fiind binevenite, desăvîrșind evoluția gustului și perenitatea meditației. /.../ Prea multe voci sterpe dau verdicte și ierarhizează, acolo unde e doar locul gîndului, harului și magiei"; și multe, multe altele, căci prin ceea ce-a făcut pe scenă, pe platoul de filmare, la cursuri, ori la masa de lucru, Alexa Visarion s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adevărat larg, altfel riscă să eșueze în amintirile (doar) ale cronicarilor. În ultima vreme se discută tot mai mult despre necesitatea de a intelectualiza teatrul. Din păcate, în planul spectacolului acest efort (nobil, altfel) se traduce printr-o excesivă și stearpă vânturare a unor concepte extraartistice. Spectacolul Naționalului clujean reprezintă, însă, răspunsul pozitiv. Avem într-adevăr de a face cu o intelectualizare, dar este vorba de o intelectualizare care vine dinăuntrul spectacolului, din adâncurile sale, ca să mă exprim și eu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja enormă, compusă migălos și insinuant, precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu-se într-o tâmpă satisfacție, cu strigătura " Totul pare mai frumos, când lumea-i
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
altora N-am așteptări de la public, am dragoste și responsabilități față de el, dragoste și nerăbdare de a ne întâlni, de a ne cunoaște, de a fi împreună. Noi trebuie să oferim pe scenă magie. Cum vedeți lumea fără teatru? Tristă... stearpă... moartă... Spuneați că nu vă place să fiți regizor. Care e termenul care v-ar defini? (Pauză lungă, un zâmbet, o coborâre a capului) Eu aș îndrăzni să întreb altfel: Ați fi regizor și la o a doua opțiune? Aș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care le poate avea dislocarea social] asupra sistemului moral al unei comunit]ți. Populația a fost mutat] din zona favorabil], rodnic] a teritoriului propriu atunci când aceasta a fost declarat] rezervație de van]toare. Abandonați într-un ținut muntos aproape sterp, ordinea social] și moral] a comunit]ții, similar] cândva celei din tribul G/wi, a fost înlocuit] cu o stare de r]zboi al tuturor îmopriva tuturor. Turnbull nu descrie violență brutal], ci o indiferent] rece și tragic]. Valorile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mai toate tîrgurile care-au dat tribut de jertfă. Semănînd una cu alta, fără pretenții stilistice. Într-un gest, înainte de orice, de un umanism duios, cald, naiv. Contrastînd cu acela, statuile faraonice, apărute după al doilea război, în comunismul sterp și arogant, consemnînd, în silă, eroismul unei armate române, condamnată să lupte alături de cea de ocupație. Pe cînd atîtea mii și mii de vieți tinere, nevinovate, fuseseră mînate pe frontul răsăritean și pierdute în stepa calmucă. Unde-s trupurile celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stradă totul e-n regulă. Că cei doi dezgustători amanți au dispărut, iată, prin magia lui de-acum, în bolgiile dantești. Iar în noi rămîn etern-frumoșii Romeo și Julietta. 21 decembrie Îmi curăț pensoanele și ies. A fost o zi stearpă. Am șters tot: greșit, greșit, greșit! Vreau ceva întremător. Un spectacol. A, iată, la Național, balet englez. Da, o posibilă compensație. Intru. Randon Dance Company. Uluitor! Opt dansatori, cinci fete, trei băieți, se mișcă, se mișcă?, oficiază o convulsie care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu cîte luni, rîd, în fine, hohotit. Înapoi, spre Iași. Intercity
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana în obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist e că pernicioasa contagiune a cuprins școlile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
văzut cum, sub vraja stilului, pierdem puterea de a judeca lucid... mesajul. Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putred, aici totul, deși mai existau și lipsuri, totul surîdea. Pudibonderia propagandei nu îngăduia ieșirea la suprafață a nenorocirilor zilei, populația învățase destul de repede că unul era calvarul ei, altul clișeul retușat ce i se punea zilnic în față. Literatura sterpului realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]