1,700 matches
-
pune în evidență "valențele hermeneutice ale acestui tip de relație cu literatura pe care modernitatea l-a rafinat în consonanță cu însuși procesul de rafinare a semiozei literare". O intenție importantă a scriitoarei este dezvoltarea unei relații vii, creatoare, a stilisticii cu textul, dar și cu problemele teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și cu problemele teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de probleme - pe care stilistica le oferă receptării poeziei ca limbaj, "redus la principiile lui cele mai active", după cum remarca Paul Valéry - să invite la reflecție, subliniind însă și "caracterul interogativ" al propriilor reflecții 142. Pornind de la cunoscutele dicotomii: limbă/vorbire; sincronie/diacronie; lingvistică internă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat Poezie și receptare, cuprinzând subcapitolele Eminescianismul în perspectivă pragmatică, "Armonia" poetică eminesciană, Apelurile textului poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vs/ literar 156. Simbonimul are comportamentul unui simbol literar și ca principală caracteristică, unicitatea, fapt care-l face dependent de context; semantica simbonimului se desprinde din "semantica generală a textului"157, iar cercetarea lui trebuie să beneficieze de datele semanticii, stilisticii, poeticii, semioticii, psihologiei, sociologiei, antropologiei. Trecând în revistă studii dedicate numelui propriu, autoarea inventariază contribuții ca: încercarea unei analize stilistice prin remarcarea valorii mitologice, istorice sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme (Al.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Platon, Opere, III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Noica, Constantin, "O interpretare a basmului "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte"", în Steaua, nr. 4/1976. Oancea, Ileana, Lecturi stilistice, Editura Marineasa, Timișoara, 1999. Oancea, Ileana, Elemente de stilistică aplicată, București, 1989. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. Oancea, Ileana, Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993. Oancea, Ileana, Semiostilistica, Editura Excelsior, Timișoara, 1998. Ocinic, Mirela, "Lumi posibile, experiențe insolite", în Euphorion, nr.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Enciclopedică, București, 1978. Noica, Constantin, "O interpretare a basmului "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte"", în Steaua, nr. 4/1976. Oancea, Ileana, Lecturi stilistice, Editura Marineasa, Timișoara, 1999. Oancea, Ileana, Elemente de stilistică aplicată, București, 1989. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. Oancea, Ileana, Romanitate și istorie, Editura de Vest, Timișoara, 1993. Oancea, Ileana, Semiostilistica, Editura Excelsior, Timișoara, 1998. Ocinic, Mirela, "Lumi posibile, experiențe insolite", în Euphorion, nr. 5-6/ mai- iunie/2007. Olinescu, Marcel, Mitologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
99 Capitolul 3. Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic / 109 3.1. Structurile antinomice blagiene și filosofia Indiei / 109 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană / 111 3.3. Blaga și Pavel Florenski / 113 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone / 115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care își pun în mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând-o și, în felul acesta, deviind-o de la traiectoria spre absolut. Astfel, antinomia censurii se reface la nivelul creației omului prin matricea stilistică. Iată cuvintele lui Blaga: "Stilul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a lui Blaga este metafora. Sergiu Al-George o consideră "o structură de adâncime a întregii sale filosofii", iar acest lucru s-ar datora faptului că filosoful din Lancrăm a conceput-o într-un mod foarte larg, dincolo de cadrul îngust al stilisticii și retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice sau temporale, ci ține de geneza constituției spirituale numită "om". Apariția ei este un capitol de antropologie, iar nu de stilistică sau retorică 216. Metafora este implicatul cultural cel mai amplu al modului uman de existență, care marchează întreaga creație a omului, de la mit și până la cunoașterea științifică, devenind "un moment ontologic în situația ontologică precară a omului"217. Aceasta se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
chiar ființa și existența sa specifică, suntem constrânși să acceptăm și teza despre rostul ontologic al metaforei, ca moment complementar al unor stări congenital precare. Metafora nu poate fi deci numai obiectul de cercetare și de analiză al "poeticei" sau "stilisticei", ce figurează în programele școlare; importanța ei se proiectează imensă pe zările meditației. Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin..."218. Structura metaforei se definește pe dimensiunea antinomicului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafora aici, ci și natura profund antinomică a acesteia. Într-un sens invers față de Occident, în India " metafora a fost implicată de la început în sfera religioasă, filosofică și epistemologică pentru ca de-abia ulterior să devină centrul preocupărilor de retorică și stilistică poetică și implicit de estetică"219. Ceea ce este specific interpretării indiene este înțelegerea metaforei ca "singurul mijloc de trecere de la individual la universal, de la sensibil la inteligibil"220, de la multiplu (discontinuitate) la unitate, altfel spus, mijlocul ce operează "trecerea dintre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
larg, cuprinzând întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică 388. Or, lucrul acesta s-ar datora faptului că Blaga opera cu un înțeles al metaforei pe care îl dezvăluie încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și contra-argumentele, nu cred că se poate trage o concluzie unilaterală cu privire la sursele gândirii antinomice blagiene. Dacă este să credem în teoria determinării stilistice, atunci sursa fondului cultural autohton trece în față. Putem gândi, apoi, că această predispoziție moștenită pe cale stilistică a fost alimentată prin diverse alte surse exterioare, care au fost țesute și rafinate într-o formă originală. Este un scenariu posibil. Însă, este extrem de dificil de spus cum s-au petrecut lucrurile. Ceea ce ne frapează este că recunoaștem în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cărora se ocupă știința contemporană se realizează, mai mult decât ne putem imagina, analogic. Este demonstrația pe care volumul o face cu prisosință, prin actualizarea și valorificarea originală a unor cunoștințe de filologie clasică, de istorie a limbii române, de stilistică, de filosofie a limbajului sau de lingvistică aplicată. Câmpul de investigație al metaforei denominative (obiectivul principal al cercetării întreprinse de doamna Doina Butiurcă) permite realizarea distincțiilor și a opoziților necesare între metafora științifică și metafora poetică, între metafora terminologică și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
început, consacrate comunicării și funcțiilor limbii, limbajelor de specialitate și terminologiilor specifice acestora, respectiv analizele întreprinse, modele de interpretare a faptelor de limbă și exemplu de investigare interdisciplinară a fenomenelor lingvistice. Cum remarcam anterior, lingvistica generală se alătură istoriei limbii, stilisticii, terminologiei și lexicologiei specializate, dimensiunii formative într-o contribuție cu bun potențial de dezvoltare ulterioară a cercetărilor din domeniu. Gh. CHIVU Capitolul I Comunicare și funcțiile limbii I.1. Funcțiile limbii Originea limbajului a fost determinată de funcțiile sale, manifestate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sigura cheie care "poate deschide toate lumile" (W. von Humboldt), limba naturală. III.11. Hermeneutica metaforei jurnalistice Pornind de la analiza câtorva tipare de echivalență, putem identifica în "unitățile" metaforei jurnalistice, un limbaj al "informației" care însumează valori conceptuale, persuasive, fatice, stilistice etc. printr-un amestec propriu de registre stilistice, în măsură să deosebească metafora jurnalistică de metafora terapeutică, poetică și mai ales, de metafora conceptuală/ terminologică utilizată în limbajele specializate. În contextul larg al strategiilor și al mijloacelor lingvistice de comunicare
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
monde", în volumul Au bonheur des mots. Hommage à Alain Rey, coord. François Gaudin PURH, Mont-Saint- Aignan. COTEANU, Ion, 1960: Ion Coteanu, "Stilurile moderne ale limbii române literare", în Limba Română, IX, nr. 2, București. COTEANU, Ion 1973: Ion Coteanu, Stilistica funcțională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, Editura Academiei, București. COTEANU, 2007: Ion Coteanu, Formarea cuvintelor în limba română, volum editat de Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Editura Universității București. CURTIUS, Ernst Robert, 1970: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mots. Hommage à Alain Rey, coord. François Gaudin PURH, Mont-Saint- Aignan. COTEANU, Ion, 1960: Ion Coteanu, "Stilurile moderne ale limbii române literare", în Limba Română, IX, nr. 2, București. COTEANU, Ion 1973: Ion Coteanu, Stilistica funcțională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, Editura Academiei, București. COTEANU, 2007: Ion Coteanu, Formarea cuvintelor în limba română, volum editat de Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Editura Universității București. CURTIUS, Ernst Robert, 1970: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul mediu latin, traducere Adolf Armbruster, Editura
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Meridiane, București. IORDAN, ROBU, 1978: Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba română contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București. IRIMIA, D., 1986: Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. IRIMIA, D., 1999: Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași. JAKOBSON, R., 1963: Roman Jakobson, Essais de linguistique générale, traducere Fr. N.Ruwet, Editions de Minuit, Paris. JOUVE, Michele, 2005: Michele Jouve, Comunicarea. Publicitate și relații publice, Editura Polirom, Iași. KLEIN J. THOMPSON, 1990: Klein Julie Thompson
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ascultat decât o singură poezie bună în seara aceasta, zise ea, o veritabilă ars poetica, demnă de mari scriitori: Marea, citită de d-nul Giugaru. Cred că acest tânăr poet va face carieră. Apoi, fără să facă o veritabilă analiza stilistica, argumentându-și punct cu punct opiniile, cita din memorie aproape patru strofe din poezie. Avea de altfel o memorie fantastică, reținea că o bandă de magnetofon tot ceea ce ii trecea prin zonă auzului. Insist deci, poezia lui a fost foarte
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
învățător la Caransebeș într-o școală deschisă pentru românii-macedoneni refugiați din Buda. Odată cu înființarea Preparandiei din Arad, în anul 1812, Loga va fi numit profesor la această școală, unde a predat mai multe discipline școlare, între care gramatica românească și stilistica. Împreună cu Dimitrie Țichindeal, Ioan Mihuț și Iosif Iorgovici, pedagogul bănățean se va antrena în lupta pentru o cauză științifică a învățământului, pentru emanciparea religioasă a românilor bănățeni și ardeleni de sub tutela Bisericii Sârbe. În perioada anilor 1830-1850, Loga a funcționat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
doilea curs la Lugoj. Conform dispozițiilor Curții vieneze, școala elementară, denumită și fundamentală, avea trei clase, pe care erau obligați să le frecventeze copiii între 6-12 ani. Planul de învățământ era centrat pe studiul religiei, limbii (citirea, gramatica, ortografia și stilistica sau compunerea), scrisoarea frumoasă (caligrafia), socoata (aritmetica) și cântarea bisericească. După 1860 s-a păstrat durata și structura anului școlar, fixate încă din 1855, cursurile începând la 1 octombrie și încheindu-se la 6 august (Schimbarea la Față). Prin Ordinul Consiliului Locotenențial
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
știința instrumentală a armoniei. În cortegiul de acorduri e doar sublimul sunet. Sunetul era lumina... Și profesorul George Pascu, cel fără de care activitatea muzicală ieșeană de câteva decenii nu putea fi concepută, și-a dăruit tot sufletul reperelor istorice și stilistice esențiale pentru înțelegerea drumurilor muzicii (cine își mai amintește de audițiile muzicale de la Biblioteca "Gh. Asachi" patronate timp de peste patru decenii de ilustrul profesor?), elementelor fundamentale de axiologie culturală, dragostei nemăsurate pentru muzică și muzicieni, iubirii fără hotar pentru tradițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se mai poate ieși din marasmul actual? Se spune că am pierdut vocația pozitivului, a construcției, a echilibrului. Există o inimaginabilă confuzie de valori, calitatea umană este în scădere. Ar trebui să se aibă în atenție reflexele mentale ale omului, stilistica comportamentului, limbajul, cam tot ce e mai subtil și delicat în ființa noastră. Și totuși, autoflagelarea nu este productivă, lipsa de încredere în capacitatea fiecăruia, mai ales în cea a tinerilor, creează o stare negativă, una care nu este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]